Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 769/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 769/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarat de inculpații, și împotriva încheierii penale pronunțată la data de 17 noiembrie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect măsura arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.,din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, în stare de arest, asistat de av. în substituirea apărătorului ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului, depune la dosar, pentru circumstanțierea inculpatului, copia adeverinței de absolvire a Facultății de Științe Economice din cadrul Universității " " precum și o serie de caracterizări.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Astfel, la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare. Regula este cercetarea în stare de libertate, iar excepția este starea de arest preventiv, care se ia în situații excepționale. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a reținut că ar fi existat o vastă rețea de traficanți de droguri și de distribuire ori, această susținere nu are suport probator întrucât inculpații nu se cunoșteau între ei și nu au acționat împreună. În ceea ce privește nevoia administrării unui număr de martori arată că probațiunea s-a epuizat în privința inculpatului. Inculpatul a avut pe tot parcursului urmăririi penale o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală. Măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu o altă măsură, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că pericolul social nu este real dovedit, acesta ar trebui să existe la fiecare persoană în parte și nu general. Consideră că termenul rezonabil a fost atins, perioada de arest este suficientă în raport cu faptele reținute acestui inculpat. Punerea în libertate a acestui inculpat nu ar impieta cu nimic desfășurarea procesului penal.
Apărătorul inculpatului solicită, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. admiterea recursului declarat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispunăîn principalrevocarea măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului.În subsidiar, solicită aplicarea art. 145.proc.pen. respectiv luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea. Din probele administrate în cauză și din poziția procesuală a inculpatului rezultă aspecte care ar putea determina instanța ca în acest moment procesual, inculpatul, dacă ar fi cercetat în stare de libertate, nu ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal și nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică. În rechizitoriu s-au propus audierea unor nr.de 33 de martori iar până la termenul din data de 17 noiembrie 2009 la instanța de fond, s-a reușit audierea a nici J din ei urmând a mai fi audiați 15-20 de martori astfel că procesul va mai. Pentru faptele care se presupune a fi săvârșite de inculpat, acesta urmează a răspunde. Inculpatul a recunoscut că este un traficant de droguri prin faptul că a oferit spre consum, în cercul lui de prieteni, nefiind vorba despre o rețea vastă. Consideră că organele de urmărire penală au făcut propunere de arestare pe considerentul că este necesară arestarea inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, după această perioadă, în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată,s-au audiat inculpații și martorii, consideră că nu se mai justifică măsura arestării. faptei și pericolul social concret pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului și administrarea probelor. Nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă de la cercetare judecătorească sau să influențeze martori. A recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, a dat detalii, a identificat persoanele cărora le-a comercializat substanțe. Consideră că până la finalizarea acestui dosar inculpatul ar putea fi cercetat în stare de libertate. Regula este starea de libertate, măsura arestului preventiv fiind excepțională. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că se poate dispune obligarea de a nu părăsi localitatea, în situația în care inculpatul nu-și va respecta obligațiile impuse, instanța poate dispune rearestarea acestuia. Atitudinea anterioară și ulterioară, lipsa antecedentelor penale, perioada de arest, consideră că sunt suficiente motive de a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate. Depune la dosar trei decizii de speță, prin care, în situații similare, după o perioadă mai scurtă de timp de arest preventiv, inculpații au fost puși în libertate.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 alin.2 pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate. Solicită să se constate că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Măsura arestului preventiv a fost luată avându-se în vedere condițiile prev. de art. 143.proc.pen. art. 148 lit. f proc.pen. Nu mai subzistă la acest moment aceste temeiuri și nici nu s-a făcut dovada că inculpatul ar încerca să se sustragă de la urmărire penală. Faza de urmărire penală s-a epuizat iar inculpatul nu ar putea avea nicio influență în administrarea probelor. Nu va influența pe mai departe mersul procesului. În ceea ce privește art. 148 lit. f proc.pen. susține că inculpatul nu ar mai putea influența bunul mers al procesului penal, putând fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul are o ocupație stabilă. Lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Probațiunea propusă de DIICOT, față de inculpat, a fost epuizată. Probele administrate în faza de urmărire penală sunt cele care servesc doar pentru trimiterea în judecată, aceste probe trebuie reanalizate și readministrate în regim direct. În concluzie, solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat, iar în subsidiar, dacă s-ar constata că există motive de îngrijorare că s-ar sustrage de la cercetare judecătorească, se pot institui anumite obligații în sarcina inculpatului, pe care va fi ținut să le respecte, disp.art.145 pr.pen. oferind suficiente pârghii pentru a institui un control asupra inculpatului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea în întregime a încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestului preventiv cu consecința punerii de îndată în libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Arată că a depus acele caracterizări și adeverința întrucât în încheierea recurată se susține că inculpatul ar avea doar 10 clase și nu ar mai avea loc de muncă. Instanța de fond, când a menținut măsura arestului preventiv a avut în vedere trei aspecte și anume: gravitatea faptelor, reacția opiniei publice și conduita inculpaților. Într-adevăr infracțiunile reținut sunt cu un grad de pericol,însă, simpla referire la pericol social nu este aptă prin ea însăși să conducă la menținerea măsurii arestării preventive fără a se face referire la probe. Este invocată reacția opiniei publice dar se omite una aspect și anume că această cauză a ajuns în acest stadiu datorită inculpatului. Acesta a solicitat să fie audiat iar ulterior a formulat un denunț care a dus la extinderea cercetărilor și arestării a încă doi inculpați și anume și. Toate drogurile au fost cumpărate și consumate de la cei doi inculpați, și. Martorii audiați au susținut versiunea inculpatului. Instanța de fond apreciază că, dată fiind gravitatea faptelor, complexitatea cauzei, raportat la art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO ar fi permisă restrângerea libertății persoanei. Ori, trebuie să existe acele indicii și date din care să rezulte că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată. De asemenea, instanța de fond face trimitere la practica CEDO enumerând trei cauze apreciind că ar exista posibilitatea ca măsura arestării să fie menținută. Practica CEDO este constantă în acest sens. Invocă cazul Letellier contra Franței, în care s-a apreciat că arestarea preventivă nu poate să constituie executarea unei pedepse privative de libertate. Se poate observa inconsecvența instanței fondului. A reținut prima instanță că inculpații au fost nesinceri însă, ulterior se revine și se arată că aceștia au dat declarații sincere și au colaborat însă, raportat la vasta rețea de distribuire a drogurilor se impune menținerea acestei măsuri. S-a mai făcut referire la complexitatea cauzei însă, întreaga activitate infracțională s-a desfășurat pe parcursul a două luni de zile iar toți cei implicați în această " vastă rețea" se limitează la cei cinci inculpați care nici măcar nu se cunosc între ei. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a comis o parte sau cea mai mare parte din activitatea infracțională ce i se impută. A recunoscut însă comiterea acestei fapte, a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat condițiile concrete în care a fost comisă această faptă. Apreciază că trebuie ținut seama de disp.art.136 pr.pen. care prevăd scopul pentru care se ia această măsură. La alin.8 a art.136 pr.pen. se prevede că la alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținând seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, acesta a înțeleg gravitatea faptelor sale și își asumă responsabilitatea lor, a avut o atitudine sinceră și corectă încă de la începutul anchetei, a colaborat cu organele de anchetă și cu instanța de judecată iar lăsarea acestuia în libertate nu este în măsură să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii penale atacate. Apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție justă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Instanța de fond a constatat existența art. 143.proc.pen. respectiv există probe din care rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute. Apreciază că din modalitatea de comitere a faptei, inculpații comercializând o cantitate importantă de rezină de cannabis rezultă pericolul concret pentru ordinea publică. În concluzie, apreciază că toate criticile aduse sunt nefondate, soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală și solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că la dosar există într-adevăr probe dar dacă ne tot raportăm la probe, care vor fi probele pe care judecătorul le va avea în vedere la stabilirea pedepsei? Solicită a se constata că aceste probe nu le-a contestat, ele există, însă nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă nespus faptele săvârșite, considerând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică iar dacă va fi cercetat în libertate nu va influența părțile din dosar, cu atât mai mult cu cât probațiunea a fost epuizată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și le regretă. Solicită să fie judecat în stare de libertate prin aplicarea unei alte măsuri neprivative de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă și solicită cercetarea lui în stare de libertate, achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă enorm săvârșirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, a dat declarații sincere, a colaborat, a recunoscut că este consumator dar nu este traficant și a conștientizat gravitatea faptelor. Solicită să fie judecat în stare de libertate, acordându-i-se o șansă.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 17 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații:
-, fiul lui și, născut la data de 18.02.1982 în municipiul C-N, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 8 clase și școala profesională, recidivist,. în municipiul C-N,-, jud.C, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 06.05.1985 în municipiul O, jud. B, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, în municipiul C-N, Calea nr.109,.41, jud.C, CNP -,
-, fiul lui și, născut la data de 21.11.1985 în municipiul O, jud. M,. în Chișinău C,-, jud.A, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: -,
-, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în municipiul C-N, jud. C, cu. în municipiul C-N,-, jud. C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 10 clase, fără antecedente penale, CNP: -
-, fiul lui și, născ. la 02.12.1988 în C-N,. în municipiul C-N,-,.6, jud.C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: 4 clase, fără antecedente penale CNP: -, în prezent toți cinci arestați în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută, respingându-se implicit cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a dispus în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. arestarea preventivă a inculpaților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen pe o durată de 29 zile începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009 inclusiv, fiind emise mandatele de arestare preventivă cu nr.31/01.04.2009, 32/01.04.2009, 33/01.04.2009, 34/01.04.2009 și 35/01.04.2009.
În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost prelungită prin încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj cu nr.116D/P/2009 din data de 22 mai 2009 și înregistrat la data de 26 mai 2009 pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.262, pct.1, lit."b" pr.pen. trimiterea în judecată în fața acestei instanțe în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.37 lit.a pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen.și art.37 lit.a pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. iar temeiul art.262, pct.1, lit."a" și "b" pr.pen. s-a dispus trimiterea în judecată în fața aceleiași instanțe în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 pen. introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. și art.16 din Legea 143/2000, totul cu aplicarea art.33 lit.a pen. și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Potrivit dispozițiilor art.3002pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160bpr.pen. respectiv dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că de la data de 22 octombrie 2009, când s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv nu au intervenit modificări de natură a impune punerea în libertate a inculpaților.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Examinând probatoriul instanța a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:, și subzistă și în prezent. Astfel, potrivit dispozițiilor art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 alin.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În speță, instanța a constatat că au fost întrunite condițiile arătate la art.143 și art.148 alin.1 lit."f" pr.pen. existând indicii temeinice împotriva inculpaților că aceștia au săvârșit faptele de care sunt acuzați (transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul Cluj - Secția penală vol.II - vol.IV, cumpărările autorizate făcute de către investigatori și colaboratorii acestora, rapoartele de constatare tehnico-științifice întocmite în cauză și care certifică faptul că substanțele provenite de la inculpați sunt droguri de risc precum și cu depozițiile testimoniale administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească - a se vedea în acest sens depozițiile din 25.08.2009, 20.10.2009) și probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite în continuare temeiurile arestării prev. de art.148 lit."f", pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise de inculpați este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie observat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcut abstracție de gravitatea faptei, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpaților, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Ori, în speță inculpații sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului sancționat de legea penală, ci, mai ales, prin consecințele produse și prin perseverența lor infracțională.
Așadar, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă, din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de comitere a acestora, din împrejurările în care au fost comise. Ca urmare, apare cu puterea evidenței rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii faptelor respective și constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte grave organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Cu privire la cererile formulate de inculpați prin apărătorii lor aleși de a nu se mai menține măsura arestului preventiv luată față de cei cinci inculpați, cercetarea și judecarea lor în stare de libertate cât și aspectele invocate în subsidiar de către aceștia de a se înlocui măsura arestului preventiv cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate constând în obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, conform prevederilor art.145 pr.pen și respectiv art.1451pr.pen. instanța a reținut că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, în speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Or, în ceea ce privește situația celor 5 inculpați, conduita acestora impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma atât a vastei rețele de distribuire a drogurilor (care era destul de mare) cât și a persoanelor care se aprovizionau de la inculpați (fiind in număr mare), conferă măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara o totală ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare, cu atât mai mult cu cât în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească inculpații nu au recunoscut faptele ce li se impută și urmează a fi audiați un număr mare de martori (o parte dintre aceștia fiind consumatorii cărora inculpații le-au oferit sau vândut droguri), ceea ce denotă întinderea activității infracționale a inculpaților.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția uropeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatului în această cauză, motiv pentru care raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive de bănuială în sensul convenției.
Prin conținutul hotărârilor Condrada contra Italiei din 24.08.1998; Labita contra Italiei din 06.04.2004, Calleja contra Maltei din 07.04.2005, în prezenta speță, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpații sunt bănuiți de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru menținerea detenției. Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că inculpații ar fi comis faptele, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit."c" din Convenția Europeană, că faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar, infracțiunile imputate inculpaților fiind prevăzute de Legea specială nr.143/2000.
Oricum, dacă se va aprecia că termenul rezonabil al arestului preventiv va fi atins, inculpații vor fi puși în libertate pentru a nu se încălca dispozițiile expres prevăzute de art.5 și art.6 Ca urmare, în această fază procesuală tribunalul, a apreciat că după o perioadă de aproximativ 7 luni scursă de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect. (a se vedea în acest sens cauza Stogmuller contra Austriei)
În speță, independent de conduita bună a inculpaților pe parcursul urmăririi penale, de împrejurarea că aceștia au avut o atitudine cooperantă, iar în faza cercetării judecătorești au avut poziții sincere, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și se impune menținerea acestora în continuare în stare de arest preventiv. Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive de o gravitate extremă, instanța a reținut că nu există nici un alt argument solid care să justifice nelegalitatea și netemeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpați și implicit a luării unei alte măsuri neprivative de libertate.
Față de considerentele anterior expuse, instanța în temeiul art.3002pr.pen. raportat la art.160 pr.pen. a constatat că măsura preventivă dispusă prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj este legală și temeinică și, întrucât motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații:, și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și,solicitând casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea lor de îndată în libertate. În subsidiar au solicitat înlocuirea măsurii arestului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul a arătat că referirile instanței de fond la rețeaua infracțională nu sunt susținute de probele de la dosar, inculpații nu se cunoșteau între ei și nu au acționat împreună. Probațiunea s-a epuizat în privința inculpatului, martorii care urmează a fi audiați nu-l vizează pe inculpat. Acesta a avut pe tot parcursului urmăririi penale o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală și nu are antecedente penale. La acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare. Pericolul social nu este dovedit, acesta ar trebui să existe pentru fiecare persoană în parte și nu general. Consideră că termenul rezonabil a fost atins, inculpatul este arestat de șapte luni de zile astfel că perioada de arest este suficientă în raport cu faptele reținute.
Pentru inculpatul s- arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul nu ar putea avea nicio influență în administrarea probelor, are o ocupație stabilă. Au fost epuizați toți martorii pe care-i cunoștea inculpatul iar declarațiile lor sunt în sensul că nu au cumpărat droguri de la inculpat. Există doar o declarație de coinculpat care și-a schimbat însă declarația, aceasta nu se coroborează cu nici o altă faptă.
Pentru inculpatului s-a arătat că acesta a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, a arătat condițiile concrete în care a fost comisă această faptă. Toți inculpații au dat declarații nemijlocit în fața instanței. Apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, acesta a înțeleg gravitatea faptelor sale și își asumă responsabilitatea lor, a avut o atitudine sinceră și corectă încă de la începutul anchetei, iar lăsarea acestuia în libertate nu este în măsură să influențeze negativ buna desfășurare a procesului penal. Din referatul de evaluare psiho-socială reiese că inculpatul are șanse mari de reinserție în societate.
Pentru inculpatul s-a arătat că în condițiile în care inculpații au fost trimiși în judecată, s-au audiat inculpații și martorii, nu se mai justifică măsura arestării. faptei și pericolul social concret pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului și administrarea probelor. Nu există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să se sustragă de la cercetare judecătorească sau să influențeze martori. A recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, a dat detalii, a identificat persoanele cărora le-a comercializat substanțe. Instanța de fond a considerat că este necesară privarea de libertate ca răspuns la reacția de indignare a opiniei publice, însă nu s-a făcut dovada faptului că mersul societății ar fi perturbat dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. Dintre cei 30 de martori care au fost audiați, 8-9 au arătat că inculpatul nu obținea venituri din vânzările de droguri, situația schimbându-se de la data arestării inculpatului. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că se poate dispune obligarea de a nu părăsi localitatea, în situația în care inculpatul nu-și va respecta obligațiile impuse, instanța poate dispune rearestarea acestuia. Atitudinea anterioară și ulterioară, lipsa antecedentelor penale, perioada de 7 luni de arest, consideră că sunt suficiente motive de a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, acesta nu s-ar sustrage de la judecată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursurile formulate nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpații recurenți, și la data de 1.04.2009, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f pr.pen. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din gravitatea faptelor de comiterea cărora erau suspectați inculpații.
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților subzistă și impun privarea lor de libertate în continuare.
În circumstanțele concrete ale cauzei se constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată și în stare de recidivă și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, cu reținerea stării de recidivă, inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată cu reținerea art.16 din Legea 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, în formă continuată, cu reținerea art.16 din Legea 143/2000.
În cauză există probe și indicii temeinice că inculpații recurenți sunt autori faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpaților recurenți în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat.
Faptul că o parte din martori au fost audiați, iar cei care urmează a da declarații nu îi vizează pe toți inculpații, probațiunea fiind epuizată pentru unii dintre inculpați nu constituie un argument pertinent pentru cercetarea în stare de libertate a acestora, câtă vreme faptele de care sunt acuzați indică o natură organizată a activității infracționale, unii inculpații au interese contrare, astfel că există riscul ca odată eliberat oricare dintre inculpați să încerce să influențeze martorii fie pentru a-și ușura propria situație, fie pe cea a unuia dintre coinculpați.
Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea constată că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.
Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive - 1.04.2009 și până în prezent, într-o perioadă de circa 7 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, se administrează în prezent probe,cauza fiind amânată pentru audierea unor martori.
Raportat la caracterul complex al cauzei, cu o multitudine de fapte și de părți, curtea apreciază că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpaților recurenți,iar aptele pentru care sunt judecați inculpații, constând în introducerea în țară și comercializarea unor cantități apreciabile de droguri relevă o gravitate deosebită a acestora.
În consecință, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge n baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen. ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și, toți aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 17 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului,incluzând și onorariile apărătorilor din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 6.05.1985, fiul lui și, născut la 2.12.1988, fiul lui și, născut la 18.02.1982 și, fiul lui și, născut la 3.07.1982, toți aflați în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 17.11.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art.189 proc.pen. stabilește sumele de câte 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților av. și av., apărător din oficiu al inculpatului, sume ce se vor avansa din fondul.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă pe inculpații recurenți să plătească fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM/29.12.2009
Dact./7ex.
Judecători:Livia Mango, Iuliana Moldovan Ana Covrig
