Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 73/
Ședința publică din data de 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat consideră că, prin încheierea recurată, instanța de fond a dispus în mod nelegal și netemeinic menținerea arestării preventive, din următoarele considerente:
În primul rând, solicită să se observe că cel puțin din vara anului 2008 până în momentul de față, încheierile de ședință prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive de către Tribunalul Galați sunt identice.
În al doilea rând, solicită să se observe că deși la termenul anterior nu a mai fost aceeași compunere a completului, totuși motivarea este aceeași.
Consideră că voința legiuitorului nu este aceea de a se da o pură formalitate momentului când se apreciază dacă o persoană prezintă sau nu un pericol concret pentru ordinea publică. Sub nicio formă legiuitorul nu a avut în vedere acest aspect atunci când a dispus ca din 60 în 60 de zile să se verifice măsura arestării preventive și dacă este necesar să se mențină, dacă nu să fie revocată sau înlocuită.
În condițiile în care la fiecare termen de judecată s-a oferit aceeași motivare, consideră că în această cauză menținerea arestării preventive se realizează după un singur criteriu, și anume, încadrarea juridică a faptei deduse judecății, respectiv, trafic de droguri.
A observat că practica judiciară, atât a CEDO cât și a instanțelor din țară,este aceea de a nu confunda pericolul concret pentru ordinea publică cu limitele de pedeapsă, ori în cauză instanța nu face altceva decât acest lucru.
În mod corect instanța ar fi trebuit să spună de ce consideră că inculpatul lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea, instanța trebuia să răspundă de ce consideră că perioada de 1 an și opt luni de când este arestat inculpatul nu constituie un termen rezonabil, cu precizarea că aceasta a fost a doua problemă pe care a invocat-o în fața instanței de fond și pe care o invocă și astăzi în recurs.
Solicită să se observe că în această cauză de la momentul arestării preventive - iunie 2007 - până în momentul de față nu a intervenit nici un element nou. Mai mult decât atât, au fost administrate toate probele solicitate de către parchet prin actul de sesizare, au fost administrate probele în apărare. Mai este de atașat autorizația în baza căreia s-au autorizat investigatorii sub acoperire și colaboratorul.
În cauză nu este vorba de un trafic deosebit de stupefiante. Se reține prin rechizitoriu că inculpatul ar fi dat, în luna februarie și în luna martie 2007, 24 de pastile la doi colaboratori. Sunt aproape doi ani de zile de la momentul la care se presupune că a fost comisă fapta. Arată că în cauză, după doi ani de zile, se consideră că dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică numai prin prisma a ceea ce s-a făcut la urmărirea penală. Apreciază că nu aceasta este voința legiuitorului și că ar trebui altele să fie elementele.
În afară de aceste aspecte, a invocat la fond faptul că în cauză s-a împlinit un termen rezonabil de când inculpatul este arestat preventiv. Solicită să se observe că instanța a înțeles să facă trimitere la faptul că inculpatul a invocat o excepție de neconstituționalitate. Având în vedere că dosarul s-a întors de mult de la Curtea Constituțională la Tribunalul Galați, consideră că nu mai poate fi reținută ca un motiv această împrejurare.
Pe de altă parte, faptul că inculpatul a înțeles să invoce o excepție de neconstituționalitate nu poate fi privit în detrimentul acestuia, pentru că este un mijloc de apărare.
De asemenea, invocă cauza Tomasi contra Franței, la care face referire instanța de fond termen de termen, care este publicată de CEDO în 27.08.1992 și se află la fila 362 în lucrarea prof.. În cauza menționată, Curtea Europeană arată că, dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi reținută ca un factor ce ar conduce la a se sustrage urmăririi sau de la prezența sa ulterior în fața instanței de judecată, eliberarea provizorie a acelui inculpat trebuie să fie ordonată dacă se pot obține din partea sa garanții suficiente care asigură prezența lui în fazele procesuale.
Aceste garanții pot fi următoarele: caracterul celui interesat - în cauză inculpatul nu are antecedente penale. În speță nu se reține că a fost comisă fapta împreună cu alte persoane, într-un grup de crimă organizată, cum de obicei se întâmplă în astfel de cauze.
De asemenea moralitatea inculpatului - nu știe prin ce împrejurări se pot trage concluzii cu privire la moralitatea sa decât prin prisma faptului că nu are antecedente penale. Inculpatul nu s-a sustras urmăririi penale - un alt element care ar fi în favoarea acestuia. Momentul constatării presupusei fapte este februarie 2007 și momentul arestării - iunie 2007, inculpatul nu a părăsit țara, a mers doar la mare și în alte localități în vizită la prieteni.
De asemenea, un alt criteriu - domiciliul, profesia, resursele de existență de care dispune, legăturile de familie, legăturile de orice fel cu țara în care este supus urmăririi penale și judecății. Solicită să se constate că inculpatul provine dintr-o familie organizată, părinții îi sunt alături la fiecare termen de judecată, beneficiază de resurse oneste, în sensul că părinții lucrează (el nu lucra la momentul arestării), îl ajută și sora, deci nu sunt elemente care să pledeze în defavoarea inculpatului.
Curtea Europeană vorbește despre faptul că dacă gravitatea unei fapte poate conduce autoritățile să decidă plasarea și menținerea celui suspectat de comiterea ei în detenție provizorie pentru a-l împiedica să comită noi infracțiuni la care au a fi adăugate în circumstanțele cauzei, în special antecedentele și persoana celui interesat, pentru că simpla temere de recidivă nu este suficientă pentru refuzul punerii în libertate.
Cu alte cuvinte, dacă ar exista cea mai mică îndoială că inculpatul dacă ar fi eliberat ar încerca să comită alte fapte, nu este suficient, trebuie să existe măcar câteva temeiuri care să conducă la această concluzie.
De asemenea, procedeul îmbrățișat de instanță, în sensul de a menține în mod repetat arestarea preventivă numai prin prisma faptului că probabil în această cauză urmează să fie pronunțată o hotărâre de condamnare, iarăși nu poate fi avută în vedere de către instanța de fond și chiar nici de instanța de recurs, în condițiile în care, făcând referire la aceeași cauză la care a făcut referire și instanța de fond, existența posibilității aplicării unei pedepse nu este un argument de a menține arestarea preventivă.
Pentru a dovedi moralitatea la care a făcut referire, caracterul persoanei, învederează că spre finalul cercetării judecătorești, inculpatul a făcut un denunț. Este dovada faptului că DIICOT - Biroul Teritorial Constanțaa început urmărirea penală împotriva unor persoane, că inculpatul a aflat întâmplător și a denunțat acele fapte, iar față de acele persoane s-a început urmărirea penală. Consideră că acesta este un argument în plus pentru care în cauză ar trebui înlocuită măsura preventivă a arestării, în principal, pentru faptul că termenul rezonabil s-a împlinit, în subsidiar pentru alte motive pe care instanța le va considera întemeiate.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii, numai în ceea ce privește măsura arestării preventive, iar în judecare, potrivit disp. art. 3001Cod procedură penală, instanța are posibilitatea să înlocuiască măsura arestării preventive tot cu o măsură preventivă. Dacă instanța de recurs va proceda în această manieră nu înseamnă că apreciază că inculpatul este nevinovat, ci înseamnă că i se asigură dreptul fundamental, respectiv acela de a fi judecat în stare de libertate. Dacă va fi găsit vinovat, inculpatul își va executa pedeapsa.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Dacă se analizează cu atenție și cu bună credință încheierea instanței de fond se constată că aceasta este motivată sub aspectul argumentelor pe care le-a invocat în apărare inculpatul prin avocatul ales cu ocazia discuțiilor asupra necesității menținerii stării de arest.
S-a făcut apel primordial la împrejurarea că în cauză s-ar fi împlinit termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, dar analizând în concret durata de arest preventiv și scăzând din această durată cele 7 luni de zile de suspendare a judecății ca efect al soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de inculpat, se observă că durata de timp care rămâne este una mai mult decât rezonabilă. Se poate aprecia că această cauză a fost judecată cu celeritate, dată fiind parcurgerea etapei urmăririi penale și a celei succesive a cercetării judecătorești. În niciun caz, raportat la complexitatea cauzei, la actele care s-au efectuat în această cauză și raportat la această durată de timp care a curs din motive neimputabile organelor judiciare, nu se poate aprecia că este vorba de un termen rezonabil care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
De asemenea, instanța a motivat în mod corect faptul că, în raport de particularitățile cauzei, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și nu a dispus o altă măsură preventivă în cauză.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat este nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Pe rolul Tribunalului Galați, se află în curs de soluționare dosarul nr-, în care inculpatul - este cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului se reține că, în cursul anului 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar în mod repetat, a procurat, deținut, comercializat și oferit spre consum droguri de mare risc (ecstasy).
Prin încheierea de ședință nr- din 16.01.2009 a Tribunalului Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 3002în ref. la art. 160 cod proc. penală, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și s-a dispus menținerea acesteia.
Prin aceeași încheiere de ședință, au fost respinse cererile prin care inculpatul a solicita revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive este legală, a fost luată cu respectarea condițiilor impuse de art. 143 și art. 148 lit. f Cod proc. penală, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive subzistă și că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune în continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, din declarațiile martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, rezultă indicii temeinice că, în cursul anului 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar în mod repetat, a procurat, deținut, comercializat și oferit spre consum droguri de mare risc (ecstasy).
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura și importanța relațiilor sociale lezate, relații sociale privitoare la sănătatea publică și gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, s-a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Menținerea stării de arest este necesară deoarece cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare și pentru justa soluționare a cauzei se impune să fie audiați colaboratorii și investigatorul sub acoperire. Datorită complexității cauzei și comportamentului procesual al inculpatului care, practic a declarat recurs împotriva tuturor încheierilor de ședință și mai mult a invocat și o excepție de neconstituționalitate, judecarea cauzei fiind suspendată, potrivit art. 303 alin. 6 Cod proc. penală, s-a reținut că măsura arestării preventive nu a depășit durata unui termen rezonabil.
Împotriva încheierii de ședință nr- din 16.01.2009 a Tribunalului Galația declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a susținut că nu se mai mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării deoarece este arestat de 1 an și 7 luni, situație în care pericolul social concret s-a diminuat, iar arestarea preventivă a depășit un termen rezonabil.
A susținut că la luarea măsurii arestării preventiv a fost avută în vedere o anumită situație de fapt, ori probele administrate în cursul cercetării judecătorești dovedesc o cu totul altă situație. În concret, nici un martor nu a declarat în mod cert că l-ar fi văzut vânzând droguri și asupra sa, la domiciliu sau în mașină nu s-au găsit droguri.
A invocat că nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, au fost audiați martorii din lucrări și deci prin punerea sa în libertate nu mai există riscul ca aceștia să fie influențați.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea penală recurată se constată că, în mod corect, pe baza probelor administrate până în prezent în cauză, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și că pentru justa soluționare cauzei se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, din declarațiile martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-științifică și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, rezultă indicii temeinice că, în cursul anului 2007, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, dar în mod repetat, a procurat, deținut, comercializat și oferit spre consum droguri de mare risc (ecstasy).
Faptul că, la judecarea cauzei în fond, o parte din martori au revenit asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală nu înseamnă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive au dispărut, atâta timp cât martorii nu și-au motivat aceste reveniri.
Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura și importanța relațiilor sociale lezate, relații sociale privitoare la sănătatea publică, amploarea pe care acest gen de infracțiuni a luat-o în ultima perioadă de timp și gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, în mod corect, s-a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză nu se poate reține că durata arestării preventive a inculpatului a depășit un termen rezonabil în condițiile în care cauza prezintă un grad ridicat de complexitate, iar în mare parte judecarea cauzei a fost tergiversată din cauza comportamentului procesual al inculpatului.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, a colaborat cu organele de anchetă, a formulat un denunț împotriva numitului "", nu sunt suficiente pentru a dovedi că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză menținerea măsurii arestării preventive este necesară deoarece pentru justa soluționare a cauzei se impune audierea colaboratorilor și a investigatorului sub acoperire.
Față de considerentele de mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b și art. 192 alin. 2 Cod proc. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 09.09.1985 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 6,. 25, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored. motivare: /06.02.2009
Tehnored. hotărâre: /2 ex./06.02.2009
Fond: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
