Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1174/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.755
Ședința publică de la 26 MAI 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați și, personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Pentru recurenții inculpați, apărătorul din oficiu învederează instanței că prin cererea de recurs promovată se solicită admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a celor doi inculpați, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a celor doi inculpați, motiv pentru care se impune revocarea măsurii arestării preventive. În susținerea motivelor de recurs solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul, împrejurarea că până la momentul arestării inculpații aveau un loc de muncă de unde își câștigau existența în mod legal, astfel încât judecați în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu vor impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere poziția procesual sinceră - de recunoaștere și regret pentru comiterea faptelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, sens în care arată că la percheziția domiciliară precum și la cea corporală s-au găsit droguri asupra inculpaților, iar, pe de altă parte, cercetarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, natura drogului traficat - heroină, modalitatea de săvârșire a faptelor, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpați.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul, solicită să fie cercetați în stare de libertate, precizând că sunt singurii întreținători ai familiilor lor, având mame în vârstă și grav bolnave. Recurentul inculpat a mai arătat că este consumator de droguri și nu traficant.
C U RT E
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 05 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza disp. art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților (fiul lui și, născut la 08 09 1978 în B, CNP -, arestat în baza nr.28/UP/11 02 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și (fiul lui și, născut la 11 01 1988 în B, CNP -, arestat în baza nr.29/UP/11 02 2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală) și au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de cei doi inculpați cu privire la revocarea măsurii arestării preventive și respectiv la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat în esență că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea acestora de libertate conform art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în sensul că din materialul probator administrat în cauză rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, vinovăția lor rezultând din următoarele mijloace de probă: procesul verbal de redare a denunțului formulat de, care este martor cu identitate protejată conform art.861Cod de procedură penală, procesul verbal de înseriere a banilor, procesele verbale de percheziție corporală, efectuate asupra martorului denunțător,anterior și ulterior flagrantului, procesul verbal de prindere în flagrant și de percheziție domiciliară, procesul verbal de redare a depoziției martorului denunțător, depozițiile martorului asistent, rapoartele de constatare tehnico-științifică, recipisa de consemnare la CEC a banilor ridicați cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, precum și însăși declarațiile inculpaților, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care sunt cercetați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, urmarea produsă constând în tulburarea ordinii publice și a mediului social, ale cărui valori sociale fundamentale sunt ocrotite prin normele dreptului penal și procesual penal și starea de primejdie generată prin astfel de fapte pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs,în termenul legal,inculpațiiși, care au solicitat cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2009. admiterea recursurilor declarate, casarea încheierii recurate și pe fond judecarea lor în stare de libertate.
În susținerea orală a motivelor de recurs, apărătorul din oficiu al recurenților inculpați a învederat că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestora, context în care s-a solicitat a se observa că față de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, respectiv lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul, împrejurarea că până la momentul arestării inculpații aveau un loc de muncă de unde își câștigau existența în mod licit, poziția procesuală sinceră manifestată de aceștia - de recunoaștere și regret pentru comiterea faptelor, lăsarea lor în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, motiv pentru care consideră că se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile inculpaților și sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurenții inculpați și au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 198/D/P/2009 din data de 09 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și, respectiv deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic.art.33 lit.b Cod penal, iar inculpatul fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului, că la data de 10 02 2009 în jurul orei 13.20, a vândut martorului denunțător, prin intermediul coinculpatului, două doze de heroină, în cantitate de 1,20 grame, contra sumei de 90 lei, bani înseriați ce au fost găsiți asupra sa, la percheziția corporală, iar cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, în locuința acestuia a mai fost găsită cantitatea de 0,08 grame de heroină, destinată consumului propriu, fără drept, două seringi hipodermice prezentând urme de heroină și o fiolă spartă cu urme de heroină - folosite la prepararea și injectarea drogului - precum și 25 de comprimate de diazepam, deținute pentru consum propriu, fără drept.
Cu privire la inculpatul, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 10 02 2009 în jurul orei 13.20, a intermediat vânzarea a două doze de heroină, în cantitate de 1,20 grame, de la coinculpatul către martorul denunțător, contra sumei de 100 lei, bani înseriați din care și-a oprit pentru serviciul efectuat suma de 10 lei înseriată, ce a fost găsită asupra sa la percheziția corporală, cu ocazia imobilizării sale în apropierea locuinței inculpatului.
Față de cei doi recurenți inculpați din cauza de față s-a luat în cursul urmăririi penale - respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 11 02 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- - măsura arestării preventive, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală, această măsură fiind ulterior menținută de către instanța competentă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a celor doi inculpați recurenți, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind întru-totul satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care împotriva lor s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind: procesul verbal de redare a denunțului formulat de martorul cu identitate protejată în care sunt relatate aspecte privitoare la implicarea inculpaților în infracționalitatea cu droguri, procesul verbal de înseriere a banilor folosiți la realizarea flagrantului, procesele verbale de efectuare a percheziției corporale, asupra martorului denunțător, anterior și ulterior flagrantului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că asupra inculpaților au fost găsiți banii înseriați, folosiți la realizarea flagrantului (asupra inculpatului, suma de 90 lei, iar asupra inculpatului, suma de 10 lei), procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare în locuința inculpatului în care se precizează că în respectiva locație au fost găsite, cantitatea de 0,08 grame de heroină, destinată consumului propriu, fără drept, două seringi hipodermice prezentând urme de heroină și o fiolă spartă cu urme de heroină - folosite la prepararea și injectarea drogului - precum și 25 de comprimate de diazepam, deținute pentru consum propriu, fără drept, procesul verbal de redare a depoziției martorului denunțător care relatează modalitatea în care a decurs efectuarea tranzacției cu heroină, depozițiile martorului asistent care a asistat la constatarea infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite cu privire la substanțele ce au făcut obiectul tranzacției ilicite și respectiv erau deținute, fără drept, de către inculpatul în vederea consumului propriu.
De altfel, înșiși inculpații, în contextul probelor evidente care îi încriminează, nu contestă incidența, în ceea ce-i privește, a prevederilor art.143 din Codul d e procedură penală.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpaților, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a infracțiunilor pe care se presupune că aceștia le-au săvârșit, pusă în evidență pe de o parte de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), iar pe de altă parte de împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba de comercializare de heroină, tranzacțiile ilicite cu droguri având tocmai rolul de a asigura inculpaților disponibilitățile financiare necesare după caz, achiziționării de droguri pentru propriul consum sau asigurării mijloacelor de subzistență.
Totodată, Curtea reține că inculpații nu au ocupație și nici loc de muncă pentru a avea asigurate pe căi licite mijloacele de subzistență și, în plus, ambii fiind consumatori de droguri, sunt extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii de venituri în mod ilicit pentru procurarea stupefiantelor de care sunt dependenți.
Mai mult decât atât, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, această perseverență de care a dat dovadă pe calea infracțională, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, ar putea comite și alte fapte penale.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică, în contextul creșterii alarmante a numărului consumatorilor de stupefiante, mai ales în rândul tinerilor, și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile.
În ceea ce privește referințele personale invocate de inculpați în susținerea cererii de judecare a lor în stare de libertate, privitoare la lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului și la pretinsa lor atitudine sinceră și cooperantă, manifestată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că acestea nu pot determina reconsiderarea necesității privării lor de libertate, având în vedere gravitatea faptelor de care sunt acuzați și, mai ales, pericolul concret pentru ordinea publică anterior evidențiat, ci ele urmează a fi eventual valorificate, în procesul de individualizare a pedepselor, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva lor.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este încă finalizată, în cauză urmând a fi audiați martorii care au formulat declarații acuzatoare la adresa lor.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii din 05 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezintă onorariul avocatului din oficiu și se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
-II.
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
