Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 77/
Ședința publică de la 11 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, in dosarul penal nr-, privind pe inculpații, și, având ca obiect înlocuire măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales, in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei;
- intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales - și avocat, in baza imputernicirilor avocațiale de la dosarul cauzei;
- intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales -, avocat și avocat, in baza imputernicirilor avocațiale de la dosarul cauzei;
- intimatul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei;
- intimata inculpată, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 727/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părtile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul critică încheierea pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, pentru nelegalitate și netemeinicie. Consideră că, măsura luată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, excede materialul probator efectuat în cauză. Apreciază că, art. 68/1 cod penal, subzistă in cauză, există probe și indicii că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina lor. Apreciază că nu există nici o motivare corectă în ceea ce privește rezonabilitatea măsurii arestării preventive. Apreciază că, soluția din acest punct de vedere nu este motivată, sens în care solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
În subsidiar, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 140, art. 159 alin. 13 cod pr. penală, care stabilesc termenele pe care trebuie să le aibă în vedere instanța. Consideră că, in mod greșit s-a argumentat faptul că s-au scurt 188 de zile de la arestarea preventivă a inculpaților și că ar fi cu mult peste termenul rezonabil. Apreciază că, in mod greșit instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive pentru unii dintre inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar pentru cealaltă parte dintre ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nerespectând principiul egalității de tratament. Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța si menținerea stării de arest a inculpaților, întrucât aceasta se justifică.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate, care este temeinică și legală. Având în vedere momentul procesual și faptul că rezonanța faptelor s-a diminuat, apreciază că, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, de circumstanțe, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, consideră că, in mod corect, Tribunalul Constantaa dispus inlocuirea măsurii arestării preventive.
Avocat - având cuvântul pentru intimații inculpați și solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate, care este temeinică și legală. Arată că, procurorul nu a indicat temeiul de casare cu trimitere. In mod corect a retinut judecătorul și a aplicat disp. art. 68/1 cod pr. penală. Autorizările de convorbiri telefonice, trebuiau fi făcute de către judecător, ceea ce nu s-a intâmplat. Interceptarea de convorbiri telefonice s-a făcut pentru alte persoane. In perspectiva în care nu există probe verosimile, nu se poate susține săvârșirea faptei. Inculpatul nu are nici o contribuție in activitatea infracțională. Sunt elemente in cauză care nu atestă săvârșirea faptei și faptul că, inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Avocat având cuvântul pentru intimații inculpați și solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate, care este temeinică și legală. Este inacceptabil ca inculpații să fie reținuți, timp în care nu au fost efectuate acte de urmărire penală, și nu din vina lor. Codul d e procedură penală nu denumește ceea ce înseamnă termen rezonabil. Solicită a se observa că, înscrisurile la care s-a referit Parchetul, nu există și nici interceptările de convorbiri telefonice. Toate argumentele avute în vedere de instanță, nu pot conduce la casarea cu trimitere.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate, care este temeinică și legală. La instanța de fond, s-a formulat o cerere, iar atunci când inculpatul are alt domiciliu decât cel in care se află instanța la care se judecă, se dispune înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Articolul 5 paragraful 3 din CEDO este aplicabil in cauză, in Codul d e procedură penală nu există o definiție a termenului rezonabil in faza de judecată. Pericolul social al faptei nu mai există.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate, care este temeinică și legală. In mod corect, instanța de fond a apreciat că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, că sunt aplicabile dispozițiile art. 139 alin. 1 cod pr. penală și in mod corect a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru intimata inculpată, solicită respingerea recursului declarat de Parchet ca fiind nefondat și menținerea dispozițiilor încheierii pronunțate, care este temeinică și legală. Apreciază că inculpata nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, nu are antecedente penale și beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Procurorul având cuvântul arată că, temeiul casării cu trimitere se regăsește în dispozițiile art. 385/6 alin. 3 cod pr. penală.
Intimatul inculpat, in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat, in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat, in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat -, in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimata inculpată, in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 8 februarie 2008, TRIBUNALUL CONSTANȚA,a respins cererea de constatare a nulității actului de sesizare și de restituire a cauzei la procuror, ca nefondată.
În baza art.300 alin.1 Cod procedură penală,
Constată regularitatea actului de sesizare.
A respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive, ca nefondate.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală dispus:
- înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește - municipiul B - fără încuviințarea instanței de judecată și desemnează organ de supraveghere Poliția sectorului 2 B;
- înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată și desemnează organ de supraveghere Poliția municipiului A;
- înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței de judecată și desemnează organ de supraveghere Postul de poliție al comunei, jud. A;
- înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește - municipiul C - fără încuviințarea instanței de judecată și desemnează organ de supraveghere Poliția municipiului C;
- înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește - municipiul B - fără încuviințarea instanței de judecată și desemnează organ de supraveghere Poliția sectorului 5 B;
A dispus punerea acestora in libertate, daca nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, de sub puterea mandatelor de arestare preventiva nr.64, 66, 67, 68, 70 emise la 14 august 2007 de Tribunalul Constanta.
În baza art.145 alin.11și alin.12Cod pr. penală și art.1451Cod pr. penală, Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/țara inculpații sunt obligați sa se supună următoarelor obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori sunt chemați:
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de coinculpați, de martori și de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;
În baza art.145 alin.22Cod pr penală,
A atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În termen, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA având ca obiect măsura arestării preventive, motivat, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține oral, că măsura dispusă excede materialul probator efectuat în cauză, respectiv că există indicii temeinice că, inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemeni, hotărârea pronunțată nu este motivată, solicitându-se casarea cu trimitere la instanța de fond, in subsidiar să se constate că, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 140, art. 159 cod pr. penală, apreciind că s-a depășit termenul rezonabil, de menținere a arestării preventive a inculpaților, dispunând înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Din examinarea recursului declarat de procuror, a actelor dosarului și din oficiu, constată că acesta este nefondat.
Instanța de fond a motivat hotărârea pronunțată pe șapte pagini, ocazie cu care a verificat regularitatea actului de sesizare, in conformitate cu art. 300 cod pr. penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, precum și cererile de revocare și înlocuire a acestor măsuri formulate de inculpați.
Instanța de fond reține următoarele:
Măsura arestării preventive a fost luată, prelungită și menținută succesiv cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, existând indicii temeinice cu privire la comiterea unei multitudini de fapte penale grave, precum și incidența cazului prev. de art.148 lit.f Cod pr. penală.
Referitor la temeinicia măsurii arestării preventive, instanța constată ca la acest moment procesual s-au schimbat temeiurile care au determinat inițial luarea și ulterior menținerea acesteia.
Art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului stabilește că privarea de libertate a unei persoane se poate dispune dacă acuzatul a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fata autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui ca a săvârșit o infracțiune sau când exista motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sa săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia; În condițiile prevăzute de alin.1, persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere, potrivit art.5 paragraful III din CEDO.
Totodată, prin decizii de speță Curtea a statuat că, autoritățile naționale sunt obligate, atunci când decid cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, sa aibă in vedere măsuri alternative de natura sa asigure prezența acuzatului la proces.
procesului penal precum și faptul că, măsura arestării preventive are drept scop asigurarea bunei desfășurări a activității procesuale impun în mod firesc, ca această măsură să fie adaptată permanent în raport cu împrejurările concrete legate atât de cauza penală, deci și de stadiul procesual, cât și de persoana făptuitorilor, respectiv, perioada petrecută în arest preventiv și posibilitatea acestora de a fi conștientizat repercusiunile negative ale unei conduite procesuale ostile.
O astfel de schimbare a temeiurilor arestării preventive în dinamica procesuală poate atrage înlocuirea celei mai severe măsuri preventive cu o măsură restrictivă de libertate, însă neprivativă de libertate conform art.139 alin.1cod procedură penală.
Aceeași soluție se impune, însă, și în cazul în care, temeiurile luării măsurii preventive se mențin dar durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil, aspect ce trebuie analizat în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte.
Raportat la speța concretă dedusă judecății se poate observa că la momentul luării măsurii arestării preventive, raportat la circumstanțele reale ale faptei, instanța a stabilit ca o astfel de măsură este necesară in scopul protejării cu prioritate a ordinii publice.
Or, în prezent, se observă că inculpații au fost arestați preventiv din 14.08.2007, deci de 188 de zile, cercetarea judecătorească nu a debutat până în prezent, iar timpul scurs de la plasarea inculpaților în stare de deținere și până în prezent duce la concluzia că nu mai poate fi vorba de o stare concreta de pericol pentru ordinea publică, diminuându-se rezonanța socială negativa raportat la fapta pentru care aceștia sunt judecați.
De asemenea instanța are în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, că aceștia au o locuință stabilă, o viață de familie organizată, că numiții, și nu sunt recidiviști, iar pentru starea de recidivă este atrasă de un alt gen de infracțiune decât cele care fac obiectul prezentei cauze.
Mai mult, prin Încheierea penală nr.89/P din 17 octombrie 2007 Curții de APEL CONSTANȚAs -a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a coinculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cercetați pentru aceleași infracțiuni, motiv pentru care s-ar crea o inechitate între coinculpații liberi și cei arestați.
Detenția preventivă, trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, deoarece ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent dacă această stare poate fi computată din pedeapsa ce urmează a se aplica în final, dacă se va stabili vinovăția pentru faptele deduse judecății.
Instanța de fond, analizând în concret, respectiv la cazul de față a analizat circumstanțele cazului cumulativ și nu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, respectiv faptul că s-a depășit cu mult limitele considerate rezonabile ( instanța nu a început nici dezbaterea pe fond a cauzei ), dar și de pertinența celorlalte motive invocate de inculpați in sensul că, nu există un pericol de a se sustrage de la judecată, caracterul personal in cauză, resursele financiare.
Ca atare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, motivat de particularitățile fiecărui inculpat în parte, este legală și temeinică, motivele de recurs fiind nefondate, urmează ca recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, privind pe intimații inculpați, născut la 23.03.1963, - născut la 06.02.1974, - născut la 13.07.1943, - născut la 10.09.1954 și - născut la 26.03.1976.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, onorariu avocat oficiu in cuantum de 40 lei se decontează din fondurile MJ către Baroul C pt. av., avocat din oficiu pentru intimată inculpată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Red.. Jud. CV -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./14.02.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Valentin Iancu
