Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 742/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 742
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 01 decembrie 2008
COMPLET FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel judecător
- - - - judecător
- - judecător
-A - grefier
Ministerul Public: - Serviciul Teritorial Bacău
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul G, împotriva încheierii din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat - apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat, depune împuternicire la dosar și arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, arată că a formulat recurs împotriva încheierii prin care instanța a dispus menținerea arestării preventive cât și a încheierii prin care s-a respins cererea de liberare pe cauțiune.
Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de liberare pe cauțiune, arată că motivele de respingere nu subzistă având în vedere prevederile art. 5 paragraful 3.O și art. 148 lit. a-f Cod procedură penală.
Art. 5 paragraful 3. precizează 4 motive pentru care se poate refuza punerea în libertate și anume: riscul sustragerii persoanei de la judecată, ingerința în cursul normal al justiției, prevenirea de a săvârși noi infracțiuni și apărarea ordinii publice.
Apreciază că nici unul din aceste motive enumerate mai sus și nici dintre cele prevăzute la art. 148 lit. a -f Cod procedură penală, nu subzistă. Din art. 148 lit. f Cod procedură penală, există doar condiția sancțiunii prevăzută de lege, care este mai mare de 4 ani. Condiția că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nu subzistă, lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și pentru aflarea adevărului, având în vedere vârsta pe care acesta o are, starea sănătății, faptul că faptele puse în sarcina sa sunt stabilite din timpul cercetărilor, la instanța de fond nu s-a efectuat nici o probă până în prezent. Mai arată că, inculpatul a fost transportator, nu a pretins nici o sumă de bani, nu a desfășurat activități de înșelare, racolare, nu cunoștea niciuna din persoanele care a racolat acele persoane. Inculpatul a avut o atitudine procesuală corectă tot timpul cercetărilor, susținerea procurorului privind faptul că se întrevăd și alte acte. Acest aspect nu poate fi reținut și nici ce s-a întâmplat cu persoanele transportate în.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea în întregime încheierii privind respingerea cererii de liberare pe cauțiune.
Cu privire la verificarea arestării preventive la primul termen, motivele de recurs sunt aceleași, reținându-se că în cauză există probe și indicii temeinice, care pot convinge și un observator obiectiv că inculpatul ar fi autorul infracțiunilor de care este învinuit și sunt suficiente pentru a justifica măsura arestării preventive. Faptul că numărul infracțiunilor este în creștere sau descreștere nu îl privesc pe inculpat, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, decât doar cu privire la cuantumul pedepsei, mai mare de 4 ani închisoare.
Motivarea Tribunalului Neamț pentru menținerea acestei măsuri cu referire directă la pericolul social concret, la starea de neliniște în rândul societății, nu poate fi o motivare convingătoare și la obiect.
Nefiind îndeplinite condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, raportat la modul de săvârșire a infracțiunii, conduita sa anterioară, vârstă și starea sănătății inculpatului, solicită admiterea recursurilor.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicitat respingerea recursurilor declarare de inculpat, ca nefondate, menținerea soluțiilor pronunțate de Tribunalul Neamț, ca fiind temeinice și legale.
Recurentul-inculpat G, este de acord cu concluziile apărătorului ales. Arată că a efectuat doar transportul persoanelor, nu a racolat pe nimeni, are probleme de sănătate și se va prezenta la fiecare termen de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în baza art. 1608aCod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul G, iar în baza art. 1605alin. 4 lit. f Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauțiunii în sumă de 3000 lei consemnată la CEC Bank cu recipisa nr. TA -/1 din 19.11 2008.
Prin aceiași încheiere, în baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut faptul că inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Aceasta este o infracțiune gravă, cu un grad ridicat de pericol social, ce rezultă din modalitatea ei de săvârșire, respectiv traficarea unui număr de 10 victime, care au fost vândute în, dar și din persoana inculpatului. În condițiile în care acest gen de infracțiuni au un impact negativ asupra ordinii publice, iar numărul lor este în creștere, instanța a considerat că liberarea provizorie a inculpatului nu poate fi acordată, rămânerea lui în arest fiind necesară pentru apărarea ordinii publice.
Starea sănătății invocată de inculpat pentru justificarea cererii sale de eliberare pe cauțiune, nu poate fi un motiv care să îndreptățească instanța să considere că este întemeiată. Pentru tratarea afecțiunilor de care suferă, inculpatul poate solicita efectuarea tratamentului sub pază permanentă, în condițiile art. 1391Cod procedură penală.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, Tribunalul a constatat că măsura luată față de inculpat este legală, iar temeiurile care au stat la baza luării ei impun în continuare privarea de libertate. Inculpatul a fost arestat prin încheierea nr. 31/U din 2.10.2008 ocazie cu care s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală. După sesizarea instanței cu rechizitoriu, în baza art. 3001Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, prin încheierea din 28.10.2008, când s-a respins ca neîntemeiată și cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.
Prima instanță a considerat că în cauză, există probe sau indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit și sunt suficiente pentru a justifica măsura arestării preventive. S-a reținut că există, în continuare, cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Pentru infracțiunea de care este învinuit, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că o persoană învinuită de săvârșirea unei astfel de infracțiuni este cercetată în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte în colectivitatea în care s-au săvârșit, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în această colectivitate, de comportamentul inculpatului, dar și de gravitatea faptelor comise, rezultată din modalitatea de săvârșire.
Prima instanță a opinat că pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea măsurii preventive a arestării. Pentru realizarea acestui scop, luarea unei măsuri preventive mai puțin severe este insuficientă, datorită gravității și periculozității faptelor de care este învinuit inculpatul, periculozității acestuia și pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea în libertate.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul. În motivarea acestuia inculpatul prin apărător a arătat faptul că în cauză nu sunt incidente niciunul din cele patru cazuri prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și lăsarea în libertate a inculpatului nu creează un pericol social pentru ordinea publică.
Recursul formulat este nefondat.
Pentru a analiza atât recursul declarat de inculpat împotriva soluției de respingere a cererii de liberare provizorie sub cauțiune cât și împotriva dispoziției de menținere a arestării preventive, Curtea analizând actele și lucrările dosarului, constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune punerea în libertate a inculpatului.
Trebuie subliniat că recurentul-inculpat este judecat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de trafic de persoane, prevăzute de art.12 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. La soluționarea unor astfel de cereri nu se poate ignora gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care este judecat recurentul-inculpat și pericolul concret pe care îl prezintă acesta pentru ordinea publică.
enținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul deosebit de pericol social al infracțiunilor pentru este judecat recurentul-inculpat, care sunt infracțiuni de trafic de persoane, de împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, recurentul-inculpat fiind învinuit de faptul că a traficat mai multe persoane, vânzându-le ca pe niște obiecte unor patroni din. Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte grave.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate. Prin lăsarea în libertate a recurentului-inculpat în acest stadiu al procesului, în aceeași comunitate cu victimele, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță, în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Față de aspectele mai sus arătate, n baza art.38515al.1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul inculpat G, împotriva Încheierii de ședință din data de 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Se va lua act că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISP UN E
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul -inculpat G, împotriva Încheierii de ședință din data de 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr- prin care s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune și s-a,menținut arestarea preventivă a acestuia.
Ia act că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 decembrie 2008, în prezența recurentului.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica Niculina, Pocovnicu
GREFIER,
Red.înch. -
Red.înch. -
Tehnored.. - 2 ex.
1/1.12.2008
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Grosu Valerica Niculina, Pocovnicu
