Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 742/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER - Anglica
Cu participare procuror - din partea - Serviciul Teritorial Constanța
S-au luat în examinare recursurilor penale declarate de inculpații, ți - deținuți în Penitenciarul Tulcea, împotriva încheierii nr. 74 /09 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați -, - în stare de arest, asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 69150/2009 emisă de Baroul Constanța -Cabinet individual și recurentul inculpat -- asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 5592/2009 emisă de Baroul Constanța.-
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176- 181 cod pr. penală.
Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați - și apreciază că la acest moment procesual când a fost sesizată instanța cu rechizitoriu măsura arestării preventive nu se mai justifică. Se apreciază că aceasta măsură la este bazată pe o susținere nelegală din partea coinculpatului, dată sub imperiul amenințării și al violenței in faza de urmărire penală, motiv pentru care apreciază probele administrate ca fiind nule de drept. Se subliniază că primele declarații date în faza de urmărire au fost date fără ca inculpatul să beneficieze de asistența juridică profesionistă.
De altfel arată că se dă o importanță excesivă unor fotografii, din care nu se distinge fizionomia vreunuia dintre cei doi inculpați, în cauză neexistând dovezi clare care să-i claseze pe inculpați ca autori ai faptei, existând doar presupuneri neîntemeiate și nesusținute de către materialul probator. Față de aceste aspecte se solicită revocarea măsurii arestării.
Față de aceleași considerente, în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că inculpatul nu ar fugi de răspunderea penală, iar o eventuală sustragere ar echivala cu o recunoaștere a faptelor pentru care sunt cercetați penal.Se apreciază că măsura arestării este una excesivă la acest moment, atâta timp cât urmărirea penală s-a finalizat, iar scopul unei pedepse nu este de a distruge o persoană, dreptul la libertate trebuiind garantat, iar inculpatul trebuie să profite de prezumția de nevinovăție.Se solicită a se ține cont că inculpatul nu a avut conflicte cu legea penală, iar mediul său familial poate să îl aducă pe calea cea dreaptă fiind un mediu mult mai prielnic pentru îndreptarea inculpatului decât mediul penitenciar.
Având cuvântul, pentru recurentul inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheieri Tribunalului Tulcea, apreciind că la acest moment, când s-a finalizat urmărirea penală, măsura de excepție de privare de libertate nu se mai impune, inculpatul fiind beneficiar al prezumției de nevinovăție în prezenta cauză nefiind pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare. Apreciind cu privire la persoana inculpatului și la poziția procesuală a acestuia, respectiv că acesta este o persoană tânără, nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, se solicită revocarea măsurii, procesul putându-se desfășura și prin lăsarea în libertate a inculpatului, procesul putându-se desfășura în bune condiții.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În replică,apărătorul recurenților inculpați și, invederează instanței că potrivit art. 1601cod pr. penală, dosarul se înaintează instanței de recurs cu cel puțin 5 zile înainte, pentru a da posibilitatea apărătorului să ia la cunoștință de actele și lucrările dosarului aflat pe rolul instanțelor din jud. T.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, în mod corect, instanța de fonda reținut că primele declarații olografe s-au realizat fără asistență juridică, însă după începerea urmăririi penale declarațiile au fost date în prezența unui apărător din oficiu iar în ceea ce privește violențele invocate,nu au fost înregistrate plângeri și nici nu au existat certificate medico - legale care să ateste existența acestor violențe. Se apreciază de asemenea că nu există în lege o sancțiune referitoare la nerespectarea termenului de 5 zile despre care face vorbire domnul avocat. Se apreciaza de asemenea că exceptia nelegalei arestări este netemeinică, instanța de fond motivând soluția dispusă.
De asemenea,solicită respingerea cererilor subsidiare ca nefondate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea.
Recurentul inculpat - în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și că lăsarea lui în libertate nu prezintă pericol social.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat -- în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 74 din data de 09.12.2009 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosar nr-, s-a dispus, în temeiul art.3001Cod proc. penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, începând cu data de 9 decembrie 2009.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul înaintat de DIICOT - Biroul Teritorial Tulcea la data de 9 decembrie 2009 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații, și -.
Potrivit art.3001alin.1 cod pr.penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Procedând astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr.67/27.10.2009, Tribunalul Tulceaa admis propunerea DIICOT - Biroul Teritorial Tulcea și a dispus arestarea inculpaților, măsură preventivă ce a fost prelungită prin încheierea nr.73/20.11.2009 a aceleiași instanțe.
Prin aceste încheieri, Tribunalul Tulceaa reținut că inculpații sunt cercetați sunt pentru o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol evidențiat prin suma mare de bani falși găsiți asupra inculpaților, o parte din ei fiind puși in circulație prin inducerea în eroare angajaților unor magazine.
În legătură cu verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive tribunalul a constatat că temeiurile inițiale care au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a celor trei inculpați. Circumstanțele în care inculpații au săvârșit faptele descrise în rechizitoriu, în evidență pericolul concret pentru ordinea publică, punerea în circulație de bani falși, determinând în continuare un sentiment de insecuritate în rândul consumatorilor. Trecerea timpului nu poate duce la concluzia că a dus la " diluarea " pericolului concret pentru ordinea publică. O eventuală lăsare în libertate a inculpaților ar duce și astăzi, după o lună și J de la comiterea faptelor, la scăderea încrederii opiniei publice în capacitatea organelor statului de a aplica corect mecanismele menite să conducă la descurajarea comiterii unor asemenea fapte.
În opinia tribunalului, schimbarea declarației de către inculpatul -, în sensul că nu își menține declarația dată la poliție deoarece a fost agresat fizic și verbal de polițiști din cadrul Postului de Poliție, naște suspiciunea că lăsarea în libertate a inculpaților ar contribui, direct sau indirect, la zădărnicirea aflării adevărului în cauză.
De asemenea, această nouă atitudine a inculpatului - a fost apreciată ca un argument în plus că, pentru bună desfășurare a procesului penal este necesară menținerea în continuare a arestării preventive a celor trei inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și -, recursurile fiind motivate de către apărătorii inculpaților cu ocazia dezbaterilor din data de 14.12.2009, motivele de recurs fiind cuprinse în practicaua prezentei decizii, nemai impunându-se astfel reiterarea acestora.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile formulate de către cei trei inculpați nu sunt fondate, pentru următoarele:
Nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate de către inculpații - și cu privire la faptul că măsură arestării preventive a celor doi inculpați este bazată pe o susținere nelegală din partea coinculpatului, dată sub imperiul amenințării și al violenței in faza de urmărire penală, motiv pentru care probele administrate în cauză sunt nule de drept, având în vedere declarația inculpatului - dată în cursul urmăririi penale la data de 27.10.2009 ( fiind asistat de către un avocat ), declarație asupra căreia acesta a revenit, precizând la termenul din data de 23.11.2009 motivele pentru care a dat prima declarație în acel sens, Curtea reținând că justificarea dată de către inculpatul - pentru schimbarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu este credibilă, în condițiile în care inculpatul nu a formulat plângere împotriva polițiștilor care susține că l-au agresat și, mai mult, nu prezintă leziuni corporale în urma acestor presupuse agresări fizice ( astfel cum inculpatul a precizat în declarația dată cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați ); de asemenea, Curtea reține că inculpatul și-a menținut în fața instanței la data de 27.10.2009, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, declarația dată în cursul urmăririi penale, astfel că în acest moment se poate constata că din mijloacele de probă administarate în cauză până în acest moment reiese presupunerea rezonabilă că inculpații - și au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, fiind îndeplinite cerințele art. 143. 1.proc.pen.
Curtea reține că inculpații au posibilitatea retractării totale sau parțiale a declarațiilor lor, declarații care sunt divizibile, numai că, potrivit art. 69.proc.pen. aceste declarații pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea reține că din declarațiile date de către el în cursul urmăriirii penale, care se coroborează cu declarațiile martorilor, Cotaru, -, rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Pericolul social concret pe care îl prezintă în prezent judecarea în stare de libertate a celor trei inculpați reiese din natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați care afectează încrederea publicului în monede și alte valori aflate în circulație, având un impact și o rezonanță socială negativă, determinate de un sentiment de insecuritate în rândul consumatorilor în tranzacțiile care implică plata cu bani cash raportat la aspectul că a trecut aprox. 1 lună și 2 săptămâni de la data săvârșirii faptelor și arestarea preventivă a inculpaților și, în consecință, Curtea constată că în prezent subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Faptul că cei 3 inculpați nu posedă antecedente penale nu este în măsură să se aprecieze că lipsește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta fiind dat de circumstanțele reale în care s-au comis fapta, urmarea produsă, respectiv punerea în circulație de bani falși prin înșelarea unor vânzători din magazine.
Curtea constată că aspectele personale ale celor trei inculpați, ținând de situația familială, nu au prevalență asupra interesului public, respectiv a păstrării ordinii publice.
De asemenea, Curtea reține că cererile formulate de către cei trei inculpați în recurs de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea exced obiectul judecății în recurs, potrivit art. art. 3856.proc.pen. neputându-se formula cereri noi în recurs, Curtea examinând încheierea recurată cu privire la ceea ce s-a dispus prin aceasta.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții -, și și va face aplicarea art. 189, 192 alin. 2,4.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații 24.09.1988, 01.12.1990 și - 16.03.1991 împotriva încheierii de ședință nr. 74 din data de 09.12.2009 a Tribunalului Tulcea pronunțată în dosar nr-.
Conform art.192 alin. 2 cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați, la plata unei sume de câte 100 lei fiecare către stat și pe recurentul inculpat - la plata unei sume de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Conf. art.189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art. 309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
Președinte, Pentru judecător -, Judecător
- aflat în concediu, în baza art. 312.C.P.P.
semnează președinte complet -
Grefier,
Jud fond M
Red jud rec DI -
2ex/21.12.2009
Președinte:Dan Iulian NăstaseJudecători:Dan Iulian Năstase, Daniel Dinu, Maria
