Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 128/2/2010
44/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.77
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Risantea Găgescu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva Încheierii de ședință din data de 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, personal, în stare de arest și asistați juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.79980/13.01.2010 (fila 8 dosar).
Se prezintă interpretul de limbă chineză, în baza autorizației nr.1256/05.01.1999, eliberată de Ministerul Justiției.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpații în stare de libertate, avându-se în vedere că lăsarea acestora în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească fiind finalizată. Solicită a se mai avea în vedere că inculpații nu au făcut decât să ia apărarea mamei, respectiv soției, și nu au avut nici un moment intenția de a pune în pericol viața părții vătămate. Mai învederează că inculpații au o situație materială precară și au nevoie de a fi liberi pentru a fi alături de familie și pentru a își continua afacerile, întrucât au de achitat rate la bancă. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere depășirea termenului rezonabil, inculpații fiind în arest preventiv de 1 an și 2 luni.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșită infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată (tentativă de omor calificat), iar din modalitatea de săvârșire a faptei (folosirea unui cuțit, a unui topor și a unei bare metalice pentru lovirea părții vătămate, în mod repetat, în zone corporale vitale), rezultă că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În privința termenului rezonabil, consideră că Tribunalul Bucureștia apreciat corect, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească la instanța de fond se apropie de final.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap.la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursurilor că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Astfel, inculpații au arătat că au o situație materială precară și doresc să continue afacerile și să-și achite ratele la bancă.
S-a mai solicitat să se aibă în vedere depășirea termenului rezonabil, aceștia fiind în arest preventiv de 1 an și 2 luni.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Inculpații și sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit.i Cod penal, reținându-se că la data de 30.09.2008, în public i-au aplicat victimei multiple lovituri cu cuțitul și toporul cauzându-i leziuni grave în zone corporale vitale. Pe fondul unui conflict mai vechi, în data de 30.09.2008, inculpații înarmați (cuțit, topor) s-au dus la taraba părții vătămate pe care au atacat-o, lovind-o cu toporul și cuțitul, în mod repetat, în zone corporale vitale (ca torace, abdomen).
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap.la art.148 lit.f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpații au comis fapta pentru care sunt cercetați.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpaților, existând temerea că, puși în libertate, vor săvârși și alte fapte de același gen.
În evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere atât datele privind persoana inculpatului, cât și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, respectiv pericolul social al acesteia, faptul că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Față de cele ce preced și având în vedere că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, recursurile declarate de aceștia se priesc ca nefondate și se vor respinge ca atare, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul procedură penală.
Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat și c/val. a 4 h reprezentând onorariu interpret limbă chineză se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./29.01.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
OPINIE SEPARATĂ
Temeiurile care au fundamentat luarea față de inculpații și a celei mai grave măsuri preventive, la data de 1 octombrie 2008, au fost cele prevăzute de dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală; ulterior, această măsură a fost prelungită și menținută succesiv de către instanțe, care au reținut - în esență - că aceste temeiuri subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
Pornind de la aceste repere, Curtea constată că, într-adevăr, faptele pentru care sunt cercetați cei doi inculpați sunt grave, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani închisoare, așa încât acestea pot suscita "o tulburare a ordinii publice" de natură să justifice o detenție preventivă, însă pe un termen limitat; în orice caz, ar trebui demonstrat că punerea în libertate a acestor inculpați amenință efectiv ordinea publică, pentru că, numai astfel, menținerea măsurii arestării preventive este legitimă; în caz contrar, acea "tulburare a societății" petrecută inițial devine insuficientă pentru justificarea privării de libertate a inculpaților în continuare.
În acest context, se impune și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a consacrat - cu valoare de principiu - faptul că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală; astfel art.5, paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale conține garanții distincte, pentru ca privarea de libertate să nu devină abuzivă, așa încât ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, indiferent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă.
De asemenea, s-a subliniat că existența pericolului concret este legată de factorul timp, prin urmare, se poate considera - în mod rezonabil - că o tulburare a ordinii publice există la început, dar trebuie să se fi risipit, după scurgerea unei anumite perioade de timp, iar împrejurările în care s-au comis faptele și modalitatea de acționare s-au estompat, pierzându-și rezonanța socială, ecoul în rândul comunității.
În speță, arestarea preventivă a inculpaților a avut loc la data de 1 octombrie 2008 și, chiar dacă durata instrucției penale nu depășește limitele rezonabile, totuși, durata măsurii preventive tinde a depăși aceste limite și a servi la anticiparea unei pedepse privative de libertate, bazându-se - în principal și abstract - pe gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților.
În plus, nu este de ignorat nici faptul că inculpații au acționat în cadrul impus de relații și tensiuni preexistente între ei și partea vătămată, toți fiind de aceeași naționalitate și având preocupări și îndeletniciri similare.
În virtutea acestor considerente, a faptului că nu există dovezi că inculpații se vor sustrage de la judecată și luând în considerare împrejurarea că există o veritabilă prezumție în favoarea eliberării (extrasă din interpretarea părții a II-a a art.5 (3) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale), în sensul că lipsirea de libertate produce o ruptură de mediul familial, social, având în vedere că - în cauză - nu există o cerință esențială, de interes public, care să prevaleze în fața prezumției de nevinovăție, judecătorul, în opinie separată, apreciază că menținerea în arest preventiv a acestor inculpați nu mai poate fi considerată ca justificată.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Cîrstoiu Veronica, Risantea Găgescu
