Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 770/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 770/
Ședința publică de la 27 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mițamârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius Istrate
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul T - Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații Petro, și împotriva încheierii de ședință din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- prin care au fost respinse cererile de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal au răspuns inculpații Petro, asistați de avocat și inculpatul care a fost reprezentat de același avocat în substituirea dl.av. -, inculpatul asistat de avocat - și asistat de apărător desemnat din oficiu - av. cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Având în vedere că cererea de recurs a inculpatului a fost înregistrată ulterior sub nr-, conform art. 34.pr.pen. Curtea dispune conexarea acestui dosar la dosarul -.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării, având în vedere că între cele două cauze există legătură.
Avocații prezenți nu se opun conexării celor două cauze.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, în susținerea recursului inculpaților Petro, și, arată că aceștia au formulat cereri de liberare provizorie pe cauțiune întemeiate pe dispozițiile legale reglementate de art. 160 ind. 2.pr.pen. și următoarele. În esență, inculpații au arătat că în această cauză sunt întrunite atât din punct de vedere formal cât și pe fond condițiile pentru ca această cerere să fie admisă.
Condițiile formale se referă la cuantumul pedepsei sau maximul pedepsei prevăzut de lege aplicabile inculpaților din prezența speță. Niciuna dintre infracțiunile componente așa-zisului grup infracțional organizat nu depășește pedeapsa de 18 ani închisoare, apreciind că sunt îndeplinite și celelalte condiții care ar putea determina aprobarea acestor cereri.
A învederat faptul că, dacă legiuitorul a prevăzut anumite situații în care liberarea provizorie fie și ea pe cauțiune sau sub control judiciar nu se poate acorda, dar, aceste condiții nu subzistă în persoana inculpaților. Legiuitorul a făcut referire la "să nu existe date sau indicii că inculpații ar încerca să denatureze aflarea adevărului prin influențarea unor martori, experți sau interpreți prin distrugere de mijloace de probă, alterarea adevărului în orice fel". A învederat instanței de fond nu numai faptul că nu există dovezi că inculpații nu ar încerca să denatureze într-un fel sau altul aflarea adevărului. De fapt realitatea constă în faptul că inculpații încearcă să administreze probe prin care să se afle adevărul. Inculpaților nu le este teamă că s-ar putea afla adevărul, nu temerea de aflarea acestuia i-a determinat pe inculpați să solicite probe în apărarea lor ci, dimpotrivă, aceștia încearcă să demonstreze instanței că adevărul nu este cel arătat în actul de sesizare.
Instanța de fond nu a făcut referiri la cererile inculpaților. În loc să răspundă la solicitările lor și la dispozițiile legale în legătură cu acordarea liberării, instanța a făcut referire la faptul că asemenea infracțiuni proliferează și că nu au fost audiați toți martorii în cauză, astfel încât a apreciat că punerea lor în libertate ar avea un efect negativ desfășurării procesului penal.
Apreciază că unele dintre argumentele instanței exced instituției punerii în libertate. Faptul că asemenea fapte au proliferat este o chestiune subiectivă a instanței acest aspect nefiind dovedit nici statistic și nici de prin alte dosare care se află pe rolul instanțelor. Chiar și așa fiind, dacă unele infracțiuni proliferează, adică dacă se înmulțesc astfel de fapte, acestea de obicei cresc proporțional cu activitatea economică ce le generează. Faptele inculpaților nu sunt deosebite prin prisma descrierii în rechizitoriu, dovada - maximul pedepsei prevăzută pentru aceste fapte.
O altă chestiune o reprezintă denaturarea adevărului prin influențarea declarațiilor unor martori. Martorii respectivi au fost și vor fi audiați sub prestare de jurământ. Dacă aceștia vor face declarații mincinoase, vor răspunde ei înșiși pentru acele declarații, iar dacă inculpații vor încerca să-i determine să facă declarații mincinoase vor răspunde și pentru această faptă revoncâdu-li-se beneficiul liberării provizorii. Faptul că într-o cauză mai sunt de audiați martori, apreciază că nu trebuie ca, aprioric să le bareze orice șansă inculpaților de a se judeca în stare de libertate. Această cauză este bine cunoscută de instanță, instanță care a participat la judecarea recursului împotriva cererilor de arestare preventivă, recurs care a fost admis. La acel moment, în opinia sa, instanța nu putea aprecia ca după 1 an și ceva de zile, probele din prezenta cauză vor rămâne în cea mai mare parte, ca cele pe care le-a avut în vedere când a dispus luarea măsurii arestării preventive. În tot acest interval de timp inculpaților nu li s-a admis nici o probă în apărare respectiv expertizele care ar fi trebuit efectuate, cea economico-financiară și cea tehnică judiciară, expertize esențiale pentru corecta soluționare a cauzei pentru că, ar fi nedrept și inechitabil ca inculpații să rămână în stare de arest preventiv la mai bine de 1 an de zile de la luarea acestei măsuri doar pe relațiile din punct de vedere a prejudiciului comunicat de partea vătămată respectiv Agenția de Administrare Fiscală care de altfel este și organ constatator.
În tot acest interval de 13 luni de zile, organele judiciare ar fi trebuit să determine cel puțin pe baza unor probe științifice, care este contribuția și ce anume au săvârșit inculpații din punct de vedere ilicit. Intervalul scurs de timp de la arestare și până la acest moment nu este justificat în încercarea aflării adevărului. Abia de acum înainte se administrează probe neutre științifice care nu emană nici de la o parte nici de la cealaltă în legătură cu faptele care le-au fost imputate inculpaților.
Pe lângă toate aceste considerente, apreciază că în prezenta cauză mai există un element suplimentar de natură să ofere garanția faptului că inculpații în măsura în care vor fi lăsați liberi nu vor încerca să facă ceea ce se presupune, și anume să denatureze aflarea adevărului, să se sustragă de la urmărirea penală, să influențeze martorii, Aceste garanții materiale sunt constituite la dosar sub forma cauțiunii depuse. Consideră că toate aceste elemente la care se adaugă și timpul scurs din momentul arestării preventive, a faptului că din 2006 s-au făcut cercetări iar la momentul respectiv probele adminJ. puteau fi conservate - respectiv proba științifică - ridicarea probei de combustibil care s-a presupus în mod artizanal fabricată, la indicarea de înscrisuri și la alte probe care puteau ulterior să facă dovada acuzațiilor existente în dosar. Nu este vina inculpaților că în 2006 - 2007 și cea mai mare parte a anului 2008 - când s-a presupus că activitatea infracțională a fost cunoscută și monitorizată - inculpații erau audiați deja ca învinuiți - organele judiciare nu au făcut respectivele demersuri.
Față de toate aceste aspecte, având în vedere natura și specificul infracțiunilor, faptul că nu sunt infracțiuni cu violență, nu au avut rezultate păgubitoare ireversibile - au fost instituite măsuri asiguratorii în cauză, consideră că a doua parte a procesului, se poate desfășura cu inculpații în stare de libertate existând garanții materiale depuse.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului inculpaților, casarea în parte a încheierii Tribunalului Galați în ceea ce privește respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune și instituirea în sarcina inculpaților a celor mai eficiente restricții considerate necesare pentru buna desfășurare a procesului penal, dar și pentru a putea fi judecați după mai mult de un an și ceva în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, arată că cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune a acestuia a fost respinsă de instanță ținându-se seama de modul concret a comiterii presupuselor fapte conturate la respectivul moment, prin probele adminJ. în cauză, prin natura unor astfel de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită și pentru că în cauză urmează să fie audiați martori ce ar avea înrâurire asupra conținutului faptelor deduse judecății.
Inculpatul solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Tribunalului Galați, liberarea provizorie prin stabilirea obligațiilor ce urmează să fie respectate de acesta având în vedere atitudinea procesuală a acestuia care încă de la începutul cercetărilor a dat declarații, a cooperat cu organele de anchetă iar martorii care urmează a fi audiați în cauză nu au nici o legătură cu inculpatul.
În concluzie, apreciază că nu există indicii că inculpatul va săvârșit o altă infracțiune sau se va sustrage de la urmărire ori va încerca în orice mod să zădărnicească aflarea adevărului. Mai mult, este bolnav de diabet necesitând tratament special
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și libertatea provizorie a inculpatului.
Avocat -, pentru - arată că art. 52din pr.pen. începe cu prezumția de nevinovăție, astfel încât, orice persoană este considerată prezumată nevinovată până la hotărârea definitivă, articol completat cu rolul activ al organului de urmărire penală reglementat de art. 202.pr.pen. - care stabilește obligația organului de urmărire penală de a administra probe atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului, având în vedere că atât cererea de liberare provizorie cât și cea pe control judiciar au fost plecate în ideea de a dovedi probele.
În baza art. 64.pr.pen. inculpatul nu poate avea posibilitatea de a explica expertului desemnat în cauză sau să furnizeze noi documente atâta vreme cât acesta se află în stare de arest.
Din punctul său de vedere inculpatul se află în faza apărării pentru a demonta acuzația adusă împotriva sa. Faptul că inculpatul în urma unor relații comerciale cu 7- 8 firme a fost trimis în judecată alături de ceilalți inculpați prin prejudiciul cauzat unor societăți în urma unor relații comerciale, apreciază că măsura arestării preventive este exagerată. Mai mult decât atât, Tribunalul a motivat respingerea cererii de liberare provizorie pe impactul asupra opiniei publice și modul cum va reacționa societatea aflând că marii evazioniști au scăpat. Pe internet, din 17 februarie, pe site-ul Poliției române cei cinci inculpați erau deja acuzați. În data de 18 februarie 2009, într-un articol din " Liberă" s-au făcut discuții cu privire la faptele acestora nefondate, apreciind că, inducerea în eroare în sânul opiniei publice a pornit chiar de la organul de urmărire penală, astfel că dreptul la apărare deja dispăruse având în vedere că pentru omul de rând Parchetul este o instituție credibilă la acest moment.
Revenind la dreptul de a se apăra, la prezumția de nevinovăție, arată că la acest moment inculpatul își face probe în apărare așa cum prevăd disp. art. 64 pentru a demonstra lipsa de temeinicie acuzațiilor aduse. Nu este de acord ca printr-o singură activitate comercială să se ajungă la arestare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii și punerea în libertate sub control judiciar. În situația în care instanța va aprecia că respectivele condiții ar fi prea blânde pentru respectiva măsură, solicită ca liberarea provizorie pe cauțiune să se facă cu toate condițiile impuse de lege pe care inculpatul se va obliga să le îndeplinească.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că sentința recurată de inculpați este legală și temeinică. Simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea cererilor de liberare provizorie atâta vreme cât în cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept de la momentul luării arestării preventive. Instanța de fond prin argumentele prezentate în încheiere a demonstrat că în cauză subzistă aceste temeiuri.
De asemenea, consideră că admiterea unor asemenea cereri, ca cele formulate de inculpați s-ar justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, inculpații fiind cercetați pentru infracțiuni deosebit de grave respectiv constituirea unui grup infracțional, spălare de bani, evaziune fiscală în diverse forme de participație și în formă continuată, și cu excepția inculpatului și a infracțiunii prev. de art. 2961alin.1 lit. b din Codul fiscal.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați apreciindu-le nefondate.
Avocat, depune la dosar pentru inculpatul un memoriu și înscrisuri.
În ultimul cuvânt, inculpatul Petro solicită admiterea recursului formulat și judecarea în stare de libertate.
Inculpata în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, referindu-se la momentul din data de 3 2008, când Parchetul în rechizitoriu a arătat că nu a fost găsit între data de 3 - 4, reamintește faptul că în respectiva zi când s-a dat pronunțarea se afla în sala de judecată. După ce a părăsit sala, a fost însoțit de ofițerii DIICOT și cu permisiunea acestora a stat la domiciliu până pe data de 4 când s-a prezentat de bunăvoie la poliție. A făcut această mențiune întrucât s-a spus permanent că ar exista posibilitatea de a se sustrage în situația în care va fi pus în libertate. În încheiere, precizează că "libertatea individuală a omului rămâne dreptul fundamental nepatrimonial care trebuie să primeze asupra așa-numitului pericol social concret" - citat regăsit într-una din hotărârile motivate de instanță. Solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având cuvântul solicită admiterea recursului.
Inculpatul în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului formulat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații Petro, și.
S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpații Petro, și,
În temeiul art. 1605alin. 4 lit. f pr.pen. a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 4000 lei (RON) consemnate la CEC Bank pe numele inculpatului Petro prin recipisa de consemnare nr. -/1 din 18.11.2009, a cauțiunii în cuantum de 4000 lei (RON) consemnată la CEC Bank pe numele inculpatei prin recipisa de consemnare nr. -/1 din 18.11.2009, restituirea cauțiunii în cuantum de 4000 lei (RON) consemnată la CEC Bank pe numele inculpatului cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 18.11.2009, restituirea cauțiunii în cuantum de 4000 lei (RON) consemnată la CEC Bank pe numele inculpatului cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 13.11.2009 precum și restituirea cauțiunii în cuantum de 4000 lei (RON) consemnată la CEC Bank pe numele inculpatului cu recipisa de consemnare nr. -/1 din 13.11.2009.
În conformitate cu disp. art. 160 ind. b al. 3 Cod procedură penală raportat la art. 300 ind. 2 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților Petro, și.
Conform disp. art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că admiterea unor astfel de cereri s-ar justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o conferă inculpații că, lăsați în libertate nu vor săvârși alte infracțiuni și că își vor îndeplini obligațiile impuse fără să zădărnicească aflarea adevărului.
În speță, modul concret de săvârșire a presupuselor fapte cum s-a conturat prin probatoriile adminJ. natura unor astfel de infracțiuni care au luat o amploare deosebită precum și faptul că în cauză nu au fost audiați o serie de martori cu înrâurire asupra conținutului constitutiv al unora dintre faptele deduse judecății, au fost tot atâtea elemente care au format convingerea primei instanțe că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, iar cererile inculpaților privind eliberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune să fie respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri inculpații au declarat recurs invocând prin apărătorii lor motivele arătate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
Recursurile nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art. 1601.pr.pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune instanța putând acorda liberarea provizorie dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2.pr.pen. și ale art. 1604alin. 1.pr.pen.
Din analiza acestor texte de lege rezultă că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al inculpatului ci o vocație a acestuia.
În cauza de față, deși din punct de vedere formal cererile inculpaților îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, pe fond în mod corect Tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel prima instanță nu putea acorda liberarea provizorie, atât timp cât lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind excluse garanțiile de ordin persona, iar garanția reală constând în plata cauțiunii nu este de natură să înlăture pericolul concret care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor deduse judecății constituirea unui grup infracțional, spălare de bani, evaziune fiscală, în diverse forme de participație precum și în datele care circumstanțiază persoana inculpaților, trei dintre aceștia ( Petro, și ) nefiind la primul conflict cu legea penală.
Este adevărat că, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și dacă garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea provizorie poate fi acordată.
Cum la acest moment al procedurilor nu se poate susține că s-ar fi depășit termenul rezonabil în accepțiunea dată acestei sintagme prin jurisprudența, iar garanțiile de ordin personal oferite de fiecare dintre inculpați sunt insuficiente, în mod corect prima instanță a respins ca nefondate cererile privind acordarea liberării provizorii pe cauțiune și a menținut starea de arest în condițiile art. 3002.pr.pen. în referire la art. 160 alin. 1 și 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații PETRO (fiul lui și, ns. la 10.08.1956), (fiul lui și, ns. la 14.05.1970), ( fiul lui și, ns. la 29.07.1967), (fiica lui și, ns. la 19.06.1987) și ( fiul lui Petro și, ns. la 15.01.1980) - deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii din 18.11.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Galați.
În baza art. 192 alin. 2 și 4.pr.pen. obligă pe fiecare dintre recurenții Petro, și la plata sumei de 30 lei și pe recurentul la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul, în sumă de 100 lei, se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
CT/ 2 ex.
10.12.2009
Fond:
Președinte:MițamârzaJudecători:Mițamârza, Ion Avram, Marcian Marius Istrate
