Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 744/
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
Grefier:
DIICOT- Serviciul Teritorial Pitești este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 13 februarie 1988, fiica lui și, născută la data de 17 septembrie 1974 și, fiul lui și, născut la data de 18 iulie 1982, în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenții inculpați în stare de arest astfel: - asistat de avocat care substituie pe avocat, conform delegației depusă la dosar, asistată de avocat ales, - asistat de avocat, conform delegațiilor depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin 7 din Codul d e procedură penală, avocații aleși ia legătura cu recurenții inculpați, aflași în stare de arest.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurenta inculpată solicită admiterea recursului declarat de aceasta, casarea încheierii tribunalului cu consecința revocării arestului preventiv.
Susține că temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, astfel că, nu se mai impune prelungirea acestei măsuri.
Un alt argument, este modalitatea de săvârșire a faptei, arătând că, practic conținutul concret al faptei nu este prevăzut de lege. Infracțiunea săvârșită de inculpați constă în negocierea în vederea vânzării a unor acțiuni. Părțile vătămate au primit însă bani pentru respectivele acțiuni tranzacționate. Mai mult, inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Un alt argument de luat în seamă de instanță este persoana inculpatei care a și recunoscut elementul constitutiv al faptei.
Solicită ca instanța să constate că, inculpata este arestată de mai bine de 6 luni iar acest termen nu se încadrează nicidecum în termenul rezonabil la care face referire CEDO.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv. Temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestului preventiv, în prezent nu mai subzistă.
Arată că, probele sunt deja administrate astfel că, inculpații nu mai au cum să influențeze probele dacă ar fi puși în libertate. De asemenea, nici martorii nu mai pot fi influențați deoarece și aceștia au fost audiați. Este adevărat că, putea să influențeze părțile din prezentul dosar, dar nu a urmărit acest lucru.
Mai susține și că, în cauză, unii dintre inculpați au fost puși în libertate și făcând referire la termenul rezonabil, precizează că acesta este cu mult depășit, având în vedere că au trecut mai bine de 6 luni de la arestare.
Solicită a se avea în vedere și situația personală, și că soția sa este elevă.
Pentru motivele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii cu consecința revocării măsurii arestului preventiv.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură respectiv obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat care substituie pe avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură. În cauză, inculpatul este arestat de mai mult de 6 luni astfel că, în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termenul rezonabil de soluționare a cauzei a fost depășit.
Mai solicită as e avea în vedere și că, nu era cunoscut în grupul infracțional și să se șină cont și de situația familială. Are un copil de 7 luni, copil care nu îți cunoaște tatăl, și nici tatăl nu își cunoaște copilul. Înainte de a fi arestat se afla în continuarea studiilor dar și lucra pentru a-și întreține familia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor inculpaților și de menținere a încheierii tribunalului. Hotărârea recurată este legală și temeinică. Arată că, inculpații au fost trimiși în judecată și în sarcina acestora s-a reținut infracțiunea de înșelare a peste 300 de persoane, prin tranzacționarea unor acțiuni pe piața de valori
Față de gravitatea faptelor săvârșite, se impune în continuare menținerea măsurii arestului preventiv al inculpaților.
Ca și concluzie arată că, nu s-a început cercetarea judecătorească, astfel că nu au fost audiați, în prima instanță, nici inculpații, nici părțile vătămate sau martorii.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, nu prezintă pericol public. Mai arată și că, nu a aderat la nici un grup infracțional.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, de asemenea solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus, printre altele, în temeiul dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpații (născută la 17 septembrie 1974, domiciliată în B V, -), (născut la data de 13 februarie 1988, domiciliat în B, -) și (născut la data de 18 iulie 1982, domiciliat în B, -), toți deținuți în Penitenciarul Colibași.
Spre a hotărî astfel, în fapt prima instanță a reținut:
Inculpații, - și - sunt trimiși în judecată, alături de alți 19 inculpați, prin rechizitoriul nr.37/D/P/2007, întocmit la data de 18 iunie 2009 de Serviciul teritorial Pitești - T- pentru săvârșirea unor infracțiuni, apreciate de organul de urmărire penală ca fiind grave, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, art.279 alin.1 rap. la art.248 combinat cu art.244 din Legea nr.297/2004, art.290 Cod penal, cu aplicația art.41 alin.2 Cod penal.
In esență, actul de trimitere în judecată a reținut că inculpații-recurenți s-au constituit în grup infracțional cu ceilalți inculpați pentru a procura fraudulos sume importante de bani prin devalizarea posesorilor de acțiuni la "Depozitarul Central" In realizarea scopului infracțional a fost contactat coinculpatul, care lucrase până în luna februarie 2007 la "Depozitarul Central" ulterior fiind atrași în grupul infracțional și alți coinculpați, respectiv, și a care aveau calitatea de operatori calculator la "Depozitarul Central", spre a le procura pe calculator și a constata care dintre cetățenii din baza de date are un număr mai mare de acțiuni, valoarea aproximativă a acestora și datele de stare civilă ale celor vizați.
Cei care aveau calitatea de angajați la "Depozitarul Central" primeau sume de bani care variau în raport de numărul acțiunilor ce le dețineau investitorii care urmau a fi devalizați.
Tot astfel, inculpații au recurs și la o altă cale de a obține extrase de cont și liste cu coduri confidențiale, întocmind acte de identitate false pentru acționarii ce urmau a fi înșelați, pe care le anexau la o cerere semnată în numele persoanei vizate, precum și o chitanță de plată a taxei pentru eliberare documentelor, după care expediau aceste acte prin poștă la unitatea depozitară și solicitau să li se schimbe în baza de date domiciliul, pe adresa din B,- (unde locuia inculpatul -) sau 100 (unde locuia un vecin al inculpatului - pe care-l rugase să-i oprească corespondența și să i-o înmâneze) sector 6, solicitând, totodată, să le fie expediate, tot prin poștă, la noua adresă actele tranzacționate.
Grupul infracțional a înșelat în acest mod, în perioada - vara anului 2006 - august 2007 - un număr de 303 persoane, care locuiau în diferite localități ale țării, cu suma totală de 1.878.841,48 lei.
Prima instanță, făcând aplicațiunea dispozițiilor art.160/b Cod pr.penală, a reținut că se mențin temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod pr.penală, care au determinat luarea măsurii arestării preventive, atât a inculpaților recurenți cât și a celorlalți. Astfel, s-a constatat că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte penale iar pedeapsa prevăzută pentru acestea este mai mare de 4 ani și, tot astfel, lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Impotriva încheierii au formulat recurs inculpații -, și -, criticând hotărârea pentru netemeinicie, susținând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, astfel că se impune revocarea acesteia. In subsidiar, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate și potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, precum și de cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
Este necontestată împrejurarea că inculpații-recurenți, alături de alți 19 inculpații sunt trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.37/D/P/2007 din 18 iunie 2009, întocmit de Serviciul Teritorial Pitești -, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, imputându-li-se că în perioada - vara anului 2006 - august 2007, au prejudiciat 303 persoane, prin înșelăciune, cu suma totală de 1.878.841,48 lei.
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.160/b alin.3 Cod pr.penală, constatând că temeiurile care au determinat arestarea celor 3 inculpați-recurenți impun în continuare privarea de libertate.
Este de precizat că arestarea preventivă a recurenților s-a făcut prin încheierea nr.43/CC din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, măsura fiind luată în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile imputate este mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deși s-a susținut contrariul, se constată, însă, că și în prezent există aceleași temeiuri, în sensul dispozițiilor art.-160/b alin.3 Cod pr.penală, care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de recurenți.
Dacă cuantumul pedepsei prevăzute pentru infracțiunile imputate nu este contestat, o atare contestare s-a făcut în legătură cu faptul că nu mai este îndeplinită și cea de-a doua condiție, respectiv cea privitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a recurenților.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți recurenții, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar a unor fapte asemănătoare, de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Ca atare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților-recurenți, așa cum în mod greșit se susține, ci și de date referitoare la faptele ce li se impută și, nu de puține ori, acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Revenind la speță se constată că faptele imputate inculpaților prezintă un pericol social mărit, atât prin modul în care se susține că au fost săvârșite acestea cât și din prejudiciul mare cauzat celor 303 persoane (1.878.841,48 lei).
In raport de aceste împrejurări, revocarea arestului preventiv și reîntoarcerea recurenților în mediul social care le-a favorizat săvârșirea faptelor imputate, ar crea sentimentul de insecuritate pentru celelalte persoane care au perceput, într-un fel sau altul, faptele săvârșite de către acestea.
Este motivul pentru care nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură prevăzută de art.136 Cod pr.penală, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea și, evident, nici cea a obligării de a nu părăsi țara.
Intr-adevăr, instanțele au datoria să motiveze de ce aplică una dintre măsurile preventive și tot astfel, faptul că celelalte măsuri prevăzute de art.136 Cod pr.penală, nu realizează scopul menționat de text, respectiv buna desfășurare a procesului penal ori împiedicarea sustragerii de la judecată. In cele ce preced, au fost menționate motivele pentru care nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
In concluzie, se vor respinge ca nefondate recursurile în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Marius
dr.Gh.- dr.
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./ex.2
Jud.fond Gh.
11 decembrie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
