Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 762/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 762/R Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror -
din cadrul Parchetului de pe lână Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat apărător ales al recurentului inculpat solicită admiterea recursului și casarea încheierii de ședință din data de 15 octombrie 2008, fiind netemeinică și nelegală.
Solicită, în temeiul art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, a nu mai fi menținută măsura arestării preventive și, în baza art. 139 Cod procedură penală, a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că la aceste moment procesual nu se mai impune menținerea stării de arest, având în vedere că temeiurile care au sta la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă.
Precizează că acest dosar este o înscenare din partea părții vătămate, pe care inculpatul a cunoscut-o în penitenciar.
A se observa din probele de la dosar că partea vătămată a depus această plângere la poliție deoarece inculpatul ia promis că o va lua de soție după eliberare, lucru care nu s-a întâmplat. Arată că într-adevăr între cei doi au avut o relație de concubinaj și că inculpatul ia promis că o i-a în căsătorie, dar aflând cu ce se ocupă, inculpatul nu a mai fost de acord să mai păstreze legătura cu partea vătămată.
În cauza de față nu există indicii temeinici cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat și nu există dovezi că s-ar fi exercitat presiuni și constrângeri de către acesta asupra părților vătămate.
Din acest motiv cealaltă parte vătămată nu s-a mai prezentat în instanță și a mers la notar și a data o declarație spunând că a făcut totul din ambiție și că inculpatul s-a ocupat doar de îngrijirea ei, de asemenea a precizat că au mers împreună în străinătate și s-au întors împreună din străinătate.
Referitor la afirmația că partea vătămată iar fi asigurat transportul în străinătate, acest lucru nu era posibil atâta timp cât aceasta plecase înainte ca inculpatul să fie liberat din penitenciar.
A se avea în vedere că partea vătămată a făcut plângerea după ce aceasta a aflat că este inculpatul este căsătorit.
Față de aceste împrejurării apreciază că nu se poate dovedi că fapta este săvârșită de inculpat, singura probă de la dosar ar fi convorbirile telefonice între parte vătămată și inculpat, unde acesta în loc de numele de apare numele de "".
De asemenea, instanța de fond a reținut că inculpatul beneficiat de bani din partea părților vătămate, din prostituție, sumele precizate, în rechizitoriu, fiind 100 000 euro. Arată că suma vehiculată este o sumă exorbitantă, iar partea vătămată nu a putut face dovada acestor sume de bani pe care pretindea că i le-ar fi dat inculpatului.
Apreciază că lăsare în libertate nu ar putea influența în nici un fel martorii, aceștia fiind rude din partea lui, care oricum au luat legătura cu acesta la Penitenciarul Codlea.
Solicită a se avea în vedere că acesta este căsătorit, că are un copil și soția acestuia este însărcinată, că înainte de a fi arestat acesta își câștiga existența în mod cinstit, cântând la nunți.
De asemenea a se avea în vedere, așa cum reiese și din analizele și certificatele medicale, atașate la dosarul de fond, reiese că inculpatul suferă de diabet, boală care necesită un regim medicamentos și alimentat care nu poate fi tratat corect în penitenciar.
Precizează că arestarea preventivă nu trebuie să constituie o pedeapsă anticipată și că ar trebui să se dea maximul de eficiență principiului de nevinovăție.
Temeiurile care au sta la baza luării acestei măsurii, respectiv art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciază că este îndeplinită doar prima teză, în cazul în care se va face dovadă că există acestă faptă, însă în ceea ce privește ceea de a-II- teză consideră că nu este îndeplinită.
Consideră că instituția arestului preventiv, reglementată de legea procesuală penală, constituire o soluție și în nici un caz nu ar trebui să anticipeze o soluție de condamnare definitivă a inculpatului.
Astfel, față de cele arătate, solicită judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și să se mențină încheierea Tribunalului Brașov din data de 15 octombrie 2008, fiind legală și temeinică.
Apreciază că instanța de fond a apreciat în mod corect când a menținut măsura arestării preventive având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsurii subzistă și la acest moment procesual, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală, considerând că sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții.
Precizează că în dosarul de fond mai sunt de audiat martori, iar inculpatul lăsat în libertate ar putea influența acești martori cu privire la declarațiile pe care le vor da în continuare.
De asemenea, arată că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare existând indicii că ar putea să săvârșească alte infracțiuni în continuare.
Avocat, precizează că chiar dacă inculpatul a mai fost condamnat, acest lucru nu ar trebui să influențeze instanța de judecată, ci ar trebui să se țină cont de actele și dovezile aflate la dosarul cauzei.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat, având în vedere că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De asemenea solicită a se avea în vedere că acest dosar este doar o răzbunare din partea părții vătămată, care este obsedată de el. Solicită să fie judecat în libertate, pentru a avea grijă de familia sa.
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus, respingerea cererii formulate de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și menținerea măsurii arestării preventive a acestora, potrivit art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, arătându-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și nu au intervenit modificări, justificându-se privarea de libertate a acestora.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală Tribunalul Brașova constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta nu s-a diminuat, iar durata rezonabilă instituită prin art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale raportată la natura și gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei și poziția procesuală a inculpatului nu s-a împlinit.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea încheierii atacate, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, arătând că față de scopul art. 136 Cod procedură penală nu se mai impune menținerea acestei măsuri, că partea vătămată a formulat plângere deoarece inculpatul i-a promis că o ia de soție după eliberare, aceștia având o relație de concubinaj și nu s-a mai prezentat în instanță pentru a-și susține plângerea, nu există dovezi că ar fi exercitat constrângeri sau presiuni asupra ei și mai mult, aceasta a dat o declarație la notar în care a relatat că a formulat plângerea din ambiție.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin încheierea nr. 12/7 iulie 2008 Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că începând cu anul 2007 și până în aprilie 2008, persoanele vătămate și au fost exploatate, prin violență și amenințare, fiind obligate să practice prostituția în folosul inculpatului, acesta realizând foloase de 100.000 euro și 37.100 lei.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condițiile concrete în care se impută inculpatului că ar fi comis fapta, natura, gravitatea și numărul actelor materiale puse în discuție, folosirea constrângerii asupra persoanelor care s-au opus la practicarea prostituției, existența indiciilor că acesta ar încerca influențarea declarațiilor părților vătămate și martorilor (aceasta deoarece declarația dată de partea vătămată la notar nu are valoarea probantă a unei declarații, fiind extrajudiciară și prin urmare nu poate fi luată în considerare) fără a fi de neglijat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, se constată că nu au intervenit modificări ale temeiului ce a stat la baza luării măsurii arestării preventive și că acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Față de natura și complexitatea cauzei și de cerințele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ce privește aprecierea termenului rezonabil al arestării preventive instituit prin art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, se constată că acest termen nu a fost depășit într-un an de detenție preventivă.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este legali și temeinică și față de considerentele expuse, în baza art. 160/b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul și va menține încheierea atacată cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 15 octombrie 2008 în dos. nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
red. /10.11.2008
dact. /11.11.2008/ 3 ex
jud. fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Mihaela Alexandru, Constantin Epure
