Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 732/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.732/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 17 noiembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev.și ped.de art.20 penal rap.la art. 174.penal și art.175 alin.1 lit.a și c penal cu aplicarea art.73 lit.b penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar pentru circumstanțierea inculpatului o serie de acte constând în: contractul individual de muncă, o caracterizare de la Spitalul Municipal SMa supra activității inculpatului și o adeverință de la Serv unde inculpatul este angajat pe durată nedeterminată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă cu instituirea de obligații. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În cauză s-a început cercetarea judecătorească și mai sunt de audiat doar doi martori. Actul de sesizare este susceptibil de o schimbare de încadrare juridică. La dosar nu există o dovedire a faptului că inculpatul și-a premeditat acțiunea sau că acesta ar fi vizat vreo zonă vitală. Chiar din actul de sesizare se desprinde ideea că inculpatul a fost provocat, în cauză fiind vorba de un incident izolat, spontan petrecut în familie. Mai mult, nu s-a dovedit faptul că inculpatul este o fire violentă, acesta a avut o conduită ireproșabilă la locul de muncă și în familie. Consideră că pericolul concret raportat la fapta materială și vis-a-vis de persoana inculpatului nu mai subzistă. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că lăsat în libertate, inculpatul nu va crea un sentiment de insecuritate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțată de instanța de fond. Raportat la gravitatea faptei comise, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, care este mai mare de patru ani, pericolul concret al faptei, apreciază pe deplin justificată măsura arestării. În această etapă procesuală nu se poate pune în discuție o eventuală schimbare de încadrare juridică, decât cea reținută prin actul de sesizare. Nu există garanția că inculpatul, dacă va fi lăsat în libertate, nu ar comite alte acte de violență față de familia acestuia.
Apărătorul inculpatului, în replică, menționează că într-adevăr există cinci lovituri aplicate de inculpat, una vizând zona abdominală însă, nu se poate susține că inculpatul a vizat zone vitale, în condițiile în care părțile s-au lovit în învălmășală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale și are o stare financiară precară.
CURTEA
Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 3002.pr.pen. raportat la art. 160 pr.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui G și, născut la 18.04.1963 în S M, județul M, aflat în Penitenciarul Gherla ), măsură ce a fost menținută pentru următoarele 60 de zile.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2009, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală, instanța a pus în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a constatat că motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri față de inculpat, subzistă și în prezent.
Cu privire la inculpatul, instanța a reținut că sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, deoarece faptele pe care se presupune că le-a comis sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar în raport de natura și gravitatea presupuselor fapte lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că fapta de care este acuzat inculpatul prezintă un pericol social extrem de ridicat, fiind de natură să producă o puternică reverberație în rândul unei comunități restrânse cum este cea din care acesta face parte, iar lăsarea sa în libertate ar putea determina un sentiment de insecuritate și convingerea că autoritățile judiciare nu reacționează în mod adecvat împotriva infracțiunilor de acest gen.
Or, având în vedere că temeiurile care au determinat inițial privarea de libertate subzistă, în considerarea dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, respectiv, în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, instanța a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia pentru următoarele 60 de zile, în condițiile art. 160 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii Tribunalul Maramureș, în termen legal a formulat recurs inculpatul, care prin apărător, a solicitat casarea încheierii și, rejudecând să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă cu instituirea de obligații.
S-a arătat în motivarea recursului că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În cauză s-a început cercetarea judecătorească și mai sunt de audiat doar doi martori, iar pe dealtă parte, este discutabilă însăși încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare. La dosar nu există dovezi că inculpatul și-a premeditat acțiunea sau că acesta ar fi vizat vreo zonă vitală. Chiar din actul de sesizare se desprinde ideea că inculpatul a fost provocat, în cauză fiind vorba de un incident izolat, spontan petrecut în familie. Mai mult, nu s-a dovedit faptul că inculpatul este o fire violentă, acesta a avut o conduită ireproșabilă la locul de muncă și în familie. Pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării inculpatului în libertate, raportat la fapta materială și persoana inculpatului, nu mai subzistă.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, conform prevederilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 23 septembrie 2009 emis în dosar nr.418/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, pentru comiterea tentativei la infracținea de omor calificat, prev.de art.20 rap.la art.174, art.175 alin.1 lit.a și c pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 19 august 2009, pe fondul unor neînțelegeri cu fiul său, victima, cu premeditare și sub influența unei puternice tulburări determinate de actele de violență ale fiului său, l-a lovit pe acesta, în mod repetat, cu un cuțit, în zona coapsei drepte, zona lombară și zona abdominală, cauzându-i leziuni ce necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale și care au fost primejdioase pentru viața acestuia.
Inculpatul a fost arestat la 02.09.2009, temeiul arestării fiind cel prev. de art.143 și art.148 lit.f pr.pen.
La data de 17 noiembrie 2009, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei a procedat din nou, după verificarea inițială la primirea dosarului, la verificarea temeiniciei și legalității arestării preventive a inculpatului, în virtutea dispozițiilor art.300/2 pr.pen.
S-a făcut astfel, aplicarea dispozițiilor art.160/b alin.3 pr.pen. menținându-se arestarea inculpatului, întrucât tmeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Curtea constată că judecătorul fondului a procedat corect, adoptând această soluție în procedura prev. de art.300/2 pr.pen.
Aceasta deoarece, în cauză într-adevăr, se mențin temeiurile arestării, respectiv, acele indicii temeinice în sensul art.143 pr.pen. care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind mijloacele de probă avute în vedere la momentul arestării, precum și probele administrate ulterior de procuror și de instanță (procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, privind pe inculpat și raport de expertiză medico-legală privind victima, declarațiile martorilor e, și declarațiile inculpatului ).
În mod corect a reținut instanța de fond și subzistența condițiilor prev. de art.148 lit.f pr.pen. deoarece infracțiunea pntru care este judecat inculpatul este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezultat din: natura și gravitatea presupusei fapte ( gravitate dată de instrumentul folosit - un cuțit și de urmările produse - leziuni corporale care i-au pus părții vătămate în pericol viața, precum și din afirmațiile inculpatului făcute cu o zi înaintea incidentului, în sensul că o va lovi în cap pe partea vătămată cu obiectul pe care îl va avea în mână), dar și din modalitatea în care se pare că au fost comise faptele, precum și din reacția publică la astfel de comportamente, lăsarea în libertate a unor persoane suspectate de încălcări grave ale legii penale, fiind de natură a încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, să creeze un sentiment de insecuritate în societate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Apărările inculpatului, în sensul că: nu a acționat cu premeditare, că este discutabilă încadrarea juridică a faptei, că nu are antecedente penale, că a avut un comportament corespunzător la ultimul loc de muncă sau că în prezent, victima și-a revenit și este încadrată în muncă - sunt chestiuni care, chiar reale fiind, nu sunt suficiente în acest moment a determina o înlăturare totală a pericolului pentru ordinea publică, anterior descris, urmând a fi clarificate până la terminarea cercetării judecătorești și, eventual, avute în vedere cu ocazia judecării fondului cauzei.
In prezenta cauză, s-a evidențiat o relație tensionată între membrii familiei inculpatului și inculpat, existând un risc real ca, în lipsa unei intervenții efective, faptele penale de genul celei ce face obiectul acestui dosar penal, să se repete.
În speță, nu este oportună nici luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive, apreciindu-se că o astfel de măsură nu ar fi aptă să asigure o protecție efectivă pentru toți membrii familiei inculpatului, inclusiv pentru inculpat, date fiind tensiunile existente în familie, neexistând garanția că aflat în libertate, inculpatul ori fiul său, nu vor mai consuma alcool și nu vor avea noi conflicte.
În consecință, pentru considerentele prezentate, în baza 38515pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17 noiembrie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la 18.04.1963), aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 17 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./Dact.
3 ex./26.11.2009
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
