Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 735/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 735/R/MF
Ședința publică din 04 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 3: Teodora G--
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
Procuror:
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpații, ȘI aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva Încheierii nr. 55 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați, - și, în stare de arest asistați de apărătorii aleși, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, emisă de Baroul Hunedoara și, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/emisă de Baroul Vâlcea, recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul Vâlcea.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor aleși să ia legătura cu recurenții inculpați aflat în stare de arest în vederea pregătirii apărării.
Se prezintă tatăl recurentului inculpat care arată că a angajat un apărător din B, care nu dorește să-l mai reprezinte.
Recurentul inculpat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorii aleși și.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, apreciind că magistratul de la instanța de fond a dat dovadă de superficialitate, pronunțând o hotărâre netemeinică în ceea ce privește examinarea motivelor de menținere.
Într-un prim motiv de recurs critică încheierea atacată întrucât magistratul de la fond nu a examinat cerințele pentru care legea prevede arestarea, iar motivarea pe starea de fapt nu este îndestulătoare pentru menținerea inculpaților în stare de arest. A motivat faptul că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că ei trebuie să fie la dispoziția organelor de cercetare penală, însă în această fază procesuală, acestea nu-și mai au rostul.
Pe de altă parte, apreciază că magistratul fondului trebuia să facă diferența între infracțiunea de proxenetism și cea de trafic de persoane și nu trebuie neglijat faptul că s-ar putea diminua cheltuielile de întreținere a inculpaților în penitenciar dacă aceștia ar fi puși în libertate.
În susținerea motivelor de recurs solicită ca instanța să aibă în vedere procesele verbale efectuate de agenții sub supraveghere, cât și depoziția unei părți vătămate, care a declarat faptul că a ieșit singură în stradă, văzând că a câștigat bani.
Pe de altă parte, susținerea magistratului de la instanța de fond că o parte din inculpați sunt recidiviști și ar justifica temerea că lăsați în libertate ar exercita constrângerea părților pentru schimbarea declarațiilor este o apreciere abstractă, fiind lipsită de o acoperire reală.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea în libertate sau înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat apreciază că nu se mai impune menținerea arestării inculpaților, nefiind suficiente argumente pentru aceasta. Ideea magistratului de la instanța de fond că inculpații au săvârșit fapte grave pentru care există un probatoriu solid sau că aceștia sunt recidiviști și se impune menținerea acestora în stare de arest este greșită.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă post-condamnatorie, însă acesta nu a mai săvârșit fapte de același gen infracțional. De altfel, inculpatul nu a mai avut legătură cu faptele pentru care este trimis în judecată.
Avocat apreciază că buna desfășurare a procesului penal poate continua chiar dacă inculpații s-ar afla în stare de libertate, neexistând dovezi că ar altera buna desfășurare judecății cauzei, că s-ar sustrage de la urmărirea penală.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că părțile vătămate sunt concubinele inculpaților sau fostele concubine, iar inculpatul nu este trimis în judecată ca și ceilalți inculpați.
Avocat pentru inculpatul arată că față de o persoană nu se pot lua două măsuri preventive, invocând dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și art. 23 din Constituție. Astfel, față de acesta s-a luat măsura arestării preventive în timp ce se afla într-o astfel de măsură într-o cauză anterioară.
Totodată, învederează instanței că trebuie să se aibă în vedere și persoana fiecărui inculpat. Inculpatul are o familie care poate să-i asigure sprijinul moral, iar alți inculpați sun bolnavi pentru care depune acte medicale.
Avocat, pentru recurentul inculpat, având cuvântul, invocă o decizie CEDO referitoare la prelungirea colectivă a arestării inculpaților și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate, iar pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită, de asemenea, ca instanța să aibă în vedere faptul că nici o parte vătămată nu a arătat că a fost exploatată sexual, trebuia analizată situația fiecărui inculpat în parte, inculpatul are un copil de 3 ani, concubina sa îl vizitează la locul de detenție, același lucru făcând și celelalte două prietene.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea acesteia. Arată că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, fiind organizați într-un grup infracțional, obținând venituri, iar o parte din aceștia sunt recidiviști.
Recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu constituie pericol pentru ordinea publică. Are o, iar partea vătămată îl vizitează.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că nu constituie pericol social pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are un copil de 4 ani cu concubina sa.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că părțile vătămate mint.
Recurentul inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate, apreciind că el nu a avut niciun comportament negativ.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are 3 copii minori.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr.55 din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea, n baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală:
A constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților:, "", " ", " ", "", și, " ".
În baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
-, "", fiul lui și, născut la data de 08.11.1981 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O, Bulevardul Porțile de, nr. 9,. 14, județul M, CNP--; în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 16.05.1983 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în municipiul O --, județul M, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ V; -, fiul lui și, născut în data de 01.01.1986, în orașul B, cu domiciliul în orașul B,-, județul V, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 06.09.1976 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în comuna /sat,-, județul M, CNP -; în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ V;
-, "", fiul lui și, născut la data de 01.02.1987 în municipiul O, județul M, cu domiciliul în comuna /sat,-, județul M, cu CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ V;
-, " " fiul lui și, născut în data de 14.03.1975 în mun. O, jud. M, cu domiciliul în mun. O,-,.6, jud. M, cu CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ V;
-, fiul lui și, născut la data de 10.12.1987, în municipiul Râmnicu V, județul V, cu domiciliul în orașul B, strada -, bloc 13/1, scara F, apartament 7, județul V, cu CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de si Arestare Preventiva din cadrul IPJ
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în care se includ sumele de: 100 lei - avocat oficiu, 80 lei avocat oficiu, 80 lei avocat oficiu, 80 lei - avocat oficiu, 80 lei avocat oficiu și 80 lei avocat oficiu, ce se avansează anticipat din fondurile Ministerului d e Justiție, rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut urmatoarele:
Prin rechizitoriul din 26.11.2009 dat de DIICOT BT V în dosarul nr. 51/D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;,, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 12 slin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal;, și, toți pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit. a Cod penal și, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 3001alin. Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală,prima instanta a constatat că prin încheierea nr.31/07.08.2009,pronunțată de către Tribunalul în dosarul nr-,în baza art.143 alin.1, 146, 1491,151 și 148 lit. f Cod procedură penală,s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpații, și, reținându-se în esență că probele dosarului dovedesc faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând posibilitatea reală să-și ducă la îndeplinire amenințările față de victimele infracțiunilor de trafic de persoane, să influențeze negativ declarațiile martorilor audiați în cauză, ducând astfel la îngreunarea activității organelor de cercetare penală care are ca scop tragerea la răspundere penală a persoanelor bănuite că ar fi săvârșit infracțiuni, așa cum stipulează art. 1 Cod procedură penală,în cauză reținîndu-se că din declarația martorilor - - fila 133 vol I, fila 145 și urm. - - fila 153 și urm. - - fila 159 și urm. - fila 164 și urm. fila 167 și urm. Heghiu - și alți martori, rezultă că toți inculpații le-au obligat pe victime să practice prostituția, le-au amenințat că le omoară ( " că le scoate ochii") dacă nu practică prostituția sau dacă declară ceva la poliție, iar după ce au dat declarații le-au amenințat că le omoară în situația în care nu-și vor retrage depozițiile ( vol I),la luarea măsurii arestării preventive instanța apreciind că inculpații ar fi traficat mai multe persoane de sex feminin, unele dintre ele fiind minore, pe care le-au exploatat sexual prin utilizarea mai multor modalități ce intră în conținutul constitutiv complex al infracțiunii de trafic de persoane, cum ar fi constrângerea fizică sau psihică, lipsirea de libertate in mod ilegal, înșelăciune, determinându-le să practice prostituția atât în străinătate cât și în țară și obținând in acest mod sume de bani substanțiale.
La acest moment, al sesizării instanței, se constată pe de o parte că aceleași temeiuri există, și, pe de altă parte, că ele nu doar justifică ci chiar impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
S-a reținut astfel ca temei de drept al arestării preventive art. 148 lit. f Cod procedură penală, temei ce persistă în continuare.
În afară de faptul că faptele de care sunt acuzați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă din modul cum se reține că au acționat inculpații, respectiv constituirea unui grup criminal organizat și atitudini violente pentru a determina persoanele traficate să se supună exploatării, din faptul că infracțiunile pentru care sunt acuzați constituie una din formele severe ale criminalității organizate, cu un deosebit impact social, astfel că lăsarea în libertate în acest moment ar echivala cu o încurajare a autorilor acestui gen de infracțiuni, creând impresia lipsei de reacție a autorităților în condițiile în care acest gen de infracțiuni cunoaște o amploare ajunsă la nivel de fenomen infracțional în zone cu potențial economic redus.
Tot ideea de pericol pentru ordinea publică se degajă și din perseverența manifestată de inculpați, fiind acuzați de săvârșirea faptelor pe o perioadă de timp, fără să țină seama că unele dintre victime erau minore, persoane care, prin definiție sunt lipsite de mijloacele de protecție de care, în principiu, beneficiază persoanele adulte.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.
Se solicită de către apărătorii inculpaților să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, că unele victime erau chiar concubine ale inculpaților, invocând mai multe circumstanțe personale, arătând totodată că antecedența penală nu poate fi avută în vedere la acest moment, iar la dosar lipsesc probele din care să rezulte menținerea în continuare a stării de arest. Se mai susține de asemenea, că pericolul pentru ordinea publică nu mai există dat fiind faptul că rezoluția infracțională a încetat prin trimiterea în judecată a inculpaților.
La acest moment procesual, toate referirile inculpaților ce pun în discuție circumstanțele personale ale acestora nu pot fi avute în vedere întrucât, interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce au justificat luarea măsurii arestării preventive, converg către ideea că această măsură a fost legal luată și continuă să subziste aceste temeiuri.
De asemenea, alin. 8 al art. 136 Cod procedură penală, statuează că " alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia.antecedenteleși alte situații".
Este important de precizat că temeiurile ( de fapt ) care au stat la baza luării și prelungirilor repetate a măsurii arestării preventive au fost verificate și confirmate de instanțele de control judiciar cu ocazia soluționării căilor de atac exercitate de inculpați, aspecte care între timp nu au suferit schimbări, fiind susținute de materialul probator existent la dosar, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței și având prim termen de judecată la data de 14.12.2009.
În acest context, susținerile apărării, cu privire la o pretinsă precaritate a probatoriului față de care menținerea stării de arest nu ar fi justificată, nu pot fi însușite de instanță.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive și prelungirile ulterioare, nu s-au modificat, așa cum s-a susținut de apărare, nu poate fi dispusă o măsură neprivativă față de inculpați dintre cele prevăzute de art. 136 lit. b și c Cod procedură penală, așa cum s-a solicitat.
Încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpați care au invocat motive de netemeinicie și nelegalitate, după cum urmează:
Inculpații, și, prin apărător, avocați și au arătat că prima instanță examinând în mod superficial motivele ce privesc arestarea preventivă a pronunțat o hotărâre netemeinică.
În opinia acestor inculpați pericolul pentru ordinea publică nu mai este actual, iar faptul că unii dintre ei sunt recidiviști nu justifică temerea că lăsarea lor în libertate poate să conducă la constrângerea părților vătămate în vederea schimbării declarațiilor, această afirmație fiind lipsită de o acoperire reală.
Inculpații susțin în continuare că nu există dovezi care să arate că ar altera buna desfășurare a judecății cauzei, ori că s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească, prima instanță a efectuat o motivare de ansamblu fără să facă referiri la persoana fiecărui inculpat, analiză ce se impune având în vedere dispozițiile art.136 Cod procedură penală.
Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat de asemenea, judecarea sa în stare de libertate întrucât nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, are în întreținere un copil de 3 ani și este o persoană integrată social și în familie.
Curtea apreciază nefondate recursurile inculpaților având în vedere următoarele argumente:
Prin rechizitoriul din 26.11.2009 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv recurenții-inculpați pentru comiterea infracțiunilor privind traficul de persoane de sex feminin, majore și minore, în scopul exploatării sexuale prin constrângere fizică și psihică atât în străinătate cât și în țară, fapte incriminate prin dispozițiile art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1, 2 și 3, art.12 alin.2 lit.a din același act normativ, art.8 din Legea nr.39/2003 rap.la art.323 din Codul penal, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Dintre aceștia inculpații, sunt recidiviști postexecutoriu conform art.37 lit.b Cod penal și, recidivist, postcondamnatoriu conform art.37 lit.a Cod penal.
În concret, organele de urmărire penală au reținut că în cursul anului 2006, inculpații constituiți într-un grup au traficat așa cum s-a arătat în scopul exploatării sexuale pe părțile vătămate -, -, Heghiu, r și, obligându-le să practice prostituția în folosul lor de pe urma cărora au obținut în mod ilicit importante sume de bani.
Conform art.300/1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, aceasta este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive procedând conform art.160/b Cod procedură penală.
În cazul în care instanța constată că nu au dispărut temeiurile inițiale care au justificat arestarea preventivă sau că există temeiuri noi în acest sens, dispune prin încheiere motivată menținerea stării de arest.
Prin încheierea nr.31/7.08.2009 în dosarul nr- Tribunalul Vâlceaa dispus în baza art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților, constatând că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, măsura fiind menținută succesiv de către instanțe.
Art.136 Cod procedură penală legitimează măsurile preventive în general pe rațiuni legate de buna desfășurare a procesului penal de a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, ori de la judecată, cât și de la executarea pedepsei.
În realizarea acestor scopuri de interes public legiuitorul a pus la dispoziția instanțelor o paletă largă de măsuri preventive, printre care și aceea a arestării preventive, ce se caracterizează ca fiind cea mai severă.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor - - fila 98 vol.5, - fila 114 vol.5, - fila 195, vol.5, - fila 27, vol.6 p, - fila 140, vol.6, - fila 134, vol.6, - - - fila 153, vol.1, - e - fila 133, vol.1, - fila 167 și urm., - fila 164 și urm., cât și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice - vol.2, inculpații le-au amenințat pe victime cu moartea și cu infirmitate fizică în situația în care nu-și vor retrage depozițiile.
În cauza Letellier Franței hotărârea CEDO din 26 iunie 1991 curtea a stabilit că riscul exercitării unor presiuni asupra martorilor poate justifica dispunerea arestării preventive și acest risc dispare odată cu audierea lor.
Curtea reține ca suficiente aceste date care arată în continuare tendința inculpaților și riscul exercitării unor presiuni asupra părților vătămate odată ce s-ar dispune eliberarea acestora.
Curtea apreciază că există posibilitatea unor asemenea presiuni din partea inculpaților câtă vreme dosarul aflându-se în fața instanței într-o fază incipientă, părțile vătămate și martorii nu au fost audiați.
În altă ordine de idei, pericolul pentru ordinea publică, temei al arestării preventive, ce se degajă din rezonanța negativă pe care asemenea fapte de un accentuat pericol social o propagă mediul public este în continuare actual, așa cum a reținut și prima instanță și nici nu s-a diminuat în cele 4 luni de detenție preventivă la care au fost supuși inculpații.
În fine, starea de recidivă ce caracterizează în antecedență comportamentul inculpaților, și reprezintă o situație de agravare facultativă a regimului sancționator ce nu se poate valorifica în cadrul procesual actual, însă, ea arată în aceeași măsură tendința atitudinii infracționale, riscul comiterii unor noi fapte penale și pericolul potențial pe care-l reprezintă persoana fiecărui inculpat pentru mediul social iar din acest punct de vedere, conform art.136 alin.8 Cod procedură penală, instanța are obligația să țină seama de aceasta de fiecare dată când examinează măsura preventivă.
Pentru că nu s-au identificat alte motive care să determine reformarea hotărârii recurate, curtea apreciind nefondate recursurile inculpaților, urmează ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să le respingă ca atare, obligându-i poe recurenți la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, ȘI aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva Încheierii nr. 55 din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./18.12.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu, Teodora
