Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.750/R/2009
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații si împotriva încheierii penale din data de 16 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind verificarea legalității și temeiniciei arestării.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. și inculpata, aflată în stare de arest, asistată de avocat R cu delegație în substituirea apărătorului ales, av., ambii avocați cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța aduce la cunoștința părților că în prezenta cauză s-au formulat cereri de abținere de către D-na judecător și D-na judecător care au dispus arestarea inculpatului, cereri care au fost soluționate prin încheieri separate, stabilindu-se totodata conform art. 98 al.7 din Hot. nr. 71/2005 a completul de judecată, în compunerea de mai sus prin includerea D-lui judecător de pe lista de permanență.
Inculpații, întrebați fiind, arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Tribunalului Cluj prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, apreciind soluția ca fiind netemeinică. Arată că dosarul a fost instrumentat de DNA C pentru infracțiuni de corupție și prin încheierea nr. 25/C/2009 din 18 martie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată și luare de mită în formă continuată, măsură care a fost prelungită pe parcursul mai multor luni de zile, însă situația s-a schimbat odată cu întocmirea rechizitoriului și schimbarea încadrării juridice, astfel că și temeiul arestării prev. de art. 143 și 148 lit. f proc.pen. s-a schimbat raportat la limitele de pedeapsă.
Apreciază că cercetarea în stare de libertate a inculpatului este oportună având în vedere stadiul procesual, respectiv s-a dat citire rechizitoriului, s-a procedat la audierea inculpaților care au dat dovadă de sinceritate recunoscând faptele pe care le-au comis, s-a audiat un număr impresionant de martori care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și au arătat că inculpatul nu a încercat să-i influențeze direct sau prin intermediul altor persoane și că acesta poate fi cercetat în stare de libertate. Doi dintre cei trei martori care au reușit să obțină permisul de conducere, au arătat că aveau posibilitatea de a conduce pe drumurile publice, însă nu au condus astfel că pericolul pentru ordinea publică este diminuat, însă instanța de judecată nu a avut în vedere aceste aprecieri.
Apreciază încheierea recurată ca fiind neîntemeiată și parțial motivată. Cazul prev. de art.143 proc.pen. nu are relevanță în contextul în care inculpatul prin propria declarație a recunoscut materialitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Sinceritatea inculpatului este dovedită, nu a negat materialitatea faptelor, instanța urmând să stabilească cum va răspunde pentru aceste fapte.
În ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f proc.pen. instanța a motivat hotărârea luată în baza unor informații mass media care se referă la alte situații similare în care cetățenii au obținut permise de conducere. În dosarul de față a început să se facă cercetări după ce în alte zone ale țării erau dosare cu fapte mult mai grave. Consideră că după aproape 9 luni de la luarea măsurii arestării preventive nu se poate vorbi de o rezonanță a faptelor descrise în actul de sesizare având în vedere că s-au schimbat încadrarea juridică a faptelor, anularea actelor ilegale și pe de altă parte nu publicul trebuie să soluționeze cauzele penale, ci judecătorul.
Consideră că motivele încheierii din data de 16 noiembrie 2009 nu sunt temeinice și solicită a fi înlăturate. Printre probele invocate sunt activitatea desfășurată de investigatorul sub acoperire, convorbirile telefonice, proceduri care au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, ori conform art. 911.proc.pen. aceste probe puteau fi administrate doar după începerea urmăririi penale. Consideră că aceste probe au fost obținute ilegal și nu pot fi folosite în procesul penal conform art. 64 alin.2 proc.pen. deoarece au fost obținute în etapa premergătoare, atunci când procurorul nu putea să dispună folosirea colaboratorului sub acoperire.
Solicită să se aprecieze și aspectele personale ale inculpatului respectiv, vârsta acestuia, starea precară de sănătate, așa cum rezultă și din actele medicale depuse la dosar suferă de boli cronice și menținerea stării de arest duce la înrăutățirea stării de sănătate.
Mai arată că instanța de fond nu a analizat dacă nu sunt motive care ar putea justifica luarea unei alte măsuri față de inculpat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună cercetarea inculpatei în stare de libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării nu mai subzistă având în vedere că inculpata este arestată de 9 luni de zile, cauza este în stare de cercetare judecătorească și nu sunt date din care să rezulte că prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Judecătorul fondului a opinat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă pentru că faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată s-ar putea să fie amplu pedepsită și că cercetarea în stare de libertate prezintă pericolul pentru ordinea publică raportat la rezonanța socială negativă a faptei și a unei eventuale lipse de reacție a autorităților judiciare, însă solicită să se rețină în această cauză replica organelor judiciare a fost eficace, inculpații au fost monitorizați și arestați, permisele de conducere obținute fraudulos au fost retrase astfel că societatea a putut vedea justiția funcționând.
Apreciază că inculpata poate fi cercetată în stare de libertate față de momentul procesual actual, aceasta nu poate împieta desfășurarea procesului penal având în vedere că a dat dovadă de sinceritate încă de la început, în cauză au fost audiați o sumedenie de martori, inculpata nu mai are calitatea pe care o avea la data comiterii faptei. judiciară este dată de faptul că infracțiunea a fost comisă de un polițist, însă inculpata a fost suspendată din sistem și nu va mai fi primită.
Arată că în cauza privind Serviciul înmatriculări auto din A deși este mai complexă, inculpații sunt cercetați în stare de libertate.
Solicită să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatei, aceasta este o tânără de 24 de ani care a căzut în această capcană, este o naivă și acum plătește pentru că nu a știut să conștientizeze mai bine fapta sa. că în acest moment temeiul inițial al arestării, dacă nu a dispărut, s-a modificat.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpatei, iar în subsidiar înlocuirea măsura arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, arătând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, motivarea încheierii este fără de cusur, având în vedere că s-a făcut o analiză completă cu privire la menținerea măsurii arestării preventive. Apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit.f proc.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun menținerea stării de arest.
apărătorilor au fost subiective și au atacat în instanță încheierea atacată. În acest sens, solicită să se rețină că s-a făcut analiza temeiurilor prev. de art. 136.proc.pen. referitoare la scopul măsurii arestării preventive, art. 143.proc.pen. referitoare la existența indicilor și probelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată și art. 148 lit.f proc.pen. referitoare la cuantumul pedepsei și pericolul concret pentru ordinea publică și nu s-a făcut nici o confuzie între pericolul social al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică. De asemenea, nu se poate reține că termenul rezonabil al duratei arestării preventive a fost depășit nici prin prisma practicii CEDO. Durata rezonabilă nu este definită, ci aceasta se apreciază prin mai multe elemente, respectiv complexitatea cauzei, numărul inculpaților, numărul martorilor ceea ce necesită o amplă și serioasă cercetare judecătorească.
În ce privește discuțiile referitoare la probele administrate în cauză arată că probele au fost analizate și reanalizate astfel că nu comportă discuții, iar în ce privește invocarea articolului 911.proc.pen. arată că acesta este constituțional, conform Deciziei nr.962/25.06.2009.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită să fie pus în libertate pentru a fi alături de familie și să se reintegreze în societate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult fapta comisă și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA:
Deliberând reține că prin încheierea penală din data de 16 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 300/2 proc.pen. rap. la art. 160/b proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- fiul lui și, născut la 12.05.1953 în com., jud. C, domiciliat în C-N,-. 43, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și
- fiica lui și, născută la 09.10.1984 în C-N, domiciliată în C-N,-, jud. C, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați.
În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro (în total suma promisă fiind de 8400 de euro din care inculpata a primit efectiv 4200 de euro) pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit. f proc.pen. prin încheierea penală nr. 25/C/2009 a Tribunalului Cluj
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/2 proc.pen. tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Examinând incidența dispozițiilor art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 proc.pen. tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv conținutul proceselor-verbale de sesizare din oficiu, denunțul formulat de, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, convorbiri care au avut legătură cu cauza, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental de către inculpații, cu investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, nota privind activitatea de filaj realizată ca urmare a autorizației emise de către instanță, planșa cu imaginile fotografice preluate cu prilejul activității de filaj, declarațiile inculpaților, precum și ale învinuiților și, declarațiile denunțătorului precum și ale candidaților, i, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și, precum și declarațiile acestora; procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților și, din care rezultă că s-au găsit mijloacele tehnice audio utilizate la fraudarea examenelor, precum și o bancnotă de 100 Euro identificată la domiciliul inculpatului, bancnotă remisă acestuia la data de 04.03.2009 de către investigatorul; declarațiile candidaților care au fost ajutați de să promoveze în mod fraudulos examenul de obținere a permisului, procesul verbal de percheziție informatică pentru unitățile de calculator ridicate de la AUTO
La acestea se adaugă și probele administrate până în prezent în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești care nu se contrazic până la acest moment cu cele administrate în cursul urmăririi penale.
Tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se astfel ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R ( 80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f proc.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
A fost imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Din aspectele care se desprind până în prezent din actul de sesizare și din cercetarea judecătorească reiese că astfel de fapte de genul celor ce li se impută inculpaților au avut un puternic impact negativ în societate, determinând efectuarea unor anchete penale în mai multe județe ale țării. Aceste anchete au determinat dezbateri ample și serioase în mass media prin prisma pericolului prezentat în trafic de acei conducători auto care nu dețin deprinderile necesare pentru a putea conduce autovehicule, nu cunosc semnele de circulație sau nu au aptitudinea de a citi ori înțelege indicatoarele rutiere.
În astfel de condiții, așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare prin care s-a menținut starea de arest, ținând cont și de faptul că în ultimii ani în România numărul accidentelor rutiere soldate cu victime este în continuă creștere, conduita inculpaților, așa cum a fost descrisă de către anchetatori și cum se desprinde până în prezent din actele de urmărire penală și din declarațiile din fața instanței nu poate fi decât una sancționabilă. Chiar dacă măsura arestării preventive nu poate avea caracter punitiv, instanța apreciază că menținerea acestei măsuri se impune prin prisma scopului ei preventiv, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din caracterul repetat al acțiunilor inculpaților, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși inculpații nu posedă antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor, manifestând regret, nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei.
Mai mult, cercetarea judecătorească este încă în plină derulare, există persoane față de care în faza de urmărire penală s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție tribunalul apreciază că este necesară în continuare privarea de libertate a acestora. Aceasta în pofida lipsei antecedentelor penale și a împrejurării că au manifestat regret față de comiterea faptelor, aceste împrejurări urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor, în cazul în care inculpații vor fi găsiți vinovați.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Totodată, având în vedere că instanța de judecată a fost investită cu soluționarea prezentei cauze la data de 9 iunie 2009, raportat la complexitatea acesteia și la numărul de persoane ce se impune a fi audiate în continuare în vederea stabilirii adevărului, nu se poate susține că s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, prin prisma tuturor criteriilor consfințite prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din motivele anterior expuse a reieșit că la acest moment nu s-a putut aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate.
Din aceste considerente, în baza art. 300 ind.2 proc.pen. rap. la art. 160/b proc.pen. tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și și a fost menținută starea de arest a acestor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, ambii criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și au solicitat casarea încheierii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea în libertate, în subsidiar, să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate.
Inculpatul a motivat recursul arătând că cercetarea sa în stare de libertate nu poate împiedeca buna derulare a procesului penal având în vedere stadiul procesual, respectiv s-a dat citire rechizitoriului, s-a procedat la audierea inculpaților care au dat dovadă de sinceritate recunoscând faptele pe care le-au comis, s-a audiat un număr impresionant de martori care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și au arătat că inculpatul nu a încercat să-i influențeze direct sau prin intermediul altor persoane. A mai arătat că pericolul pentru ordinea publică este diminuat, raportat la depoziția a doi dintre cei trei martori care au reușit să obțină permisul de conducere, dar nu au condus pe drumurile publice, deși aveau această posibilitate, iar după aproape 9 luni de la luarea măsurii arestării preventive nu se mai poate vorbi de o rezonanță a faptelor descrise în actul de sesizare având în vedere că s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor și s-a procedat la anularea actelor ilegale.
Cu privire la activitatea desfășurată de investigatorul sub acoperire și înregistrarea convorbirilor telefonice, consideră că aceste proceduri, care au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, puteau fi administrate doar după declanșarea urmăririi penale motiv pentru care consideră că aceste probe au fost obținute ilegal și nu pot fi folosite în procesul penal conform art. 64 alin.2 proc.pen. deoarece au fost obținute în etapa premergătoare, atunci când procurorul nu putea să dispună folosirea colaboratorului sub acoperire.
Mai arată că instanța de fond nu a analizat dacă nu sunt motive care ar putea justifica luarea unei alte măsuri față de inculpat.
Inculpata motivează recursul arătând că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării nu mai subzistă având în vedere că inculpata este arestată de 9 luni de zile, cauza este în stare de cercetare judecătorească și nu poate împiedeca desfășurarea procesului penal având în vedere că a dat dovadă de sinceritate încă de la început, au fost audiați foarte mulți martori, iar inculpata nu mai are calitatea pe care o avea la data comiterii faptei. S-a mai arătat că nu sunt date din care să rezulte că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că în cauză replica organelor judiciare a fost eficace, inculpații au fost monitorizați și arestați, iar permisele de conducere obținute fraudulos au fost retrase astfel că societatea a putut vedea justiția funcționând.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Încheierea Penală nr.25/C/10.03.2009 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Încheierea Penală nr.36/R/27.03.2009 a Curții de Apel Cluj, în baza art.149/1 proc.pen. s-a dispus arestarea preventivă inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, cu începere din data de 18 martie 2009 și până la data de 15 aprilie 2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prev. de art. 257 pen. coroborat cu art.6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 și art. 33 lit. a pen.
În fapt, s-a reținut că în perioada octombrie 2008 - martie 2009 inculpatul, în calitate de administrator al școlii de șoferi AUTO, întocmea dosare de participare la examenul pentru obținerea permisului de conducere fără ca respectivii candidați să frecventeze cursurile teoretice și practice, iar ulterior le facilita acestora obținerea permiselor de conducere în schimbul unor sume de bani, parte din aceste sume fiind remise angajaților Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor respectiv inculpatei și învinuiților, și.
Sumele de bani pretinse de către învinuitul erau cuprinse între 2000 și 3200 euro, dar, în aceeași modalitate, în repetate rânduri, inculpatul pretins și primit aprox. 10.000 Euro de la numiții, și de la investigatorii sub acoperire și pentru ca prin influența de care se bucură asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C, să le înlesnească obținerea permiselor de conducere. Parte din sumele de bani remise de sus-numiți inculpatului, aprox. 4900-5600 euro, fost primită de către inculpata pentru permite accesul candidaților în sala de examen, singuri și echipați cu echipamentul de comunicare telefonică de tiphands free.
Ulterior, ordonanța din 15.04.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus, față de inculpatul, extinderea cercetărilor penale cu privire la alte acte materiale, descoperindu-se și alți cumpărători de influență, în persoana numiților, precum și cu privire la alte fapte, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290, cu aplicarea art.41 al.2 pen. Această infracțiune constă în aceea că inculpatul, împreună cu numita, angajată ca și secretar în cadrul AUTO, în perioada septembrie 2008- februarie 2009 au contrafăcut dosarele de școlarizare ale investigatorilor sub acoperire și și ale lui, și, în sensul menționării de date nereale în fișa de școlarizare, referitoare la certificarea absolvirii cursurilor de pregătire într-o perioadă anume determinată de timp la AUTO, cât și în contractul de prestări servicii, în sensul înscrierii unei date fictive de înregistrare a acestui document.
În cauză s-a mai stabilit că, în aceeași perioadă de timp, inculpatul, contra unei sume de 100-110 lei pretinsă de la investigatorii sub acoperire și și de la numiții, și, le-a obținut fișele medicale emise de Societatea Civilă Medicală și Asociații C-N, fără ca aceștia să se prezinte pentru a fi examinați de către medicii specialiști.
Această măsură a fost prelungită prin încheierea penală nr. 35/14 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, def. prin decizia penală nr. 53/R/23.04.2009 a Curții de Apel Cluj și încheierea penală nr. 44/C/12.05.2009 a Tribunalului Cluj, def. prin decizia penală nr. 67/R/18.05.2009 a curții de Apel Cluj.
Ulterior prin Rechizitoriul din 03.06.2009 a DNA -Serviciul Teritorial Cluj recurenții au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. iar inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254.pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.pen.
După sesizarea instanței de judecată s-a verificat succesiv legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv și, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, a menținut starea de arest a inculpaților.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanta verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens fiind declarațiile inculpaților care au recunoscut comiterea faptelor, denunțul formulat de, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, convorbiri care au avut legătură cu cauza, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental de către inculpații, cu investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, nota privind activitatea de filaj realizată ca urmare a autorizației emise de către instanță, planșa cu imaginile fotografice preluate cu prilejul activității de filaj, declarațiile inculpaților, precum și ale învinuiților și, declarațiile denunțătorului precum și ale candidaților, i, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și, precum și declarațiile acestora; procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților și, din care rezultă că s-au găsit mijloacele tehnice audio utilizate la fraudarea examenelor, precum și o bancnotă de 100 Euro identificată la domiciliul inculpatului, bancnotă remisă acestuia la data de 04.03.2009 de către investigatorul; declarațiile candidaților care au fost ajutați de să promoveze în mod fraudulos examenul de obținere a permisului, procesul verbal de percheziție informatică pentru unitățile de calculator ridicate de la AUTO
Curtea nu poate reține apărarea potrivit căreia efectuarea interceptărilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece în această procedură instanța de judecată nu poate statua asupra legalității unor astfel de probe. Pe de altă parte, nu poate fi omis faptul că indiciile temeinice care fundamentează presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor de către inculpați nu se rezumă doar la interceptări, ci sunt susținute și de alte probe așa cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește temeiul care a stat la baza luării măsurii preventive și acesta subzistă, în continuare.
Astfel, în mod corect prima instanță a argumentat existența temeiului prev. de art.148 lit.f proc.pen. pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă cerință rezultă în primul rând din gravitatea deosebită a faptelor ce se presupune că au fost comise, de rezonanța acestora în societate, fiind în măsură să zdruncine încrederea opiniei publice în instituțiile statului. De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că s-a produs o consecință gravă deoarece, prin activitatea lor, se presupune că inculpații au contribuit la eliberarea unor permise de conducere unor persoane care nu cunosc legislația rutieră, fiind astfel posibile pericole pentru participanții la traficul rutier.
Pe de altă parte, conduita procesuala a inculpaților, măsurile ulterioare dispuse față de inculpata de către conducerea instituției unde a fost angajată, ori anularea permiselor obținute fraudulos nu pot înlătura existența pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților atâta timp cât sunt judecați pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, de natură a aduce atingere unor relații sociale deosebit de importante, îndeosebi cu privire la buna funcționare și credibilitatea instituțiilor statului și a angajaților acestora.
În final, este de observat că durata arestării preventive a inculpaților nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte. S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpaților raportat la natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpați, de condițiile concrete în care acestea s-au desfășurat, de multitudinea și complexitatea faptelor ilegale și de numărul ridicat al părților, precum și de existența unor declarații contradictorii, aspecte care impun o perioadă de timp mai îndelungată îndelungat pentru administrarea tuturor probelor și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă și menținută față de inculpați, iar pentru buna desfășurare a procesului penal menținerea arestului preventiv al acestora se justifică și se impune cu necesitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. menținând în totalitate încheierea atacată.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 120 lei onorar pentru apărătorii din oficiu, sumă ce se va plăti din.
Potrivit art.192 alin.2 proc.pen. fiecare inculpat va fi obligat să plătească câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații si, ambii arestați in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 16 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obliga pe fiecare inculpați sa plătească in favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./14.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Valentin Chitidean
