Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 726/R/MF

Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie

Ședința publică din 02 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător

JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu

JUDECĂTOR 3: Teodora G--

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin

- procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25 1981, în Găești, jud D, domiciliat în, sat, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 123/2009, emisă de Baroul Argeș.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.

Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.

Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu sunt argumente solide că inculpatul lăsat în libertate ar comite fapte de aceeași natură. Trebuie avut în vedere că inculpatul are 4 copii, iar instanța de fond nu a motivat existența pericolului social pentru ordinea publică în situația în care inculpatul ar fi pus în libertate. Apreciază că odată cu trecerea timpului pericolul social a fost atenuat, iar ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, iar părțile vătămate nu au fost în niciun fel constrânse.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, menținându-se în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării. În plus, trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore și majore.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are 4 copii și nu este vinovat.

CURTEA

Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:

Prin încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a espins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, prin apărători, și în baza art. 300/2 și 160/ Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.

In baza art. 192 alin. 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 47D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, a fost investită cu judecarea, în primă instanță, a cauzei penale privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 al.2 lit.a, art.13 al.1,3 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, art. 329 al.1 cu aplic.art. 33 lit.a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul a racolat prin răpire și lipsire de libertate, în baza unei rezoluții infracționale unice, pe părțile vătămate minore, și, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției. De asemenea, s-a mai reținut că același inculpat le-a determinat în baza unei rezoluții infracționale unice pe părțile vătămate (minoră) și - să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale în suma de 120.000 euro și 80.000 RON. Totodată, inculpatul a recrutat, împreună cu părinții și frații săi, pe C - persoana cu handicap fizic și l-a răpit în seara de 12.03.2008, în scopul exploatării lui ca cerșetor și s-a asociat împreună cu părinții, frații și lui, asociere în cadrul căreia au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.

Prin încheierea nr.19/CC/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile, reținându-se ca temei al acestei măsuri art.148 lit.f Cod pr. penală.

Conform dispozițiilor art.3002Cod pr.penală rap.la art.160 Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Procedând la acest termen de judecată la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art.3002Cod pr.penală rap. la art.160 Cod pr. penală, instanța a reținut următoarele:

Având în vedere specificul obligațiilor ce decurg din exercitarea acțiunii penale și ținând seama de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, apare necesară, uneori, luarea sau menținerea anumitor măsuri procesuale inclusiv a celor restrictive de libertate.

În speța de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.

Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, tribunalul a constatat, că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit.f Cod pr. penală, în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

Prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni ca cele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, (trafic de persoane majore și minore, proxenetism), pot provoca o anumită tulburare socială de natură a justifica detenția provizorie. În acest sens, nu pot fi primite susținerile apărătorului care, în concluziile sale anterioare, a încercat să creeze instanței convingerea că faptele la care au fost determinate părțile vătămate nu mai prezintă un pericol social sporit din moment ce acestea sunt un fapt normal.

Or, într-o încercare de delimitare a conceptului de ordine publică folosit de legiuitor, s-a apreciat că trebuie avute în vedere și valorile sociale pe care o anumită societate înțelege să le apere tocmai împotriva unor manifestări ce încearcă să le aneantizeze. Instanța de fond a apreciat că legiuitorul, care în opera sa de legiferare a consacrat și aceste valori, dându-le o expresie juridică chiar în codul penal, art.1, a înțeles să tolereze operațiuni de natura celor imputate inculpatului, operațiuni ce aduc atingere dreptului la libertate, sub oricare formă s-ar înfățișa, așa cum s-a sugerat cu prilejul concluziilor prilejuite de starea de arest a inculpatului. Aceste raționamente ce se degajă din întreaga reglementare a măsurilor preventive nu pot fi minimalizate, așa cum în mod cel puțin curios a încercat apărătorul inculpatului, pentru că este de esența oricărui act de judecare apelul la raționamente. Aceste raționamente își demonstrează validitatea, la rândul lor, prin contactul pe care îl păstrează cu legea, în primul rând, și cu actele dosarului, în al doilea rând, aspecte pe care instanța le-a avut în vedere și în cuprinsul considerentelor de față.

Lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pentru valorile sociale ocrotite de aceasta, pus în evidență și de modalitatea concretă în care se presupune că au fost comise faptele reținute în sarcina acestuia, prin promisiuni fictive de căsătorie, în cazul persoanelor de sex feminin, din care cele mai multe erau minore, desfășurarea în timp a activității infracționale, numărul mare al persoanelor implicate care fac parte chiar din aceeași familie, implicarea unor persoane minore, scopul urmărit prin săvârșirea acestor infracțiuni - obținerea unor câștiguri care constituie sursele principale ce le asigură venituri substanțiale și fără muncă.

Totodată, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică, relevantă este și amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen infracțional, rezonanța negativă a acestui gen de infracțiuni, sentimentul de nesiguranță pe care îl generează în rândul societății civile lăsarea în libertate a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte.

Pericolul pentru ordinea publică, în sensul legii penale, nu are numai înțelesul unui pericol concret și iminent constând în posibilitatea continuării unei activități infracționale sau a influențării părților sau martorilor din cauză, ci trebuie înțeles și ca o reacție care s-ar putea produce la nivelul ordinii publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de justiție nu acționează prompt și eficient, punct de vedere împărtășit și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, în cauzeleLettelier contra FranțeisauTomasi contra Franțeia recunoscut că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp.

Chiar dacă arestarea preventivă a inculpatului durează din data de 14.03.2008, s-a apreciat că nu s-a depășit durata rezonabilă a acesteia. Cu privire la durata rezonabilă a detenției, CEDO a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă raportat, între altele, la circumstanțele fiecărui caz în parte.

Or, instanța a apreciat că în activitatea ei de a administra în mod nemijlocit întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, a întâmpinat dificultăți ce au condus la prelungirea în timp a cauzei, din motive neimputabile instanței, dificultăți atașate inerent într-o cauză de o asemenea natură și de o asemenea complexitate. Concluziile instanței de fond au fost în concordanță și cu practica care, în cauza Dudek contra Poloniei, a constatat că o acuzație de natura celei din prezenta cauză implică o situație vulnerabilă a victimelor, dar și un volum de probe comparabil cu cele ale speței de față, situații ce justifică menținerea detenției provizorii.

Față de cele de mai sus, în baza art.300/2 și 160/ Cod pr.penală, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului.

Constatând, de asemenea, că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, a respins cererea de înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.

Impotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că este nevinovat și că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să rezulte din datele ce caracterizează persoana inculpatului și nu să fie dedus din limitele de pedeapsă ce reflectă gradul de pericol social generic al faptei.

A solicitat, totodată, înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură restrictivă de libertate.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat.

Prin rechizitoriul nr.47 D/P/2007 al Direcției de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Argeș, a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art.12 alin.2 lit.a, art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.329 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul a racolat prin răpire și lipsire de libertate, în baza unei rezoluții infracționale unice, pe părțile vătămate minore, și, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea cerșetoriei și a prostituției. De asemenea, s-a mai reținut că același inculpat le-a determinat în baza unei rezoluții infracționale unice pe părțile vătămate (minoră) și - să se prostitueze în scopul obținerii de foloase materiale în suma de 120.000 euro și 80.000 RON. Totodată, inculpatul a recrutat, împreună cu părinții și frații săi, pe C - persoana cu handicap fizic și l-a răpit în seara de 12.03.2008, în scopul exploatării lui ca cerșetor și s-a asociat împreună cu părinții, frații și lui, asociere în cadrul căreia au săvârșit infracțiuni de trafic de persoane.

Prin încheierea nr.19/CC/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile, reținându-se ca temei al acestei măsuri art.148 lit.f Cod pr. penală.

Conform dispozițiilor art.3002Cod pr.penală rap.la art.160 Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată trebuie să verifice, în cursul judecății, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia măsurii arestării, iar dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Procedând la acest termen de judecată la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform art.3002Cod pr.penală rap. la art.160 Cod pr. penală, instanța a reținut următoarele:

Având în vedere specificul obligațiilor ce decurg din exercitarea acțiunii penale și ținând seama de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, apare necesară, uneori, luarea sau menținerea anumitor măsuri procesuale inclusiv a celor restrictive de libertate.

În speța de față, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.

Astfel, este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 Cod pr.penală, existând indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, care conduc la presupunerea că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, tribunalul a constatat, că în cauză se regăsesc condițiile cerute de art.148 lit.f Cod pr. penală.

Analizând la acest moment procesual materialul probator al cauzei, se constată că, de asemenea, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă acesta prin punerea în libertate.

Existența pericolului public rezultă și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul (trafic de persoane minore și majore), de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte antisociale asemănătoare de către acesta, odată lăsat liber și în lipsa unei reacții ferme față de el, atâta vreme cât el este bănuit ca autor al unei astfel de fapte.

Nu este întemeiată nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură de prevenție, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.139 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la aplicarea acestei măsuri.

Pentru argumentele expuse și, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25 1981, în Găești, județul D, domiciliat în, sat, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 24 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.

Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - G -

Grefier,

Red.-

Tehnored.

Ex.2

Jud.fond

14 2009

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Teodora

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Pitesti