Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 725/R/MF
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 20.06.1985 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, nr 80, jud. A, CNP -, fiul lui și -, născut la data de 23.03.1989 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, jud. A, CNP - și, fiul lui și, născut la 31.03.1981 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, nr 96, jud. A, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: -, în stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 151/2009, emisă de Baroul Argeș - cabinet individual, -, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată în dosarul de fond și recurentul - inculpat G, în stare de arest, asistat de avocat în baza delegației de substituire pentru avocat aflată la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați aflați în stare de arest.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. Într-un prim motiv de recurs arată că motivele pentru care prima instanță a dispus menținerea arestării inculpaților nu mai sunt valabile în acest moment, normele nemaifiind incidente întrucât în ultimele două paragrafe ale încheierii se vorbește despre săvârșirea faptei de către inculpați, iar a discuta despre probe concrete pentru săvârșirea infracțiunii reprezintă o antepronunțare.
Într-o altă ordine de idei articolul 148 lit. teza finală prevede necesitatea ca organul de cercetare penală să aibă probe din care să rezulte pericolul social, iar ceea ce se află la dosar sunt prezumții, în motivarea încheierii nefăcându-se nicio referire clară la probarea pericolului social. În ceea ce privește rezonanța pericolului social, trebuie avut în vedere faptul că la un termen anterior, când la instanța de fond s-a pus în discuție starea de arest a inculpaților, în sala de ședință se aflau foarte multe persoane venite să încurajeze inculpații. De asemenea, la dosar se află o caracterizare a acestuia din care rezultă atitudinea sinceră a sa.
La filele 136 - 138 se află declarațiile unor persoane din care rezultă că anterior presupuselor infracțiuni, partea vătămată a întreținut relații sexuale și cu alți bărbați. De asemenea, arată că actul sexual cu inculpatul nu a fost realizat prin constrângere, iar din probele dosarului nu rezultă că întreruperea sarcinii a avut loc ca urmare a raportului sexual avut cu inculpatul. Totodată, arată că din actele dosarului nu rezultă că partea vătămată este credibilă. Apreciază că aceasta trebuia să anunțe organele de poliție după primul viol.
De altfel, apărătorul recurentului inculpat apreciază că în cauză a fost depășit termenul rezonabil, inculpatul este arestat de mai mult de un an de zile și sunt suficiente probe din care rezultă că situația avută în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului s-a schimbat, iar inculpatul este dispus să se supună oricărei măsuri ce i se va impune în situația în care instanța va dispune punerea sa în libertate. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat achiesează la concluziile puse de apărătorul recurentului inculpat, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură.
Arată că partea vătămată minoră avea viața sexuală declanșată, a avut o sarcină pierdută, a ascuns acest lucru părinților. Partea vătămată împreună cu inculpatul au urcat împreună o colină, au căutat o cabană, pe care nu au putut să o deschidă, apoi au întreținut raportul sexual lângă aceasta, timp în care au fost doar ei doi. Apreciază că inculpatul nu a dat niciun ajutor specific infracțiunii de viol.
De asemenea, apărătorul recurentului inculpat arată că rechizitoriul este greșit în interpretarea probelor, situând locul violului lângă autoturism, având în vedere procesul verbal de conducere în teren. Totodată, apreciază că lipsa leziunilor specifice violului părții vătămate conduce la ideea că raportul sexual a fost consimțit.
Apreciază că, oricum, după un an și 3 luni, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, în prezent măsura arestului nu mai este justificată și solicită punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul recurentului - inculpat G, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond punerea acestuia în libertate sau înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Arată că nu există pericolul zădărnicirii adevărului, probatoriul a fost administrat, iar asupra părții vătămate planează nesinceritatea.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Pericolul concret este dovedit prin constrângerea părții vătămate de 14 ani de a întreține raport sexual. Trebuie avut în vedere faptul că inculpatul Gam ai fost cercetat tot pentru săvârșirea infracțiunii de viol, toți cei trei inculpați și-au recunoscut faptele, ulterior inculpații și și-au schimbat declarațiile.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, arată că într-adevăr, a mai fost cercetat tot pentru săvârșirea infracțiunii de viol, însă acea parte vătămată s-a dovedit a fi domnișoară, el a fost anchetat de aceeași persoană din poliție. Solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să-și întrețină familia, arătând că nu s-a sustras de la urmărirea penală.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au espins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și G, prin apărători.
În baza art. 300/2 și art.160/ Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 20.06.1985 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr.80, județul A, CNP -, fiul lui și -, născut la data de 23.03.1989 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP - și G, fiul lui și, născut la 31.03.1981 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr.96, județul A, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.522/P/2008 din 11 mai 2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeșs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197 alin.1, 2 lit. a și alin. 3 Cod penal, art.197 alin.1, alin. 2 lit. a și alin.3 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, art. 26 rap.la art.197 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal; G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 Cod penal rap. la art.197 alin.1 și 3 Cod penal.
In fapt, s-a reținut că, în noaptea zilei de 13 -14 august 2008, inculpații, și G au întreținut fiecare un raport sexual normal cu minora, în vârstă de 14 ani, prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima voința. Cu această împrejurare, inculpatul Gam ai întreținut, în aceleași condiții, și un raport sexual oral cu victima.
De asemenea, în actul de sesizare s-a mai reținut că, în data de 25 noiembrie 2008, inculpatul, ajutat fiind de inculpații și, a mai întreținut un raport sexual normal cu minora, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
Potrivit art.160 alin.1 Cod pr.penală, în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar în alin. 3 din același text se arată că, în cazul în care constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii impun în continuarea de libertate, ori că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea arestării preventive.
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință nr.77/CC/26.11.2008 a Tribunalului Argeș, pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se, în motivarea hotărârii, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, iar inculpatul (dar și ) se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la viol, fapte pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru inculpatul G, s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile prin încheierea de ședință nr.28/CC/22.04.2009, considerându-se că măsura preventivă se impune în raport de disp. art. 148 lit. f Cod pr.penală.
Instanța a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Astfel, a apreciat instanța de fond, sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod pr.penală, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni (art.68/1 Cod pr.penală), că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, aceasta rezultând din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.
De asemenea, s-a constatat, că își au în continuare aplicabilitate în speța de față dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, infracțiunea de viol fiind una cu un grad ridicat de pericol social, rezonanța socială pe care o generează săvârșirea unor astfel de fapte, ceea ce implică cu necesitate, în opinia instanței de fond, o reacție promptă și eficientă a organelor judiciare, inclusiv prin menținerea în stare de arest a inculpaților.
Gradul de pericol pentru ordinea publică subzistă în condițiile în care faptele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale au fost săvârșite de cei trei inculpați asupra unei părți vătămate minore, asupra căreia au exercitat acte de violență fizică și psihică. S-a mai adăugat faptul, că partea vătămată a mai trecut și prin experiența traumatizantă a unei întreruperi de sarcină generată exact de activitatea delictuoasă a celor trei inculpați, dar și faptul că asupra aceleiași părți vătămate inculpații au exercitat acte de amenințare pentru ca aceasta să nu denunțe cele întâmplate. Aceste aspecte au fost de natură să ducă la convingerea instanței că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar fi oportună în acest moment, în condițiile în care această măsură nu exclude o doză semnificativă de exemplaritate.
Totodată, având în vedere momentul procesual în care se află cauza, s-a considerat de instanța de fond, în acord și cu practica, că interesul public al menținerii ordinii trece înaintea dreptului inculpaților deținuți provizoriu, la libertate, iar durata măsurii nu a depășit un termen rezonabil.
Menținerea stării de arest se impune și din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal care a intrat în faza cercetării judecătorești. Totodată, s-a apreciat că prelungirea procedurii nu poate fi imputată instanței care a depus toate diligențele necesare ca procesul să se desfășoare în condiții de celeritate optime.
Față de cele de mai sus, în baza art.160/b și art.300/2 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații, și G, considerând totodată, că înlocuirea măsurii cu una mai puțin invazivă în sfera de libertate a inculpaților nu este oportună în acest moment.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și
In esență, toți inculpații invocă lipsa probelor privind săvârșirea faptei, lipsa de sinceritate a părții vătămate, faptul că aceasta își începuse de mult viața sexuală, deși era minoră, iar martorii audiați în cursul judecății susțin chiar că aceasta a avut multipli parteneri, având o reputație nefavorabilă, că s-a împlinit termenul rezonabil al arestării și că nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât inculpații sunt susținuți în proces de mulți consăteni.
Inculpatul a mai susținut că el nu a realizat nici una dintre activitățile specifice violului și nu a dat nici un ajutor inculpatului.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt nefondate.
In ceea ce privește motivele comune de recurs ale inculpaților, curtea constată că, în ce privește infracțiunea de viol sau de complicitate la viol, în condițiile în care există indiciile care conduc la presupunerea rezonabilă că cei trei inculpați au participat la activitățile de constrângere a părții vătămate în vederea întreținerii de relații sexuale cu aceasta, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care au asistat la preluarea părții vătămate, la cele două date pentru care s-a reclamat violul, nu au relevanță aspectele referitoare la moralitatea părții vătămate și faptul că aceasta își începuse viața sexuală.
Partea vătămare avea vârsta de 14 ani, aspect cunoscut tuturor inculpaților, deoarece știau că aceasta este elevă la gimnaziu, iar întreținerea de raporturi sexuale trebuie să presupună un consimțământ neviciat. Așa cum s-a precizat anterior, există indicii că atât în luna august 2008, cât și în luna noiembrie 2008, partea vătămată a fost luată cu forța de către inculpați și dusă cu mașina în locuri izolate, în care au întreținut raporturi sexuale cu aceasta.
Dat fiind faptul că în cauză sunt cercetate infracțiuni săvârșite cu violență ce au încălcat drepturi fundamentale ale părții vătămate, iar atingerea adusă vieții intime și libertății minorei în condițiile în care inculpații au acționat în grup, a fost de natură a produce acesteia o mare suferință fizică, dar mai ales morală, curtea apreciază că scurgerea unei perioade de un an de zile de la momentul luării măsurii preventive, nu a depășit un termen rezonabil al arestării.
Chiar dacă inculpații o acuză pe partea vătămată de promiscuitate, curtea apreciază că prin fapta lor din luna august 2008 au condus la aruncarea unui stigmat asupra părții vătămate, în mediul rural aflându-se despre faptul că aceasta a fost întreținut relații sexuale cu cei trei inculpați, ceea ce a expus-o pe partea vătămată minoră la alte abuzuri din partea anumitor bărbați.
In ce-l privește pe inculpatul, acesta recunoaște că a întreținut raport sexual cu partea vătămată minoră, însă, a invocat o relație de prietenie cu aceasta. Dat fiind faptul că o relație de prietenie presupune inclusiv respect și protecție acordate partenerului, apărările acestuia nu pot fi luate în considerare pentru a conduce la revocarea măsurii arestării preventive, câtă vreme întreținerea de relații sexuale cu minora s-a realizat după spusele lui, cel puțin în prezența celorlalți doi inculpați.
De altfel, declarația acestuia de la data de 26 noiembrie 2008, este relevantă și se coroborează cu declarațiile martorilor și susținerile părții vătămate, atunci când arată că împreună cu coinculpatul, a luat hotărârea de a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată minoră și el, împreună cu inculpatul au întâmpinat-o pe aceasta când a ieșit de la pregătire "au luat-o mai mult pe sus și au băgat-o în mașină, pe bancheta din spate, de unde a fost trasă de (66 dosar urmărire penală), deoarece partea vătămată refuzase propunerea lor de a merge cu ei pentru a întreține raporturi sexuale.
In aceeași declarație, inculpatul a recunoscut că în luna august 2008, fiind tot împreună cu, G și a întreținut raporturi sexuale cu aceeași minoră, după care și ceilalți bărbați au întreținut relații sexuale normale și orale, însă, susține că partea vătămată a fost de acord cu acest lucru. Este imposibil, într-un sistem normal de valori, cel la care se raportează legiuitorul când incriminează anumite conduite și judecătorul când soluționează cauze concrete, a asocia o astfel de derulare a faptelor cu o relație de prietenie între inculpatul și partea vătămată minoră.
Inculpatul este acela care, de fiecare dată, a luat-o cu mașina, în condițiile constrângerii părții vătămate de a se urca în mașină, și a condus-o în locuri izolate, unde în luna august a întreținut și el relații sexuale cu partea vătămată, însă, în luna noiembrie nu a mai făcut acest lucru, deoarece a fost avertizat telefonic că este căutat de poliție. In declarația dată a doua zi după săvârșirea faptei din noiembrie 2008, inculpatul recunoaște că, deși partea vătămată nu plângea și nu zicea nimic, el știa că îi este frică de inculpatul și că rezoluția infracțională a fost luată împreună cu ceilalți coinculpați, iar la data de 25 noiembrie 2008, era deja noapte la momentul la care au ajuns cu partea vătămată în acel loc ferit, aspecte care ar fi făcut ineficiente orice încercări ale părții vătămate de a se apăra sau de a fugi.
Pentru a se reține complicitatea la infracțiunea de viol, pentru care, de altfel, s-a dispus arestarea, ulterior fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de viol din luna august 2008, nu este nevoie de desfășurarea de "activități specifice violului" în sensul acțiunii asupra organului sexual sau cu organul sexual, ci sunt suficiente și realizarea activităților de constrângere, violențe, amenințări, lipsire de libertate, în vederea realizării raportului sexual, chiar de către o altă persoană.
Inculpatul G este indicat de ceilalți doi inculpați în declarațiile lor inițiale, ca fiind persoana împreună cu care au întreținut relații sexuale cu partea vătămată în luna august 2008, după ce aceasta a fost luată cu forța.
In consecință, curtea apreciază că există indicii în sensul săvârșirii infracțiunii de viol de către inculpați, iar o astfel de faptă, săvârșită în mod repetat, în grup, chiar și în forma complicității, asupra unei minore de 14 ani, urmată de amenințări adresate acesteia de a nu spune nimănui, conduc la concluzia că și în prezent există un pericol concret pentru ordinea publică, dar și pericolul ca inculpații să încerce a îngreuna aflarea adevărului, în condițiile în care au revenit asupra declarațiilor inițiale în care recunoșteau în parte săvârșirea faptei și au încercat să o intimideze pe partea vătămată.
Pentru toate aceste considerente, curtea va respinge recursurile declarate de inculpați în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală și îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 20.06.1985 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr.80, județul A, CNP -, fiul lui și -, născut la data de 23.03.1989 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP - și G, fiul lui și, născut la 31.03.1981 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr.96, județul A, CNP -, în prezent deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent - inculpat la câte 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
16 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Teodora
