Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 739/
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de inculpații și - deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 09 decembrie, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă ( art. 3002Cod pr. penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza delegației depusă la dosarul de fond și recurenta inculpată - în stare de arest, asistat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 178-181 cod pr. penală.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivate conform art. 38510cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat -apărător ales al recurentei inculpate, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor eclarate de inculpată, în cele trei ipostaze distincte, asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat prin aceeași încheiere, motivată asupra menținerii arestării preventive, potrivit art: 3002și 160, asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 139 cod pr. penală cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și tot prin aceeași încheiere s-a pronunțat și asupra cereri de liberare provizorie sub control judiciar, prev de art.1602cod pr. penală, cu motivarea că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ele nu s-au schimbat și că durata detenției, termenul rezonabil nu este depășit, golind astfel de conținut cele trei cereri invocate în fața primei instanțe. Solicită să se constate îndeplinite condițiile de admisibilitate și să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum a fost formulată în fața primei instanțe. Se consideră de asemenea că instanța de fond nu a definit clar pericolul social concret pe care l-a reținut si nu a ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatei respectiv că are o familie, e mama a patru copii minori, mama sa este grav bolnavă (handicapată). Se solicită de asemenea să se constate timpul scurs de la arestarea inculpatei, pericolul fiind diminuat o dată cu trecerea timpului.
Avocat, apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită în principal să nu se mai mențină măsura arestării preventive. În subsidiar dacă se va aprecia că este necesară o măsură preventivă care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare, acesta apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea având în vedere că chiar dacă incupatul va fi cercetat în stare de libertate nu va prezenta nici un pericol social și nici nu va mai comite alte infracțiuni.
Apărătorul face trimitere și la practica judiciară a Tribunalului și a Curții de APEL CONSTANȚA, pentru a demonstra că pentru infracțiuni mult mai grave, ce aduc atingerea vieții și integrității persoanei, subiecții au fost puși în libertate.
Se apreciază de către acesta că în cazul unei infracțiuni în care părțile vătămate nu vor să mai participe la judecată (iar inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune), iar acestea nu au suferit nici un prejudiciu, perpetuarea stării de arest preventiv își găsește explicația în trecut (regimul comunist), când infracțiunile contra patrimoniului erau sancționate cu pedepse privative de libertate.
Totodată, arată că la urmărirea penală temeiul avut în vederea la luarea măsurii arestării preventive a fost cel prev. de art. 148 lit f) pr.penală, iar instanța de fond a reținut subzistența doar a literei e) a aceluiași articol, nemaifăcându-se vorbire de litera b). Pe lângă aceste modificări apreciază că s-au schimbat temeiurile și în privința literei f) ale aceluiași articol respectiv prin scurgerea timpului rezonanța socială a faptei s-a estompat în rândul comunității din care face parte inculpatul și părțile vătămate nu se consideră vătămate material, așa fiind ne aflăm în prezent în situația de schimbare a temeiurilor avute în vederea la luarea inițială a măsurii arestării. Se solicită a se ține cont că inculpatul are o familie, este căsătorit, soția este în străinătate, iar copii săi sunt singuri.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților, raportat la probele administrate în cauză, subzistă temeiurile care au determinat arestarea, astfel încât apreciază că sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe prev. de art. 148 lit. f cod pr. penală, pedeapsa prevăzută de textul incriminator fiind mai mare de 4 ani închisoare și există indicii că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptei valorile sociale presupus a fi lezate, impactul negativ asupra opiniei publice, precum și faptul că față de inculpați s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru fiecare inculpat în regim privativ de libertate Față de aceleași aspecte, solicită și respingerea cererilor subsidiare apreciind că nu s-au precizat care ar fi motivele de înlocuire a măsurii, făcându-se simple susțineri nefondate.
În replică av. solicită a se ține cont de practica ce prevede că după trecerea unei perioade considerabile de timp rezonanța socială a faptei s-a estompat în rândul comunității și este oportună discutarea menținerea stării de arest pentru a se observa dacă au survenit temeiuri noi sau temeiurile avute in vedere inițial s-au diminuat ca intensitate sau nu mai subzistă.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că aderă la concluziile apărătorului și dorește judecarea în libertate, pentru a putea avea grijă de cei doi copii minori
Recurenta inculpata,având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului, are în îngrijire 4 copii minori și o mamă grav bolnavă.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 09.12.2009 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosar nr-, a hotărât:
În baza art.3002pr.pen.rap.la art.160b)al.3 pr.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, dispusă prin încheierea de ședință nr.16/12.02.2009 a Judecătoriei Constanța și respectiv nr.17/din 12.02.2009 a Judecătoriei Constanța.
În baza art.1608aal.6 pr.pen. a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata.
În baza art.139 al.1 pr.pen în referire la art.145 pr.pen. a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art.139 al.1 pr.pen.în referire la art.1451pr.pen. a respins ca nefondată cererea formulată de inculpata de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În acest stadiu procesual,în faza de apel, s-a constatat că subzistă indiciile temeinice ale comiterii infracțiunilor pentru care inculpații și au fost trimiși în judecată și sunt cercetați, în sensul disp.art.143 al.1 pr.pen.în referire la art.681pr.pen.și art.5 par.1 lit.c) și anume din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit respectivele fapte.
Rămâne incident cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.f) pr.pen,în privința fiecăruia dintre inculpați,aceștia fiind cercetați în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol potențial continuă să fie exprimat de natura și gravitatea ridicată a faptelor de înșelăciune și participație improprie la aceste fapte,împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, de circumstanțele personale ale acestora (inculpații nu au ocupație și nici locuri de muncă ), reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate, astfel că la acest moment procesual nu este oportună punerea în libertate a acestora, fiind prudentă menținerea măsurii arestării preventive. inculpaților.
Instanța de apel a apreciat că această soluție este în acord și cu exigențele art.52pr.pen.și art.6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Jurisprudența CEDO,fiecare inculpat beneficiază întradevăr de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate,dar anumite împrejurări particulare au prioritate în protejarea ordinii publice față de interesul individual.
Fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 3002rap. la art 160b)al.3 pr.pen. subzistând temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în considerarea împrejurării că a fost pronunțată și o hotărâre de condamnare,pentru realizarea și a scopului pentru care s-a dispus această măsură de excepție,în sensul disp.art.136 al.1 pr.pen, instanța de apel menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
În ceea ce privește cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către cei doi inculpați, instanța de apel a reținut că nu sunt satisfăcute cerințele acestui text de lege, întrucât din elementele dosarului nu rezultă că în favoarea celor doi inculpați ar fi intervenit schimbări ale temeiurilor inițiale, iar durata detenției nu a depășit un termen rezonabil, și ca singur criteriu nu poate conduce în mod automat la admiterea unei astfel de cereri, față și de caracterul insuficient al altor măsuri privative doar de drepturi, față de circumstanțele reale în care s-ar fi săvârșit faptele reținute în rechizitoriu, complexitatea activității infracționale, numărul participanților.
Instanța de apel a respins și cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata, apreciind că,sub aspect formalinculpata are vocație la beneficiul liberării provizorii sub control judiciar, în raport de faptul că îndeplinește condițiile cerute de art. 1602al. 1 pr.pen.și nu se află în vreunul dintre cazurile exceptate expres de al. 2 al aceluiași text de lege.
Cu toate acestea, îndeplinirea condițiilor prev. de art. 160 al. 1, 2. pr.pen. nu constituie un temei suficient pentru a aprecia drept întemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Liberarea fiind facultativă pentru instanță, se poate dispune și în raport de temeinicia cererii, iar aceasta trebuie raportată atât la faptele reținute în sarcina inculpatei,la pericolul social concret pentru ordinea publică cât și la persoana inculpatei petente.
Totodată, dispozițiile art. 1608aal 6 pr.pen. prevăd că atunci când cererea este neîntemeiată, instanța o respinge.
Instanța de apel a apreciat că în raport de elementele care configurează faptele reținute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestora, gravitatea și complexitatea activității infracționale, numărul participanților, valorile sociale pretins a fi lezate și ocrotite de normele penale, impactul social negativ al faptelor de a căror comitere este bănuită inculpata,și care persistă și la acest moment procesual, nu se impune lăsarea în libertate a acesteia, pentru a preîntâmpina un pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de nesiguranță pentru relațiile sociale ocrotite de lege, precum și referitor la capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile eficiente pentru stoparea și descurajarea unor fapte ilicite de natura celor care se reține în sarcina inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, recursurile fiind motivate oral cu ocazia dezbaterilor din data de 14.12.2009, motivele de recurs fiind expuse în considerentele prezentei decizii, nemai impunându-se reiterarea acestora.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate de către cei doi inculpați sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1008/23.09.2009, Judecătoria Constanțaa condamnat pe inculpații și la pedepsele rezultante de câte 4 ani închisoare fiecare, în regim de detenție, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune, participație improprie la infracțiunea de înșelăciune, complicitate la infracțiunea de înșelăciune, participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și participație improprie la infracțiunea de fals în declarații, și s-a menținut măsura arestării preventive a ambilor inculpați.
În sarcina celor doi inculpați s-a reținut că în luna februarie 2009, l-ar fi determinat pe numitul ca prin mijloace frauduloase să o inducă în eroare pe partea vătămată (în vârstă de 70 de ani), cu privire la vânzarea apartamentului său, în scopul obținerii unui folos injust și respectiv că în luna ianuarie 2009 inculpata,prin amăgire (cu promisiuni de căsătorie) și cu ajutorul coinculpatului,l-ar fi determinat pe numitul, (în vârstă de 59 de ani), să încheie un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului său în scopul obținerii unui folos injust,de circumstanțele reale în care se reține în rechizitoriu că inculpații ar fi comis respectivele infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, și ( acesta din urmă nefiind arestat în cauză ) și până în prezent instanța de apel a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și la termenele din data de 18.11.2009 și 09.12.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că motivele de recurs invocate de către cei doi inculpați nu sunt temeinice, instanța de apel reținând în mod corect că temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 al.1 lit.f) pr.pen, pentru fiecare dintre inculpați, aceștia fiind cercetați în legătură cu săvârșirea unor infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol concret pentru ordinea publică reieșind din
natura și gravitatea ridicată a faptelor de înșelăciune și participație improprie la aceste fapte,împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, de circumstanțele personale ale acestora (inculpații nu au ocupație și nici locuri de muncă ), reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni grave ar fi cercetate în stare de libertate.
Curtea are în vedere și faptul că cei doi inculpați au fost condamnați la pedepse cu închisoarea în regim de detenție, astfel că și acest aspect constituie un argument al menținerii stării de arest preventiv al celor doi inculpați potrivit practicii CEDO ( cauza vs. Austria ), fiind incidente prevederile art. 5 par. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea constată că aspectele personale ale celor doi inculpați, ținând de situația familială, nu au prevalență asupra interesului public, respectiv a păstrării ordinii publice.
De asemenea, Curtea reține că cererile formulate de către cei doi inculpați în recurs de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea exced obiectul judecății în recurs, potrivit art. art. 3856.proc.pen. neputându-se formula cereri noi în recurs, Curtea examinând încheierea recurată cu privire la ceea ce s-a dispus prin aceasta.
Din alt punct de vedere, potrivit art. 141 alin. 1 teza a II-a proc.pen. "încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă nici unei căi de atac".
Curtea mai constată că instanța de apel a respins în mod corect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpata, având în vedere că deși,sub aspect formal inculpata are vocație la beneficiul liberării provizorii sub control judiciar, în raport de faptul că îndeplinește condițiile cerute de art. 1602al. 1 pr.pen. și nu se află în vreunul dintre cazurile exceptate expres de al. 2 al aceluiași text de lege, cererea formulată de către inculpată nu este întemeiată având în vedere impactul social negativ al faptelor de a căror comitere este bănuită inculpata,și care persistă și la acest moment procesual, nu se impune lăsarea în libertate a acesteia, pentru a preîntâmpina un pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de nesiguranță pentru relațiile sociale ocrotite de lege, precum și referitor la capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile eficiente pentru stoparea și descurajarea unor fapte ilicite de natura celor care se reține în sarcina inculpatei.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații 20.05.1971 și 17.09.1996 împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, recurenții inculpați și vor fi obligați la plata unei sume de câte 100 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații 20.05.1971 și 17.09.1996 împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2009 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr-.
Conform art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați și la plata unei sume de câte 100 lei fiecare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Jud fond
Jud apel E -
Red jud rec DI-
2ex/16.12.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Maria
