Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 766/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 766/2008
Ședința publică din 17 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Șortan JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimininalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din data de 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului H, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La întrebarea instanței, reprezentantul DIICOT arată că, în temeiul disp.art.385/10 al.3 proc.pen. recursul va fi motivat oral.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj solicită, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d proc.pen. admiterea recursului declarat de către DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din data de 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpații, și, casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații sus-amintiți, având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării inculpaților, aceștia fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals informatic, deținere de droguri în vederea consumului, inculpatul fiind acuzat și de trafic de droguri de mare risc.
Referindu-se la încheierea Tribunalului, reprezentantul DIICOT subliniază 2 aspecte legate de nelegalitatea și netemeinicia acesteia. În ceea ce privește nelegalitatea, arată că Tribunalul, în temeiul art. 300/1 al.2 C.P.P. a dispus revocarea măsurii arestării preventive a celor 4 inculpați, iar în baza art.145/1 a C.P.P. luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara. Ori, din moment ce s-a considerat că inculpații nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, nu trebuia dispusă revocarea măsurii arestării preventive și luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara ci, în temeiul art. 139 al.1 C.P.P. măsura arestării preventive trebuia înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Sub aspectul netemeiniciei încheierii atacate, reprezentantul DIICOT arată că la acest moment procesual subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, precum și cele de la prelungirile ulterioare a măsurii arestării, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților s-au derulat pe parcursul a 2 ani de zile, această activitate fiind stopată doar de intervenția organelor judiciare. În acest interval de timp, inculpatul a săvârșit 20 de acte infracționale, cauzând părților vătămate un prejudiciu de 11.000 euro și 26.770 dolari, inculpatul a săvârșit 22 de acte infracționale, cauzănd un prejudiciu de 23.150 euro și 18.245 dolari, inculpatul săvârșit 26 de acte infracționale, cauzând un prejudiciu de 28.667 euro și 10.601 dolari și inculpatul săvârșit 4 de acte infracționale, cauzând un prejudiciu de 1.407 euro și 10.984 dolari. De asemenea, lăsarea în libertate a celor 4 inculpați prezintă pericol social, existând posibilitatea de recidivă, fapt întărit și de corespondența inculpatului cu un cetățean canadian, în care inculpatul arată că, în România, nu se va lua nicio măsură împotriva sa.
Având în vedere aceste considerente, precum și prejudiciul mare cauzat, reprezentantul DIICOT solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și menținerea celor 4 inculpați în stare de arest.
Apărătoarea inculpatului se declară de acord cu concluziile procurorului în ceea ce privește nelegalitatea încheierii atacate, arătând că, în temeiul art. 139.C.P.P. măsura arestării preventive trebuia înlocuită cu cea a obligării de a nu părăsi țara, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au schimbat. În ceea ce privește aspectul de netemeinicie invocat de Parchet, solicită respingerea recursului și menținerea dispozițiilor instanței de fond. Apreciază că, instanța de fond, în mod corect, raportându-se la stadiul procesual (urmărirea penală s-a finalizat), perioada de timp pentru care inculpații s-au aflat în stare de arest (aproape 4 luni) și persoana inculpaților, în mod corect a considerat că nu se mai impune măsura arestării preventive a inculpaților și a dispus față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara. În ceea ce privește pericolul social prezentat de clientul său, apreciază că acest aspect va fi avut în vedere la individualizarea pedepselor, odată cu finalizarea dosarului. Referindu-se la valoarea prejudiciului invocată de reprezentantul Parchetului, arată că, față de inculpatul nicio parte nu a formulat plângere și nu a solicitat despăgubiri.
In ceea ce privește existența riscului de recidivă, reprezentantul Parchetului nu a adus probe în acest sens, inculpatul colaborând cu organele de urmărire penală, astfel considerând că nu prezintă pericol sub acest aspect. De asemenea, infracțiunile săvârșite de inculpați nu prezintă pericol social, fiind suficientă perioada pentru care au fost încarcerați până în prezent, mai ales că, în dosar mai există 3 inculpați cercetați în stare de libertate pentru fapte asemănătoare.
Referindu-se la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina clientului său, avocat arată că inculpatul a vândut colaboratorului sub acoperire 0,0615 grame canabis, o cantitate pe care o apreciază ca fiind infimă, aceasta fiind, de altfel, singura probă în acest sens. Având în vedere aceste considerente, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu influențează buna desfășurare a procesului penal, în dosar fiind constituite doar 2 părți civile împotriva altor inculpați, astfel că solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, și înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu acordarea onorariului.
Inculpatul, prin apărătorul său, achiesează la concluziile colegei sale, solicitând respingerea recursului Parchetului și menținerea soluției instanței de fond. Citând din motivarea Tribunalului, avocatul inculpatului arată că nu mai există probe din care să rezulte pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a celor 4 inculpați, cercetarea judecătorească putând continua și cu inculpații în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât în cauză au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, și alți inculpați cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, arătând că din cei 16 inculpați din cauză, doar aceștia 4 mai sunt în stare de arest.
În ceea ce privește aspectul de nelegalitate, respectiv revocarea măsurii arestării preventive și luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara, consideră că aceste este doar un aspect tehnic al cauzei. Referindu-se la riscul de recidivă invocat de procuror, arată că aceasta este o afirmație subiectivă, în afară de unul dintre inculpați, care a mai fost condamnat anterior, ceilalți fiind la prima abatere, iar în ceaa ce privește pericolul social pe care l]ar prezenta lăsarea în libertate a clientului său, acesta trebuie dovedit și nu prezumat. În cauză nefiind martori de audiat care ar putea fi influențați, inculpații, cu o excepție fiind la prima abatere și având în vedere aspectele invocate mai sus, apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului DIICOT și judecarea clientului său în stare de libertate.
Inculpatul prin apărătorul său, solicită respingerea recursului DIICOT raportat la menținerea stării de arest a inculpaților. Sub aspectul legalității, apreciază că, odată cu revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților s-a considerat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri au încetat, iar prin luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara s-a considerat că temeiurile s-au modificat, astfel că apreciază că se impunea luarea de către instanța de fond doar a uneia dintre aceste opțiuni.
Sub aspectul temeiniciei încheierii atacate, apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului DIICOT ca nefondat, arătând că în sarcina clientului său au fost reținute infracțiunile de înșelăciune (în dosar nu există constituire de parte civilă împotriva sa), fals informatic (aceasta fiind doar infracțiunea mijloc pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune) și deținere de droguri pentru consum, fiind scos de sub urmărire penală pentru cea mai gravă dintre infracțiuni și anume constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 8 al.1 și 2 din Legea 39/2003 rap. la art.323 al.1 și 2 Cod penal. Față de aceste considerente, apreciază că nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, acesta putând fi judecat în stare de libertate. Cu acordarea onorariului.
Inculpatul, prin apărătorul său, apreciază că instanța de fond trebuia să aleagă revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, astfel solicitând admiterea în parte a recursului Parchetului, cu alegerea uneia dintre cele două soluții în ceea ce privește clientul său. Mai arată că, din motivarea Tribunalului rezultă că nu mai subzită temeiurile care au dus la arestare inculpaților și aceștia au fost scoși de sub urmărire penală pentru cea mai gravă dintre infracțiuni și anume constituirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 8 al.1 și 2 din Legea 39/2003 rap. la art.323 al.1 și 2 Cod penal. De asemenea, clientul său nu are antecedente penale, a stat peste 3 luni în arest, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există plângere și nici constituire de parte civilă împotriva sa, alți inculpați din dosar pentru fapte similare sunt judecați în stare de libertate, astfel că solicită instanței adoptarea uneia dintre soluțiile instanței de fond, respectiv revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu acordarea onorariului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică, regretă faptele comise și a stat peste 3 luni în stare de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând casarea încheierii atacate și, în urma rejudecării să se mențină măsura arestării preventive față de inculpații, ȘI având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza privării de libertate a intimaților și că încheierea recurată este atât nelegală, cât și netemeinică.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art.3856alin. 3.proc.pen. Curtea constată că acesta este fundamentat doar în parte, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Cluj înregistrat sub nr. 38/D/2008 au fost trimiși în judecată inculpații sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1,2 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și art.37 lit. a Cp; fals informatic în formă continuată ( 2 acte materiale ) prev. de art.48 din Lg.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și art. 37 lit. a Cp;trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art.37 lit. a și pentru deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art.4 alin.1 din Lg.143/2000 cu aplicarea art.37 lit. a Cp, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cp; pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1, 2 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp;art.48 din Lg.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și art.4 alin.1 din Lg.143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cp; pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin1, 2 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp; fals informatic în formă continuată (2 acte materiale )prev. de art.48 din Lg. 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev de art. 4 alin.1 din Lg.143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin1, 2 Cp cu aplicarea art.41 alin.2 Cp; fals informatic în formă continuată (4 acte materiale )prev. de art.48 din Lg. 161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cp și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev de art. 4 alin.1 din Lg.143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cp
Alături de cei patru inculpați mai sus menționați au fost trimiși în judecată, prin același act de sesizare, și inculpații, ȘI.
În esență, în sarcina inculpaților s-a reținut că, în perioada 2006-2008, acționând în mod separat, au indus în eroare mai mulți cetățeni străini, prin postarea unor profiluri ce cuprindeau date nereale pe site-uri matrimoniale din SUA și Canada, și obținând, în această manieră suma realtiv însemnate de bani.de asemenea, din probatoriul administrat până în această fază a procesului penal, au rezultat indicii temeinice că în cursul anului 2008 cei patru inculpați au deținut mici cantități de canabis pentru consum propriu, iar inculpatul a oferit spre vânzare unui investigator sub acoperire și coinculpaților, ȘI cantități foarte mici de canabis și rezină de canabis.
În sensul cerut de art.143 proc.pen. probele și indiciile apte a convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care sunt în prezent cercetați sunt procesele verbale de percheziție în domeniul informatic și perchezițiile efectuate la domiciliile inculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare aac onvorbirilor telefonice, copiile documentelor de transfera banilor și nu în ultimul rând, declarațiile inculpaților care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Constatăm că procedural instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, în momentul analizării legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv a apreciat că faptele pentru care 3 din cei patru inculpați au fost trimiși în judecată nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și ca atare privarea lor de libertate nu se mai impune pentrua asigura buna desfășurare a procesului penal. Pentru a concluziona dispariția stării de pericol concret pentru ordinea publică în ceea ce-i privește pe inculpații, ȘI instanța fondului a avut în vedere, considerăm noi,în mod absolut justificat, faptul că urmărirea penală a fost finalizată și s-a soldat cu trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiuni mai puțin grave decât cele avute inițial în vedere de către organele de anchetă, că din momentul privării de liberate a trecut un interval de circa 4 luni, iar trecerea acestui interval de timp a diminuat în mod simțitor impactul negativ pe care opinia publică l-a resimțit la aflarea veștii despre presupusa activitate ilicită a intimaților, că inculpații, ȘI sunt la prima confruntare cu legea penală și sunt tineri.
Situația este ușor schimbată în ceea ce l privește pe incuplatul dacă analizăm fișa sa de cazier din care rezultă că acesta a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani,pedeapsă aplicată prin 330/2007.
Față de acest aspect instanța de recurs constată că inculpatul și a început presupusa activitate infracțională ce constituie obiectul prezentului dosar în timp ce era cercetat și judecat pentru o altă faptă, nedând dovadă de o oarecare îndreptare în ceea ce privește conduita sa civică și îndreptățind astfel instanța de control judiciar să aprecieze că acesta ar putea comite oricând fapte contrare legii.
Pentru cele de mai sus, va admite în parte recursul declarat de către Ministerul Public, doar în privința inculpatului căruia îi va menține starea de arest conform dispozitivului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. admite recursul declarat de către DIICOT-Servicul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 15.12.2008 pronunțată în dosarul - a Tribunalului Cluj pe care o casează în parte doar în ceea ce îl privește pe inculpatul și, rejudecând:
Menține starea de arest a inculpatului (fiul lui și, ns. la 09.07.1985 în CNC NP -, aflat în prezent în Arestul IPJ C).
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de câte 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorii din oficiu ce se vor plăti din.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de către acesta.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /
23.12.2008
5 ex.
Președinte:Monica ȘortanJudecători:Monica Șortan, Valentin Chitidean Luminița Hanzer
