Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4226/2/2009
1092/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 727
Ședința publică de la 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Florică Duță
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 17, emisă de Baroul Teleorman - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentul - inculpat având cuvântul, solicită audierea unui martor, prin care să dovedească că nu s-a sustras de la cercetări, fiind plecat în Spania de circa 7 ani.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, solicită respingerea cererii, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 38514Cod procedură penală.
După deliberare, Curtea, respinge cererea formulată de către apărătorul inculpatului, în raport de faza procesuală și obiectul cauzei și constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, consideră că, nu sunt indicii temeinice sau probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, iar soluția instanței de fond, este nelegală și netemeinică. Apreciază că, inculpatul nu s-a sustras de la cercetării, fiind plecat în Spania de circa 7 ani, nu a fost citat în mod legal și persoana acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință, punerea inculpatului în stare de libertate și aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzută de art. 136 lit. b și c Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Consideră că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare, inculpatul știa de emiterea mandatului de arestare și în raport de gravitatea faptei, de pericolul concret pentru ordinea publică, ce-l reprezintă astfel de infracțiuni, de declarațiile celorlalți coinculpați și de faptul că se cunoștea conținutul pachetului trimis în țară de către inculpat, nu se impune lăsarea în libertate a acestuia.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizând că nu știa ce conține pachetul trimis în țară și că nu s-a sustras de la cercetări.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, s-a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpatului și, în baza art.3002Cod procedură penală și art.160 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
Verificând măsura arestării preventive a inculpatului, din perspectiva art.3002Cod procedură penală și art.160 Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia acesteia, apreciind că se impune a fi menținută.
S-a reținut că acesta a fost arestat preventiv prin încheierea nr.34/C/ 25.07.2008 în lipsă, pentru 30 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.
De asemenea, s-a reținut că a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că a expediat din Spania un colet în care se aflau droguri, ascunse în pachete de cafea, colet ce a fost ridicat la Z de inculpații și G.
În memoriul adresat instanței, inculpatul a susținut că nu s-a sustras urmăririi și judecății și nu se impune menținerea arestării preventive, întrucât nu reprezintă un pericol public; el locuia în Spania împreună cu familia, de mai mult timp și nu a venit în țară, neștiind de proces.
Examinând măsura preventivă a acestui inculpat, conform art.3002și 160bCod procedură penală, instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă și se impune menținerea măsurii.
Astfel, după descoperirea faptei, în aprilie 2008, așa cum a recunoscut în declarația dată în instanță, inculpatul, aflat în Spania a fost contactat de organele de urmărire penală, telefonic, pentru a se prezenta și a fi audiat.
Procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită, dispunându-se arestarea preventivă conform art.148 lit.a și f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală.
Ulterior, în faza de judecată, inculpatul a fost legal citat, la domiciliul cunoscut din Z, județul T, în Spania - și prin afișare la Consiliul Local
El nu poate invoca faptul că nu a știut de proces, atât timp cât de fiecare dată a fost reprezentat de apărător ales, care periodic depunea diferite acte în cauză.
Cu toate acestea, nu s-a prezentat la proces, fiind necesar emiterea unui mandat european de arestare, care a dus la arestarea inculpatului prin Interpol și predarea către autoritățile române la data de 17 aprilie 2009.
Prin urmare, în acest moment, tribunalul a apreciat că există riscul sustragerii de la judecată a inculpatului, în cazul în care ar fi lăsat în libertate, temeiul prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală existând în continuare.
Și motivul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală subzistă întrucât există probe care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că este autorul infracțiunii pentru care este judecat, fapta este prevăzută cu închisoare mai mare de 4 ani iar pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate este major datorită proliferării infracțiunilor de trafic de droguri mai ales în rândul tinerilor cu consecințe grave asupra stării de sănătate și a comportamentului social.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a-l motiva.
În ședința publică din 15.05.2009, recurentul, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe fond continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, apreciind că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 din același cod.
Potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 Cod procedură penală, instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Totodată, conform Art.160 alin.3 Cod procedură penală atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune menținerea arestării preventive.
Analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent, conferă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală, existând presupunerea rezonabilă căinculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, constată că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a acestui inculpat.
Astfel, după descoperirea faptei, în aprilie 2008, așa cum a recunoscut în declarația dată în instanță, inculpatul, aflat în Spania a fost contactat de organele de urmărire penală, telefonic, pentru a se prezenta și a fi audiat însă acesta nu s-a prezentat.
Procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită, dispunându-se arestarea preventivă conform art.148 lit. a și f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală.
Ulterior, în faza de judecată, inculpatul a fost legal citat, la domiciliul cunoscut din Z, județul T, în Spania - și prin afișare la Consiliul Local
În mod just, a apreciat instanța de fond că inculpatul nu poate invoca faptul că nu a știut de proces, atât timp cât, de fiecare dată a fost reprezentat de apărător ales, care periodic depunea diferite acte în cauză.
Cu toate acestea, a fost necesară emiterea unui mandat european de arestare, care a dus la arestarea inculpatului prin Interpol și predarea către autoritățile române la data de 17 aprilie 2009.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în mod corect a apreciat că există riscul sustragerii de la judecată a inculpatului, în cazul în care ar fi lăsat în libertate, temeiul prevăzut de art.148 lit.a Cod procedură penală existând în continuare.
De asemenea, temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală reținut de instanță cu prilejul luării măsurii arestării preventive a inculpatului, se menține și în prezent respectiv sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții impuse de text.
Așa după cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a fost arestat preventiv pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește existența unor probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, Curtea apreciază că și această condiție este realizată, fiind dedusă atât din gravitatea concretă a faptei comise cât și din circumstanțele ce țin de persoana recurentului.
Or, gravitatea concretă a infracțiunii rezultă din modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, așa cum acestea sunt relevate de probatoriul administrat în cauză (inculpatul a expediat din Spania un colet în care se aflau droguri, ascunse în pachete de cafea).
Pe de altă parte, nu sunt de neglijat nici sentimentul de insecuritate generat în societate de prezența în stare de libertate inculpatului care prin activitatea sa infracțională a pus în pericol sănătatea persoanelor și nici recrudescența acestui gen de infracțiuni.
Curtea apreciază că, în această cauză, este justificată menținerea stării de arest preventiv, temeiurile care au determinat arestarea inițială nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că fiind legală și temeinică hotărârea tribunalului privind menținerea stării de arest a inculpatului.
În consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în,
semnează PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red.- 20.05.2009
Dact.01.06.2009/13.07.09 2ex
.penală - Jud.
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Silvia Cerbu, Florică Duță
