Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 719/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 719
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 16.07.1963 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 29.10.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul consideră că mentinerea masurii arestarii preventive este netemeinică, solicită a fi admis recursul si a se dispune judecarea sa in stare de libertate.
Inculpatul i-a relatat că, starea lui de sanatate s-a agravat, nu a beneficiat de nici un control medical de cand se afla in Penitenciarul
Cu privire la legalitatea masurii arestarii preventive, dincolo de pericolul faptei, de pedeapsa care urmeaza a-i fi aplicata inculpatului, apreciaza ca inculpatul poate fi judecat in stare de libertate, pericolul pentru ordinea publica s-a diminuat mult. A se avea in vedere pozitia de recunoastere a acestuia, a cooperat cu organele de cercetare. Nu rezultă de nicăieri din dosar că va impieta bunul mers al procesului penal.
Solicita admiterea recursului si a se dispune judecarea inculpatului in stare de libertate. Oficiu neachitat.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza incheierea Tribunalului I ca fiind legala si temeinica, motivele pe care le-a invocat inculpatul, prin apărătorul său, nu pot fi primite de instanță, starea de sanatate a inculpatului poate face obiectul unei alte cauze. De la momentul la care s-a luat masura arestarii preventive si pana in prezent nu au intervenit elemente de noutate, subzista in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive. Solicita respingerea recursului ca fiind nefondat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent precizează că este de acord cu cele spuse de catre aparatorul său și solicită a fi judecat in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr- în temeiul disp. art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin 1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului, măsură ce a fost menținută conform disp. art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Verificând actele și lucrările dosarului prin prisma măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța constată că această măsură preventivă a fost luată și menținută, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal.
În cauză, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că cel puțin s-au schimbat.
Există în continuare indicii temeinice care justifică presupunerea legitimă si rezonabilă că inculpatul, în cursul zilei de 30.12.2008, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri peste cap cu un corp tăietor-despicător, cauzându-i o infirmitate fizică permanentă, cu scăderea capacității de muncă în procent de 10 %, faptă pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 4 ani. Noțiunea de indicii temeinice nu se poate confunda cu aceea de probe certe de vinovăție, măsura arestării preventive fiind suficient a se baza pe existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, date care să se constituie într-o o bază factuală solidă, de natură a susține presupunerea rezonabilă, conform căreia persoana fața de care a fost pusă în mișcare acțiunea penala a săvârșit faptele de care este acuzat.
În cauza, toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă, neintervenind nici un element care sa la concluzia ca aceste temeiuri au încetat ori s-au modificat, natura si importanta relațiilor sociale pretins lezate, urmările produse, atitudinea inculpatului după comiterea faptei și în cursul cercetării penale, constituindu-se în elemente faptice necesare aprecierii pericolului concret pentru ordinea publica ce subzistă în persoana inculpatul. Sub acest aspect, instanța reține că aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpatului în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății și ocrotirea valorilor înscrise în art. 1 Cod procedură penală. circumstanțelor reale ale faptei și personale ale făptuitorului reprezintă, în procedura arestării preventive, elemente indicative ale conduitei sociale în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție. Gravitatea faptei bănuite că a fost comise, valorile sociale pretins lezate, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională, particularitățile cauzei de față, toate aceste conturează, pe deplin, existența pericolului concret pentru ordinea publica prin lăsarea inculpatului în libertate, mai ales în condițiile în care acest fapt ar lipsi partea vătămată de orice protecție reală.
Fața de toate aceste considerente, apreciind în raport de durata și împrejurările cauzei, că măsura arestării preventive luata fața de inculpat se înscrie la acest moment, în limite temporale rezonabile, astfel cum sunt definite în jurisprudența CEDO, instanța în baza art. 160 indice b alin.3 Cod procedura penală urmează a menține măsura arestării preventive luata fața de inculpatul.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul care a susținut că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat și poate fi judecat în stare de libertate întrucât starea sănătății este deficitară, a avut o conduită procesuală corespunzătoare și nu există probe care să confirme împietarea procesului.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2009 fiind bănuit de comiterea in fracțiunii de "tentativă de omor" - art. 20 raportat la art. 174 Cod penal.
Măsura a fost prelungită și ulterior menținută -odată cu investirea instanței - fiind respectate normele procesual penale.
Poziția procesuală de recunoaștere, lipsa antecedentelor penale și starea precară de sănătate nu constituie motive suficiente pentru punerea în libertate a inculpatului prin aplicarea unei alte măsuri restrictive de libertate.
De asemenea, durata arestării preventive a inculpatului nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut de art. 140 Cod procedură pen ală respectiv la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, după cum se susține, ci și date referitoare la faptă cât și de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni.
În plus, Curtea con stată că existența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura menținerii arestului preventiv fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al convenției.
Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul declarat de se va respinge ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul IAȘI in dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansata din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.11.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Elena ScrimințiJudecători:Elena Scriminți, Ciubotariu, Otilia Susanu
