Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

DECIZIA PENALĂ NR.728/R/2008

Ședința publică din 8 decembrie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica

JUDECĂTORI: - - -

GREFIER: -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin

PROCUROR -

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale fără număr din data de 28.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, deținut în Arestul IPJ B-N,asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. a din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul arată că își menține recursul și este de acord cu asistența juridică acordată din oficiu.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr. pen. admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțate la data de 28.11.2008 de Tribunalul Bistrița -N și rejudecând cauza în temeiul art.139 Cod pr.pen. să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că temeiurile inițiale care au stat la baza luării măsurii s-au schimbat în acest moment în condițiile în care urmărirea penală a fost finalizată, cercetarea judecătorească a fost efectuată, fiind audiați martorii și administrate probe în apărarea inculpatului, astfel că nu mai există nici un pericol ca inculpatul să mai influențeze martorii sau bunul mers al procesului. În acest sens face trimitere la practica Curții de APEL CLUJ, respectiv la cazurile, dosare în care inculpații au fost arestați pentru infracțiuni mai grave, iar după 3-4 luni li s-a înlocuit măsura arestării preventive și cazul, în care s-a procedat la înlocuirea măsurii arestării preventive după primul termen de judecată. Apreciază că și inculpatul ar trebui să beneficieze de acest tratament juridic având în vedere că dosarul în care este cercetat este mai avansat, inculpatul este arestat preventiv de 7 luni de zile, infracțiunea pentru care este cercetat se pedepsește la fel ca și pentru infracțiunea de furt calificat și inculpatul nu ar prezenta nici un pericol dacă ar fi cercetat în stare de libertate.

Mai solicită să se rețină că inculpatul a recunoscut că a consumat droguri, respectiv canabis cu alte peroane și că nu a comercializat droguri, aspecte confirmate și de martorii audiați în cauză.

În concluzie, arată că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, inculpatul are dreptul să fie cercetat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât în dosarul de fond s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii fără număr din data de 28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, arătând că prima instanță în mod corect a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 Cod pr.pen. și incidența temeiurilor de arestare prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.pen. De asemenea, arată că menținerea măsurii arestării preventive este justificată raportat la împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, precum și la faptul că nu au apărut temeiuri noi pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive. Faptul că în cauză s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nu justifică înlocuirea măsurii arestării.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.

CURTEA

Prin încheierea penală din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în baza art. 300²Cod procedură penală raportat la art. 160^bCod procedură penală, art. 303 alin. 6 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații fiul lui și, născut la data de 28 mai 1987, CNP.- și fiul lui - și, născut la data de 17 februarie 1987, CNP.- și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acesteia,s-a menținut arestul preventiv a inculpaților.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 16/D/P/2008, al DIICOT- Biroul Teritorial Bistrița N, au fost trimiși în judecată inculpații:, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal,a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, -, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal și cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art 41 alin.2 Cod penal.

Prin actul de acuzare s-a reținut în sarcina inculpaților următoarele:

În data de 1 martie 2008, inculpații - și s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire " " în barul " Vu" din B, unde i-au vândut acestuia contra sumei de 120 euro, 6 gr. cannabis, (respectiv, substanța psihotropă biosintetizate de plantă cannabis). De asemenea, la data de 18 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în barul " Vu" din B, unde le-au vândut acestora, contra sumei de 200 euro, 9,7 gr. substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

În fine, la data de 20 martie 2008, inculpații și s-au întâlnit din nou cu aceeași doi investigatori sub acoperire, cărora le-au vândut contra sumei de 1000 euro, o substanță vegetală de culoare, în cantitate de 62,4 gr. care în urma analizelor de laborator a rezultat că este o substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Se mai arată în actul de acuzare că de fiecare dată, anterior întâlnirilor dintre inculpații și cu investigatorii sub acoperire, inculpatul vorbea la telefon cu unul dintre investigatori și se înțelegeau cu privire la momentul efectuării tranzacției. Ulterior, după ce aceștia se întâlneau, inculpatul îl contacta pe inculpatul, care lăsa drogurile în diverse locuri. Inculpatul se deplasa în locurile respective, lua drogurile și le înmâna investigatorilor contra cost, sumele primite fiind apoi remise inculpatului (uneori direct, iar alte ori printr-un intermediar).

Prin actul de acuzare s-a mai reținut în sarcina inculpaților și, că au consumat în mai multe rânduri din drogul de risc, cannabis. În ce privește pe inculpatul, s-a menționat că acesta a consumat o singură dată din acest drog.

Analizând actele și lucrările dosarului nr. 16/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița, instanța a constatat următoarele:

Prin Ordonanțele date de procuror la data de 5 aprilie 2008 (77,96, 107 vol.I), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați după cum urmează: privitor la inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, privitor la inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal, iar privitor la inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și infracțiunii prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată prin Legea nr. 522/2004) ambele cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal.

Ulterior, prin Încheierea penală nr. 27/CC/5 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul penal nr-, definitivă prin Decizia penală nr. 26/R/2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile. De asemenea prin Încheierea penală nr. 32/CC/25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N, în dosarul penal nr-, definitivă prin Încheierea penală nr. 31/R/7.05.2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive cu încă 30 de zile față de fiecare dintre inculpați.

Instanțele care au dispus luarea și ulterior, prelungirea măsurii arestării preventive, au apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe suficiente că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, în modalitatea descrisă în Ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale.

Aceleași instanțe au apreciat că sunt întrunite și cerințele art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, privitor la fiecare dintre cei trei inculpați, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc este mai mare de patru ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă împrejurare a fost reținută raportat la faptul că cercetați în stare de libertate, inculpați ar putea continua activitatea infracțională, pe care au organizat-o minuțios, cu luarea unor măsuri de precauție deosebite, ceea ce a reclamat folosirea de investigatori sub acoperire, pentru a stabili cu claritate activitățile licite desfășurate.

Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, si, din perspectiva art. 300/1 alin.1 Cod procedură penală, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării și prelungirii acestei măsuri subzistă, astfel că prin încheierea penală din 2 iunie 2008, s-a dispus conform art. 300/1 al. 3.pr.pen. menținerea arestării preventive privitor la fiecare dintre cei trei inculpați.

Prin Decizia penală nr. 389/12.06.2008, pronunțată de de APEL CLUJ, în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva Încheierii penale din 2 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, instanța de recurs apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Prin aceeași decizie a fost admis recursul inculpatului, instanța de recurs constatând că măsura arestului preventiv dispusă în privința acestui inculpat a încetat de drept.

Ulterior, prin Încheierea penală din data de 14.07.2008, din 10.09.2008 și 8.10.2008, măsura arestării preventive fost menținută în privința inculpatului și, aceasta urmând să expire la data de 6 decembrie 2008.

În ședința publică din 4.11.2008 s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 303 al. 6 Cod procedură penală urmare ridicării excepției de neconstituționalitate invocate de inculpatul nearestat, privind dispozițiile art. 91/1 Cod procedură penală. În consecință instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, astfel că, având în vedere că inculpații sunt arestați, devin incidente disp.art. 303 al.6 Cod procedură penală.

Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive conform art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală instanța a constatat că temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea și menținerea acestei măsurii subzistă și justifică în continuare privarea de libertate inculpaților, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Împrejurarea că prin declarațiile date inculpații arestați au recunoscut faptele pentru care sunt trimiși în judecată, nu constituie un argument de natură să justifice punerea lor în libertate, ci eventual un temei legal pentru aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, în situația în care vor fi găsiți vinovați.

Cererea formulată de inculpați prin apărătorii lor aleși de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, nu poate fi însușită întrucât se mențin temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 al.2 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, instanța apreciază că punerea în libertate a inculpaților nu este oportună în acest moment procesual, având în vedere că cercetarea judecătorească nu fost finalizată.

Așa fiind, instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpații și și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării ei, conform art. 300/2 rap.la art. 160/b Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive față de cei doi inculpați.

Conform art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că nu se mai impune privarea sa de libertate, deoarece este arestat de mult timp, a colaborat cu organele de cercetare penală, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Prin Încheierea penală nr.27/CC/5.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cercetat fiind pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal. ulterior s-a întocmit rechizitoriul și inculpatul a fost trimis în judecată.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, în data de 1 martie 2008, inculpații - și s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire " " în barul " Vu" din B, unde i-au vândut acestuia contra sumei de 120 euro, 6 gr. cannabis, (respectiv, substanța psihotropă biosintetizate de plantă cannabis). De asemenea, la data de 18 martie 2008 inculpații și s-au întâlnit cu investigatorii sub acoperire " " și " " în barul " Vu" din B, unde le-au vândut acestora, contra sumei de 200 euro, 9,7 gr. substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis.

Prin actul de acuzare s-a mai reținut în sarcina inculpaților și, că au consumat în mai multe rânduri din drogul de risc, cannabis.

Raportat la probele administrate până în prezent, curtea apreciază că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele care i se impută, fiind întrunite astfel dispozițiile art.136

C.P.P.

Jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. Astfel, în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul.

De asemenea, tot în acord cu practica CEDO, trebuie reținut următorul aspect. Dacă, pentru începutul procesului penal, este suficient să existe presupunerea rezonabilă că s-a comis o faptă penală de către inculpat, în cursul procesului penal, motivele care au stat la baza luării acestei măsuri trebuie verificate, fiind absolut necesară motivarea subzistenței acestora, a necesității menținerii acestei măsuri preventive speciale, fiind deosebit de importantă și respectarea unui termen rezonabil așa cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții Europene.

În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.P.P. caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.

Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.

Analizând criteriile ce pot fi avut în vedere la evaluarea acestui tip de pericol social, evidențiate, de-a lungul timpului, în practica instanțelor de judecată ( datele privind persoana inculpatului, antecedența penală, mai ales cea caracterizată; infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit; pericolul social concret al infracțiunii, posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpatului să încurajeze alte persoane să comită astfel de fapte, crearea în rândul opiniei publice a unui sentiment de insecuritate) curtea apreciază că în speță nu se mai impune reținerea art.148 lit. f C.P.P. neexistând probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta în acest moment un pericol concret pentru ordine publică.

De asemenea, potrivit legii române, organele judiciare vor recurge la măsuri preventive numai dacă acestea sunt necesare realizării scopului specificat de prevederile art.136

C.P.P.

Așa fiind, curtea consideră că în cauză se impune într-adevăr luarea unei măsuri preventive față de inculpat însă nu este necesară privarea acestuia de libertate în continuare, măsura arestului preventiv putând fi înlocuită cu cea prevăzută de art. 145.C.P.P. în condițiile cerute de art.139.

C.P.P.

De aceea, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit. d C.P.P. va admite recursul declarat de inculpat împotriva încheierii penale fără număr din data de 28.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pe care o va casa în întregime.

Rejudecând cauza, în baza art.139, art.145 pr.pen. va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea B, județul B-

Va impune inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemată

b) să se prezinte la Poliția ori de câte ori este chemată

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme

e) să nu se apropie de inculpații și martorii neaudiați din dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestată în altă cauză.

Va atrage atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art.189 pr.pen. va stabili suma de 100 lei ca onorar pentru apărător din oficiu, av.- a, sumă ce se va avansa din.

Conform art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare vor fi avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

In baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28.05.1987, aflat în Arestul IPJ B-N, împotriva încheierii penale fără număr din data de 28.11.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează în întregime.

Rejudecând cauza, în baza art.139, art.145 pr.pen. dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea B, județul B-

Impune inculpatului să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemată

b) să se prezinte la Poliția ori de câte ori este chemată

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme

e) să nu se apropie de inculpații și martorii neaudiați din dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestată în altă cauză.

Atrage atenția inculpatului, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 100 lei ca onorar pentru apărător din oficiu, av.- a, sumă ce se va avansa din.

Conform art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - -

Cu opinia separată în sensul respingerii ca nefondat a recursului inculpatului în temeiul art.385¹⁵pct.1 lit.b

C.P.P.

JUDECĂTOR

- - -

Opinie separată

Recursul declarat în cauză de către inculpat trebuia să fie respins pentru următoarele considerente:

Din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bistrița rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal alături de inculpații:, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal,a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și prev. de art. 4 alin.1 din Legea 143/200 și, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal și cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 a infracțiunilor prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 4 alin. 1 din legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art 41 alin.2 Cod penal, luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora la data de 30.03.2007, măsură care a fost prelungită, iar ulterior sesizării instanței menținută succesiv.

Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit.f )C.P.P. astfel că,faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedepse ale închisorii mai mai de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise -cea de trafic de droguri - urmările acestora și rezonanța socilă negativă produsă în comunitate, astfel că este superfluă susținerea inculpatului că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi apreciată în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul împreună cu ceilalți doi inculpați trimiși de asemenea în judecată în acest dosar au comis infracțiuni grave.

În raport cu art. 5 din CEDO măsura lipsiriide libertate se poate dispune atunci când existămotive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de se crede în posibiliitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță pericolul social se apreciază în raport cu complexitatea dosarului, conduita inculpaților și reacția opiniei publice.

De aemenea pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generate de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Astfel nu se poate face abstracție de faptul că într-un interval de timp de 20 de zile inculpații au vândut investigatorilor sub acoperire droguri în valoare de 1120 de euro, iar inculpatul era cel care stabilea cu investigatorii sub acoperire momentul efectuării tranzacțiilor, iar pe de altă parte acest inculpat era și consumator de droguri.

Durata arestării preventive -de circa 9 luni -nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai su aspectul prevăzut în art. 140.C.P.P. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.

Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situațiilor juridice ale inculpatului-cum ar fi absența antecedentelor penale, poziția pocesuală manifestată, situația familială, acestea vor fi relevante într-un moment procesual în care instanța de judecată, ca urmare a finalizării cercetării judecătorești va adopta soluție conform art. 345.

C.P.P.

. În momentul procesual actual instanța de fond conform art.160 pr.pen. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și deoarece nu a intervenit nici o schimbare care ar putea justifica revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a acestora în mod corect a fost menținută măsura arestării în concordanță cu dispozițiile legale.

Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139.Cod Penal

Astfel, în art. 139 alin. 2.C.P.P.se arată că atunci când nu mai există vreun temei care să justifice măsura arestăriin preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, iar în alin.1 se prevede că măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.

Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau faptelor săvârșite de acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.

Nici finalizarea urmăririi penale nu se circumscrie și nici invocarea unei excepții de neconstituționalitate de către un coinculpat cercetat în stare de libertate nu se circumscrie disp. art. 139.p Cod Penal,

În contextul celor expuse mai sus, recursul declarat de inculpatul trebuia să fie respins în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b pr.pen.

De asemenea inculpatul urma să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

JUDECĂTOR

- -- -

RED. /MN

3 ex.

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

#Judecator Livia Mango

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Cluj