Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.75
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 03.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mengoni Arin Alexandru
JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Pocovnicu Dumitru Adrian
-
GREFIER -
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ J- - BIROUL TERITORIAL BACĂU este reprezentat de procuror
********************
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații -, împotriva încheierii din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții inculpați în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, și asistați de avocat ales, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că înțelege să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța constată că recurenții inculpați și, nu au interese contrare și că pot fi asistați de același apărător.
Apărătorii recurenților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, punerea de îndată în libertate a inculpaților, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
La luarea măsurii arestării preventive, s-a avut în vedere existența infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003. La baza arestării a stat ideea constituirii grupului infracțional organizat. Ulterior, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă, deoarece nu a existat un grup infracțional organizat, iar pericolul social ce ar fi rezultat din acest grup infracțional organizat nu mai poate fi reținut. De asemenea arată că, s-a avut în vedere concursul de infracțiuni, insă consideră că nu poate exista concursul de infracțiuni între fapta de înșelăciune și falsificare de monedă, deoarece prin punerea în circulație valorilor străi8ne rezultă tocmai înșelăciunea.
Arată că faptele au fost comise mai mult inconștient, însă instanța reținut că inculp-ații au avut o atitudine nesinceră, deși aceștia au recunoscut faptele. Chiar în motivarea încheierii recurate s- reținut această atitudine a inculpaților.
Inculpații sunt reținuți de 5 luni de zile, solicitând a se avea în vedere caracterul excepțional al măsurii arestării preventive, considerând că s- încălcat termenul rezonabil al arestării inculpaților.
Solicită a se avea în vedere faptul că, inculpații nu au antecedente penale, care este un aspect important.
S-a avut în vedere de instanța de fond modalitatea comiterii faptelor, însă, consideră că aceasta modalitate de comitere faptelor este primitivă. Nici pericolul social concret așa cum a fost motivat nu este suficient pentru a se menține măsura arestării preventive a inculpaților.
Totodată arată că pericolul social concret nu este justificat nici de ideea unui prejudiciu mare.
Dosarul este în apel, prin sentința instanței de fond, toți inculpații au primit pedepse cu executare, însă doi dintre inculpați sunt liberi iar 4 arestați deși au comis aceiași faptă și au primit aceeași pedeapsă. Consideră că pentru egalitate de tratament, trebuie să se aibă în vedere și acest aspect.
Dealtfel, pedepsele aplicate inculpaților pot suferi modificări, și există posibilitatea aplicării unei suspendări.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că prin ceea ce s- reținut de instanța de fond și ce s-a administrat la instanța de apel nu a creat convingerea că inculpatul este vinovat. Instanța de fond făcut o copie rechizitoriului, nu a făcut nici o apreciere la apărările inculpatului, nu există o motivare a hotărârii în acest sens, nu a făcut nimic nou, hotărârea fiind susceptibilă de rejudecare.
La instanța de apel s- reținut că se mențin temeiurile arestării și că există pericol social concret - la modul general, deși sunt 4 inculpați în cauză și fiecare are o altă situație. Consideră că trebuie analizat dacă această situație se menține pentru fiecare inculpat.
Pedeapsa prevăzută pentru această faptă este stabilită de legiuitor, iar această faptă nu este atât de gravă în raport de alte fapte.
Mai arată că în cauza de față sunt 4 inculpați arestați și doi inculpați în stare de libertate, deși inculpații care sunt liberi au comis fapte mai grave. Solicită a se analiza cauza și sub acest aspect pentru egalitate de tratament.
Dacă la momentul arestării a fost justificată această măsură a arestării preventive, la momentul de față temeiurile arestării nu mai subzistă. Inculpatul este arestat de 6 luni de zile, s-a aplicat de instanța de fond o pedeapsa mare deși minimul era de 1 an și nu există prejudiciu.
Dealtfel, există posibilitatea de a se modifica pedeapsa aplicată de instanța de fond precum și modalitatea de executare.
Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că a recunoscut fapta comisă.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut fapta de falsificare de monedă, fapta de înșelăciune nu a recunoscut-o, din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului pentru această ultimă faptă. Prejudiciul creat în cauză este modic, inculpatul are studii superioare, nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere, are o stare de sănătate precară - aspect care rezultă din actele medicale aflate la dosarul cauzei, aspecte față de care, apreciază că poate fi judecat în stare de libertate.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondate recursurilor declarate de inculpați, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, pericolul social concret nu s-a diminuat, având în vedere natura infracțiunilor, limitele ridicate de pedeapsă, modalitatea de comitere a faptelor.
Consideră că egalitatea de tratament nu poate fi invocată deoarece contribuția inculpaților la comiterea faptelor nu este aceiași ca a inculpaților aflați în stare de libertate și nici atitudinea inculpaților.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate având în vedere că a recunoscut fapta și este arestat de 6 luni.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate, deoarece a recunoscut fapta, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că inculpații care au falsificat monedă și au pus în circulație sunt liberi.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea pronunțată la data de 27.01.2010 de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- s-a dispus în temeiul art. 300 ind. 2. p p. . raportat la art. 160 ind. b al. 1 și 3. p p. . menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
În justificarea adoptării acestei măsuri prima instanță a prezentat următoarele argumente:
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării luată față de inculpații, și, Tribunalul a constatat că există o hotărâre de condamnare a inculpaților în primă instanță, pentru săvârșirea a câte patru infracțiuni, pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită gravității faptelor reținute în sarcina lor, a modalității de concepere și realizare a activității infracționale, a perseverenței infracționale, a numărului relativ mare a infracțiunilor săvârșite, a persoanelor implicate, a atitudinii procesuale nesincere manifestate pe parcursul procesului penal și a stării de neliniște a societății că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte, sunt judecate în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs cei patru inculpați. În motivarea orală a recursurilor s-a susținut că prima instanță nu a prezentat pentru fiecare inculpat în parte argumentele pentru care se impune în continuare privarea de libertate a acestora, că între inculpații care se află în stare de arest cei judecați în libertate nu există egalitate de tratament deși se află în aceeași situație, a fost avută în vedere ca temei al arestării acuzația privitoare la constituirea unui grup infracțional organizat, însă ulterior s-a procedat la scoaterea de sub urmărire penală pentru această infracțiune. A fost invocată și depășirea duratei rezonabile a arestării, inculpații fiind arestați de aproximativ 6 luni.
Procedând la verificarea încheierii recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea reține următoarele:
O critică pe deplin justificată referitoare la hotărârea recurată este aceea a nemotivării soluției de către prima instanță. Potrivit jurisprudenței ED. în materie ( ex. hotărârile pronunțate în cauzele Calmanovici vs. România și Tarău vs. România) instanțele trebuie să prezinte motive "relevante și suficiente" pentru a justifica menținerea inculpaților în arest preventiv, să expună riscurile concrete pentru ordinea publică în cazul în care s-ar dispune punerea în libertate a inculpaților, să analizeze situația individuală a fiecăruia dintre inculpați și să țină cont de posibilitatea de a aplica măsuri alternative. În contradicție cu această practică a instanței europene prima instanță s-a limitat în a prezenta, într- o singură frază, câteva considerații de ordin general, aspect care echivalează cu nemotivarea încheierii recurate.
Față de această împrejurare s-ar impune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, însă se observă că a expirat deja termenul inițial de 60 de zile în care instanța este datoare să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, iar prin trimiterea cauzei spre rejudecare s-ar ajunge la situația ca arestarea preventivă a inculpaților să înceteze de drept, potrivit art. 140 lit. a p Cod Penal. aspect care ar echivala cu o lipsă de finalitate a aplicării normelor procedurale referitoare la menținerea arestării preventive.
În aceste condiții instanța de recurs se va substitui primei instanțe și va analiza în concret oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților și posibilitatea înlocuirii acestei măsuri preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Se reține astfel că prin încheierea din data de 04.09.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUa fost admis recursul formulat de DIICOT Serviciul Teritorial Neamț împotriva încheierii din data de 31.08.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, dispunându-se arestarea preventivă a inculpaților, și iar în considerentele hotărârii pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar fi prezentat lăsarea în libertate a inculpaților a fost motivat și prin împrejurarea existenței indiciilor temeinice că aceștia s-au constituit într-un grup infracțional organizat, infracțiune prevăzută de art. 7 din legea 39/2003. Aceeași situație se regăsește și cu privire la inculpatul, arestat prin încheierea Tribunalului Neamț. Ulterior, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, atât a inculpaților, și cât și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din legea 39/2003 pe considerentul că din probele administrate nu rezultă faptul că inculpații au constituit un grup infracțional organizat în sensul art. 2 din legea 39/2003.
Situația descrisă este de natură să conducă la concluzia că, în parte, temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat în prezent.
Se va avea în vedere de către instanța de recurs și împrejurarea că inculpații sunt arestați de circa 6 luni, timp în care rezonanța publică a faptelor care formează obiectul acuzațiilor aduse acestora s-a estompat, că perioada de timp în care inculpații au fost privați de libertate a fost de natură să descurajeze și alte persoane tentate să comită infracțiuni asemănătoare, măsura preventivă atingându-și scopul și sub acest aspect. Aceste circumstanțe au fost avute în vedere de către instanțele care a dispus arestarea preventivă a inculpaților ca motive justificative, astfel că în prezent nu se mai poate considera că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la inculpatul, este de reținut și situația discriminatorie creată între acesta și inculpații și, judecați în stare de libertate și aflați într- o situație similară,de aderare ulterioară la grupul format de inculpații, și.
Toate aceste aspecte conduc instanța de recurs la concluzia că în prezent privarea de libertate a inculpaților nu se mai impune. În schimb, pentru asigurarea în continuare a desfășurării în bune condiții a procesului penal și îndeosebi pentru eliminarea riscului ca inculpații să sustragă de la judecată va fi aplicată o altă măsură preventivă prin care va fi restricționat dreptul la liberă circulație al inculpaților, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu a acestora.
În acest scop inculpații vor fi obligați la respectarea măsurilor prevăzute de art. 145 al. 1 ind.1 p Cod Penal. și li se va atrage atenția acestora asupra consecințelor nerespectării acestor măsuri.
Se va dispune punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați sau reținuți în alte cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de recurenții - inculpați -, împotriva încheierii din data de 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-.
Casează în totalitate încheierea recurată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În temeiul art. 139 al. 1 p Cod Penal înlocuiește măsura arestării preventive dispusă față de inculpații, și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 145 al. 1 ind. 1 obligă C.P.P. inculpații ca pe durata măsurii dea nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
a ) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați
b) să se prezinte la sediul Poliției mun. R conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
Atrage atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării măsurii de a nu părăsi localitatea și a obligațiilor impuse de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 145 al. 3
C.P.P.Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, și dacă nu sunt reținuți sau arestați în alte cauze.
În conformitate cu dispozițiile art. 189 dispune C.P.P. plata din fondurile a sumei de 100 lei către Baroul Bacău -..
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 p Cod Penal. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2010, cu opinia separată a domnului judecător în sensul respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de recurenții - inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Pocovnicu Dumitru Adrian
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red.
Tehnored. E/05.02.2010 / 3 ex
OPINIA SEPARATĂ A D-LUI JUDECĂTOR 2: Pocovnicu Dumitru Adrian
În dezacord cu opina majoritară, apreciez că se impune, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a recursurilor declarate de cei patru inculpați, pentru considerentele care vor fi prezentate:
Așa cum s-a rezultă din lucrările dosarului, arestarea recurentului-inculpat s-a dispus prin încheierea nr.23/U din data de 12.08.2009 2009, iar a recurenților - inculpați:, și, prin încheierea nr.78 din data de 04.09.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, ambele instanțe reținând ca temei în drept, dispozițiile art.148 lin.1 lit.f Cod procedură penală.
În fapt s-au reținut următoarele:
În cursul lunii iunie 2009, inculpatul s-a înțeles cu inculpații și, să falsifice bancnote de 100 euro pe calculator, pe care ulterior să le plaseze la diferite persoane.
Întrucât aveau nevoie de scanner, inculpatul l-a contactat pe, care avea calculator, laptop și scanner, explicându-i intențiile pe care le au. a fost de acord cu propunerea făcută și, în aceste condiții, au mers la domiciliul său inculpații, precum și, și încă o persoană.
Inițial, a încercat să falsifice o bancnotă, însă nu a reușit, motiv pentru care inculpatul a mers la domiciliul său și a adus o altă imprimantă pe care s-a încercat din nou falsificarea, de către inculpatul. Și această încercare eșuat, motiv pentru care bancnotele au fost arse în spatele blocului.
Ulterior s-a reușit falsificarea bancnotei de 100 euro, la operațiune participând inculpații, și, de față fiind și și.
Într-o altă zi, tot la locuința lui, inculpatul a falsificat tot o bancnotă de 100 euro. Pentru falsificarea acesteia, a decupat de pe o foaie de hârtie format A4 un cadru de mărimea unei bancnote de 100 euro, lipind foaia pe ecranul imprimantei cu bandă scotch și falsificând peste 20 bancnote prin întoarcerea acestora pe ambele părți. Inculpatul, în două zile, s-a deplasat cu în municipiul R și în alte localități din județele N și B în scopul valorificării acestora. Cât timp a participat la vânzare, nu s-a putut vinde nicio bancnotă.
Inculpatul, cu autoturismul proprietatea sa, s-a deplasat în mod repetat, în localități din județele N, B și I, unde a vândut la diferite pensiuni și baruri, împreună cu și, peste 10 bancnote falsificate, cu sume cuprinse între 320 - 400 lei bucata. Banii obținuți din vânzarea bancnotelor au fost împărțiți de către inculpați.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală instanța a constatat că doar prima condiție este îndeplinită, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani însă nu există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, susținerile din propunerea de arestare preventivă că în cauză există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică sunt nedovedite, având în vedere faptul că dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală condiționează îndeplinirea acestei condiții de existența unor probe certe de pericol.
Din actele dosarului rezultă că organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea faptelor, la data de 16 iulie 2009, majoritatea actelor de urmărire penală fiind făcute în cursul lunii iulie 2009 - începutul lunii august 2009, perioadă în care au fost efectuate constatările tehnico-științifice, au fost audiați toți inculpații și învinuiții, au fost audiate părțile vătămate și martorii. Astfel, inculpatului i-au fost luate 2 declarații la data de 27 iulie 2009, inculpatului i-au fost luate tot 2 declarații la data de 4 august, iar inculpatul a fost audiat la data de 3 august 2009, fără ca față de aceștia să se ia vreo măsură preventivă. La data de 31 august 2009 aceștia s-au prezentat la organele de urmărire penală în vederea efectuării unor confruntări și, după efectuarea acestora s-a formulat propunerea de arestare preventivă, fără însă a se justifica din ce motive abia acum lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care se cunoșteau autorii faptelor și activitatea infracțională a acestora încă de la începutul lunii august 2009.
Mai mult decât atât, față de inculpatul s-a formulat propunere de arestare preventivă la data de 12 august 2009, imediat după audierea acestuia, având în vedere că nu a putut fi audiat până la acea dată, întrucât fusese plecat din țară. Or, la data formulării propunerii de arestare preventivă a inculpatului existau la dosar toate actele de urmărire penală în baza cărora s-a solicitat și arestarea celorlalți inculpați, mai puțin procesele verbale de confruntare, din care însă nu rezultă elemente noi cu privire la autorii faptei și la activitatea lor infracțională.
Pericolul social pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi justificat nici de numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina lor, având în vedere faptul că încadrarea juridică dată până în prezent faptelor este discutabilă, întrucât infracțiunile prevăzute de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 nu pot coexista, întrunirea elementelor uneia din aceste infracțiuni excluzând existența celeilalte. De asemenea, în practica judiciară există discuții cu privire la existența în concurs a infracțiunilor prevăzute de art. 284 Cod penal și art. 215 Cod penal.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 1491Cod procedură penală, instanța a respins propunerea formulată.
Având în vedere faptul că în cauză urmează să se efectueze și alte acte de urmărire penală, pentru aflarea adevărului și stabilirea corectă a situației de fapt, instanța apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, se impune, în temeiul art. 1491al. 12 Cod procedură penală, raportat la art. 1451Cod procedură penală, luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs procurorul. Prin motivele de recurs atașate la dosar solicită admiterea propunerii întrucât în realitate faptele comise de inculpații, și prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Art. 18 din Codul penal prevede că " fapta care prezintă pericolul social în înțelesul legii penale, este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse". Pericolul social este diferit de la o infracțiune la alta. dreptului fac distincție între pericolul social generic al infracțiunii și pericolul concret. Pericolul social generic este determinat de legiuitor în momentul incriminării faptei, ținându-se seama de valorile sociale cărora li se aduce atingere, gravitatea vătămării și corespunde unui anumit grup de infracțiuni. Pericolul social concret este determinat de organele judiciare cu ocazia analizei fiecărei fapte.
În cauza în care sunt cercetați, și s-a apreciat de către procuror că faptele comise de aceștia prezintă un pericol social deosebit. Această opinie a procurorului a fost însușită și de către Tribunalul Neamț care, pentru săvârșirea acelorași fapte, 1-a arestat pe inculpatul la data de 12 august 2009, cu mandatul de arestare preventivă nr. 27/U /2009 emis în dosarul nr-.
În motivarea încheierii instanța a reținut că inculpații, și au fost audiați anterior, în două rânduri, și nu s-a propus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia. într-adevăr inculpații au fost audiați de către procuror imediat după ce a fugit în străinătate cu ajutorul și. Aceștia au dat însă declarații incomplete, aruncând toată vina doar asupra lui despre care știau că nu se va întoarce curând în țară. Sesizându-se de către procuror faptul că inculpații au dat declarații incomplete, au fost confruntați cu învinuiții și, dar și-au menținut atitudinea de recunoaștere parțială a faptelor comise.
Pentru a putea fi convins să se întoarcă în țară cât mai curând, fără a se solicita arestarea acestuia în lipsă și îndeplinirea formalităților greoaie de punere în executare a mandatului de arestare și aducerea lui în țară după câteva luni, procurorul i-a lăsat în mod tactic în libertate pe inculpați, despre care se cunoștea că vor discuta cu, cu scopul de a-1 convinge să revină în țară întrucât nu i se va întâmpla nimic așa cum nu au pățit nici ei nimic. Efectul imediat al măsurii luate de procuror a fost că a revenit de bună voie în țară, după puțin timp și în mod surprinzător și-a recunoscut în totalitate vinovăția, declarând și multe aspecte care îi incriminau pe ceilalți inculpați și care nu fuseseră recunoscute de aceștia.
Față de inculpatul s-a propus luarea măsurii arestării preventive, instanța însușind-o, emițând mandat de arestare. în mod normal dosarul a rămas la dispoziția instanței timp de mai multe zile, pentru motivarea măsurii arestării preventive și judecării recursului declarat de inculpat. După primirea dosarului de către procuror au fost citați telefonic inculpații, și pentru a fi confruntați cu. Cu ocazia confruntării cei trei inculpați au avut aceeași atitudine de recunoaștere parțială a faptelor reținute, deși au fost puși în fața unor probe certe de vinovăție, inclusiv a recunoașterilor după planșa fotografică făcute de două dintre părțile vătămate.
Pericolul social concret al faptelor comise de cei trei inculpați rezultă din probele care au fost puse la dispoziția instanței cu ocazia propunerii măsurii arestării preventive. Astfel, din declarația părții vătămate ( fila 75 dosar ), rezultă că în seara zilei de 22 iunie 2009 inculpatul a scos din buzunar un de bancnote de 100 euro falsificate, din care i-a dat 2 bancnote acestuia, contravaloarea lor fiind primită de către inculpatul. Această declarație confirmă declarația inculpatului care susține că a participat, în două rânduri, la falsificarea de bancnote, odată la locuința lui și a doua oară la locuința lui. falsificate au rămas asupra lui care împreună cu au plecat cu autoturismul primului în Germania pentru a încerca plasarea pe piață a bancnotelor false ( fila 103 dosar ). Nu se cunoaște în concret dacă cei doi au izbutit să plaseze în Germania bancnote false și este posibil ca ei să se fi întors cu o parte dintre bancnotele falsificate pe care le pot plasa oricând pe piața românească.
Din toate probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul a falsificat personal peste 20 bancnote de 100 euro, pe care le-a păstrat asupra lui și în două zile consecutiv, așa cum a recunoscut și în instanță, s-a deplasat cu pentru a vinde aceste bancnote în localități din județele N și Este cert faptul că nu au izbutit să vândă nici una dintre bancnote ci acestea au rămas asupra lui, care este posibil să încerce oricând vânzarea acestora către alte persoane.
Inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, astfel acesta a mai fost cercetat într-un dosar penal pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290, 291 și art. 25 rap. la art. 215 alin. 1,2 și 3 penal, fapte pentru care Parchetul de pe lângă Judecătoria Romana dispus prin ordonanța din 28 mai 2009, deci cu puțin timp înainte de comiterea faptelor din prezentul dosar, scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 900 lei.
Din referatul de terminarea urmăririi penale întocmit de Poliția municipiului R și aflat în dosarul de urmărire penală la filele 182 - 187, rezultă că în seara zilei de 8 decembrie 2008, inculpatul i-a solicitat lui să fure pentru el 4 cauciucuri pentru autoturismul său marca BMW de la un alt autoturism aparținând lui și înmatriculat cu nr. -. Fapta a fost comisă iar dosarul se află în prezent în curs de soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman. Deci pericolul social prezentat de către inculpatul este evident prin săvârșirea de fapte repetate pentru care a fost și este cercetat în ultimele luni.
Pericolul social al faptelor comise de către inculpați rezultă și din frecvența faptelor de punere în circulație de bancnote falsificate înregistrate în ultimul timp la organele de urmărire penală din județul N și din județele limitrofe. Aceste cauze sunt înregistrate cu autori necunoscuți iar dacă în speța în cauză au putut fi identificați și cercetați autorii, apreciem că se impune luarea măsurii arestării preventive.
inculpaților rezultă și din faptul că în noaptea în care a fost prins în flagrant de către organele de poliție în timp ce încerca să vândă o bancnotă de 100 euro falsificată la o stație din comuna, județul N, împreună cu învinuiții și, a fugit de la Postul de poliție și le-a solicitat inculpaților și să-1 transporte de la, la P, pentru a fugi din țară, în scopul sustragerii de la urmărire penală. Cei doi inculpați au fost de acord și în aceeași noapte, cu autoturismul lui l-au transportat pe la Acest lucru nu a fost recunoscut de către cei doi decât după ce au fost confruntați cu.
, și trebuie să aibă același tratament ca și inculpatul întrucât au comis aceleași fapte ca și acesta și prezintă același pericol social.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate oral, cât și din oficiu, conform art. 3856, alin.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este neîntemeiată.
Fără a analiza activitatea infracțională a celor 3 inculpați, ce se preficurează din materialul de urmărire penală, și fără a verifica în conținutul lor condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru luarea măsurii arestului preventiv, inclusiv noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică, prima instanță s-a limitat la a critica modul în care procurorul a înțeles să administreze mijloacele de probă și să formuleze propunerile de luare a măsurii arestului preventiv.
Or, nu acesta era obiectul sesizării.
Constatând că judecătorul primei instanțe a făcut o analiză sumară a motivelor și condițiilor necesare luării unei asemenea măsuri procesuale, revine instanței de recurs să procedeze în sensul acesta.
Din declarațiile celor trei intimați, precum și din declarațiile inculpatului, rezultă că, începând cu luna iunie 2009, acasă la, în mai multe rânduri și după ce au înlăturat toate dificultățile ivite pe parcursul acestei operațiuni, inculpatul a adus bancnota originală de 100 euro și, apoi, propria imprimantă, aceștia au falsificat 10 bancnote.
Ulterior, au avut loc mai multe acte materiale de plasare lor prin schimbare în moneda națională, dar și de confecționare de noi bancnote false, inclusiv în alte locații. Au fost folosite autoturismele inculpatului și.
După plecarea inculpaților și în Germania pentru a schimba și alte bancnote acolo, l-a cooptat și pe inculpatul și îmbunătățind procesul de falsificare cu imprimanta, s-au mai produs 20 de bancnote fără valoare legală de circulație, dar fidele celor cu o astfel de valoare.
Încercările de plasare a acestora nu au reușit, s-au desfășurat pe parcursul a mai multe zile, culminând cu prinderea lui, și pe raza com., jud.
Modalitatea aleasă de cei trei inculpați în care au înțeles să obțină venituri, indiferent de starea materială a lor sau a familiilor lor, este una cât se poate de ilegală nu numai în România, ci și în toate țările civilizate, specifică unor grupuri de infractori cu o disponibilitate ridicată la fapte antisociale.
Activitățile repetate și perseverența pe care au arătat-o, numărul mare de persoane implicate și de deplasări în localități diferite de cele în care mai fuseseră anterior, pe teritoriul a patru județe, N, B, I și S, în niciun caz nu în evidență un episod accidental în viața lor, în care au fost angrenați de anturaj și de care nu au avut răgazul de a delimita.
În consecință, pe lângă probele din care rezultă presupunerea rezonabilă că sunt autorii unor fapte grave, cu pedepse mari, și asta indiferent de încadrarea juridică ce va fi reținută de organul judiciar, Curtea de Apel constată că cei trei inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pe lângă nesiguranța pe care au creat-o comunității în valorile monetare străine care circulă în cadrul ei, trebuie reținută indignarea evidentă pe care membrii acesteia o manifestă în mod firesc. În același timp, lăsarea lor în libertate ar avea drept consecință încurajarea altor persoane, ce au luat la cunoștință de activitatea acestora, de a proceda în mod similar la obținerea de venituri facile, observând că atitudinea societății, în general, și a organelor judiciare, în special, este una de toleranță.
În baza art.300/1 Cod procedură penală, cu art.160 Cod procedură penală, art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, Judecătoria Romana menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Prin sentința penală nr.503 din data de 04.12.2009, s-a dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa rezultantă de câte 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs a următoarelor infracțiuni: falsificare de monede, prevăzută de art.284 Cod penal, raportat la art.281 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, punerea în circulație bancnotelor falsificate, prevăzută de art.284 Cod penal, raportat la art.282 lin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a infracțiunii constituire și aderare la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003, pentru toți cei patru inculpați, pentru înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru inculpații:, și, iar pentru inculpatul - pentru art.20, raportat la art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea pe pedepse rezultante de câte 3 (trei) ani închisoare și a inculpaților:, -, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de prevăzută de art.284 Cod penal, raportat la art.281 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, punerea în circulație bancnotelor falsificate, prevăzută de art.284 Cod penal, raportat la art.282 lin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru toți cei patru inculpați, pentru înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a infracțiunii constituire și aderare la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003.
Prin aceeași sentință, în baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a recurenților-inculpați.
Potrivit art.300/2 Cod procedură penală, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală: "În cursul judecății, instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive".
Așa cum este cunoscut pentru luarea și menținerea unei măsuri preventive trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
Potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și, desigur, pentru menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care ar motiva o condamnare.
Cât privește expresia indicii temeinice, potrivit art.68/1 Cod procedură penală,unt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care se efectuează urmărirea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată, a săvârșit fapta pentru care este cercetat, sau pentru care este judecat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea rezonabilă că recurenții-inculpați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați.
În ceea ce privește vinovăției sau nu a recurenților-inculpați cu privire la unele dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și corecta lor încadrare juridică, aceste aspecte vor fi verificate și asupra lor se va pronunța, după administrarea tuturor probelor, instanța investită cu soluționarea apelurilor declarate de aceștia împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, aceste aspecte neputând fi analizate de instanța de control judiciar în acest stadiu de soluționare a cauzei, Curtea urmând a examina încheierea recurată doar sub aspectul legalității și temeiniciei arestării celor patru inculpați.
să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;
Așa cum rezultă mai sus la luarea măsurii arestului preventiv împotriva recurenților-inculpați, instanța a avut în vedere ca temei în drept, prevederile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură, respectiv,"nculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Tribunalul a analizat în încheiere recurată subzistența în cauză a temeiurilor pentru care se justifică menținerea arestării preventive a recurenților-inculpați și a apreciat în mod corect că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Ne însușim motivarea Tribunalului în ceea ce privește subzistența în cauză acestui temei al luării și menținerii arestării preventive, cu completările care vor fi făcute și constată, pentru considerentele care vor fi prezentate, că în cauză subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru cei patru recurenți-inculpați.
Așa cum rezultă din actul de sesizare a instanței de fond și din hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea prezentate mai sus.
În raport de gravitatea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații(Hotărârea din 24.10.2006, Kusyk contra Poloniei),de participarea acestora la presupusa săvârșire a acestor infracțiuni, așa cum rezultă cu deosebire din transcrierea convorbirilor telefonice înregistrate cu respectarea dispozițiilor art.91/1 Cod procedură penală, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor (o parte dintre bancnotele falsificate se pare că au fost puse în circulație în Germania, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite și de necesitatea unei prevenții generale, Curtea constată că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru toți cei patru inculpați subzistă, astfel că se impune menținerea măsurii arestului preventiv(Hotărârea din 25.ianuarie.2007, Hesse contra Austriei).
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența care, în câteva cauze împotriva Franței(Cauza Letellier, hotărârea din 26 iunie 2001), prin carea statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște-prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o "tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă.
Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficient pentru protejarea interesului public care ar impune detenția preventivă(Hotărârea din data de 23.08.2008, Vrencev contra, Hotărârea din 29.01.2008, Saadi contra Regatul Unit, Hotărârea din 04.04.2000 Witold contra Poloniei, Hotărârea din 08.06.2004, Hafsteinsdottir contra Islandei).
Apărarea ordinii publice, este pertinent și suficient dacă se bazează pe fapte capabile să demonstreze că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
Menținerea stării de arest a inculpatului poate fi justificată dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, să prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală.
În cauză dedusă judecății, în raport de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații, împrejurările concrete în care se presupune că au fost comise, de modul de operare reținut în actul de sesizare, participarea inculpaților, Curtea constată că recurenții-inculpați prezintă un pericol concret și actual atât pentru ordinea publică din România, cât și pentru ordinea de drept din celelalte state membre ale Uniunii Europene și nu numai.
Menținerea măsurii privative luate față de recurenții-inculpați este necesară în continuare pentru a se asigura un sentiment de securitate, prin reacția promptă a autorităților judiciare în asigurarea bunei înfăptuiri a justiției în cazul acestor infracțiuni specifice(falsificarea de monedă străină, punerea în circulație de monedă străină falsificată, înșelăciune în convenție)deosebit de grave, și nu în ultimul rând, ca o ripostă a autorităților pentru protejarea interesului general al societății de consecințe,
infracțional în care au fost identificați probațional inculpații și interesul de fraudare pronunțată pe spații multiple externe, denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major pentru societate, aspecte care impun particularizat, în raport cu acești subiecți infracționali, luarea de măsuri corespunzătoare de autorităților judiciare, care se pot concretiza în menținerea stării de arest preventiv, astfel reușindu-se adecvarea percepției segmentului social că se acționează eficient împotriva persoanelor trimise în judecată pentru săvârșirea acestui gen de fapte deosebit de grave.
Activitatea infracțională a inculpaților a fost întrerupă de organele de cercetare penală, iar nu din propria inițiativă a inculpaților.
De subliniat este faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu este relevat numai de potențialul violent a unor subiecți infracționali, ci, între altele, de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcționarea normală a instituțiilor, implicit și realizarea componentei încrederii publice în masa monetară aflată în circulație pe piață.
Noțiunea de ordine publică implică un climat social firesc, în care să fie asigurată funcționarea normală a instituțiilor statului, existenta și menținerea unei stări de siguranță, securitate și liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora, fiind necesară totodată și protejarea bancnotele aflate în circulație, a patrimoniului persoanelor, împotriva persoanelor fără scrupule care acționează în domeniul ilicitului penal, în care au fost constatați și inculpații.
Pericolul social concret rezultă și din faptul că inculpații au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiuniide inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, prevăzută de art.8 din Legea nr.39/2003,grup infracțional la care au fost atrase pe rând și alte persoane, tocmai pentru reușita infracțională.
Faptul că activitatea infracțională nu a fost de amploarea pe care o concepuse inculpații nu se datorează lor, ci intervenției organelor de cercetare penală.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă nu numai de a adopta o legislație penală, dar și de avea un mecanism care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care pun în pericol patrimoniul cetățenilor europeni, prezentând un grad deosebit de risc pentru circuitul monetar din România și celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai.
Punerea în circulație a bancnotelor contrafăcute din cupiura de 100 euro, este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat, deoarece prin încriminarea acestei infracțiuni se ocrotește încrederea care trebuie să existe în monedele aflate oficial în circulație, încredere fără de care relațiile sociale în care monedele circulatorii joacă un rol foarte important nu s-ar putea forma și desfășura în mod normal, urmarea periculoasă a acestei infracțiuni constând în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea monedelor aflate legal în circulație.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă și în împrejurarea că aceste infracțiuni pot fi de natură să producă pagube importante sistemului financiar din România și, implicit din Uniunea Europeană, precum și de caracterul său transnațional.
Această infracțiune prezintă un pericol social deosebit, cu atât mai mult cu cât, se presupune că a fost săvârșită prin nițierea și constituirea unui grup infracțional organizat.
socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați recurenții-inculpați se presupune că au fost săvârșite atât pe teritoriul României, în mai multe localități, la diferite intervale de timp și în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, dar și al Germaniei.
Prin lăsarea în libertate a recurenților-inculpați s-ar induce în opinia publică un puternic sentiment de insecuritate socială, ne neîncredere în moneda europeană, de nesiguranță, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la viață, integritate corporală, libertate și demnitate sunt valori fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea sau nemenținerea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în încălcarea gravă a acestor drepturi, ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Pentru restabilirea ordinei de drept, statul are obligația de a-și adapta măsurile în raport de situația dintr-un moment dat, politica penală a statului trebuind să răspundă realităților economice și sociale.
Ori, în ultima perioadă de timp se constată o creștere a numărului infracțiunilor de genul celor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, volumului fraudei și complexității infracțiunilor săvârșite prin falsificarea de monede, cu deosebire euro, infracțiuni săvârșite atât în România, cât și în celelalte state ale Uniunii Europene și nu numai, mulți dintre autorii unor asemenea infracțiuni comise în străinătate fiind români, care s-au specializat în săvârșirea unor asemenea infracțiuni.
Apărătorii inculpaților au invocat că aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, aspect care nu este întru-totul adevărat.
Apoi, trebuie avut în vedere că la luarea măsurii arestului preventiv, s-au avut în vedere ca temei în drept dispozițiile art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, ori, instanțele trebuie să verifice periodic doar dacă mai subzistă sau nu acest temei.
În condițiile în carenculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică", starea de arest trebuie menținută, fiindlipsită de relevanță poziția inculpaților pe parcursul procesului penal.
Ori, așa cum s-a motivat mai sus, în prezent subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv a inculpaților.
După raționamentul apărătorilor inculpaților, toți inculpații care recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați (ceea ce nu este cazul în speța noastră pentru toți inculpații), trebuie judecați în stare de libertate, chiar dacă ar prezenta un pericol concret, real și actual pentru ordinea publică.
Acest mod de interpretare este contrar dispozițiilor procedurale, precum și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților (art.5) și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cauza dedusă judecății, se constată, pentru aspectele mai sus prezentate, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și în prezent, infracțiunile pentru care au fost trimiți în judecată și condamnați recurenții - inculpați sunt în măsură, prin natura lor și consecințele produse și care s-ar fi putut produce, să releve un pericol cert pe care l-ar prezenta aceștia pentru ordinea publică, faptele fiind presupuse a fi comise de un grup infracțional, format din mai multe persoane, care acționat în mod coordonat în scopul comiterii infracțiunii de punere în circulație de monedă falsificată, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar.
În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune:pericolul ca acuzatul să fugă( împotriva Austriei Hotărârea din 10.11.1969),riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.06.1968), riscul să comită noi infracțiuni ( împotriva Austriei),sau să ordinea publică(Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26.06.1991 și împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din 05.07.2007).
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului(cauza Labita contra Italiei sau Neumeister contra Austria)detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate.
Pentru considerentele mai sus arătate, în cauză este incident motivul pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: "pericolul ca acuzatul să ordinea publică".
În ceea ce privește dispozițiile art.5 din, privitoare la necesitatea"stabilirii unei durate rezonabile a arestării prin apreciere și în raport de fapta ce formează obiectul judecății",se impune a arăta că potrivit art.5 pct.3 din Convenția Europeană Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11, potrivit cărora"orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii".
Referindu-se la"criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale",a statut că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este"data la care o persoană este acuzată",adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau"o dată anterioară"(data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de"acuzație penală"în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de"urmări importante"privitoare la situația învinuitului(decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul "termenului rezonabil", curtea a statuat că aceasta este data pronunțării definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat(decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Ori, în cauză, s-a pronunțata deja o hotărâre de condamnare a inculpaților la pedepse de câte 3 (trei) ani închisoare în regim de detenție.
Curtea Europeană a avut în vedere și "omportamentul acuzatului"cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare(decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței).
Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților nu poate fi apreciată că a depășit un termen rezonabil, așa cum este prevăzut de art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura menținerii măsurii arestului preventiv fiind conforme și cu aceste dispoziții.
În conformitate cu prevederile art.139 alin.1 Cod procedură penală,"Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
Pentru a se dispune înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă se impune să fi schimbate temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv.
Ori în speță, pentru aspectele mai sus arătate, în cauză temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv pentru cei patru inculpați nu s-au schimbat, acesta subzistând și în prezent.
În consecință, pentru considerentele mai sus arătate, apreciem că în cauză nu se impune admiterea recursurilor și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ci respingerea recursurilor ca nefondate.
JUDECĂTOR,
Red.
El.
05.02./05.02.2010
Președinte:Mengoni Arin AlexandruJudecători:Mengoni Arin Alexandru, Pocovnicu Dumitru Adrian
