Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 776

Ședința publică de la 27 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dan Anton

JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu

Grefier - - -

Ministerul public reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D împotriva încheierii penale din data de 18 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar împuternicire avocațială.

Inculpatul recurent având cuvântul arată că nu mai are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.

Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât inculpatul nu este o persoană violentăm și este singurul întreținător al familiei.

Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a analizat întregul material probator și a constatat că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv, respectiv disp. art. 136 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală, nu s-au schimbat.

Inculpatul recurent având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 17 2009, Tribunalul Iașia dispus următoarele:

Respinge cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive, ca fiind nefondată

În baza disp. art. 3002 și art. 160b alin. 1 Cod procedură penală constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza disp. art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.05.1959 în comuna, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I, sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 32/U din 24.03.2009 emis de Tribunalul Iași.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3002 și art. 160b alin. 1 Cod procedură penală in cursul judecații, in cauzele in care inculpatul se afla în stare de arest preventiv instanța are obligația de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea si temeinicia arestului preventiv.

Cu această ocazie, conform art. 160b alin. 2 și 3 Cod procedură penală instanța poate, fie să revoce măsura arestului preventiv atunci când constată că aceasta este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat si nu există altele care să impună privarea de libertate, fie să mențină măsura preventivă atunci când temeiurile care au determinat arestarea inițială continuă să justifice privarea de libertate. In speța de față, la data de 24.03.2009 Tribunalul Iașia dispus arestarea preventiva a inculpatului reținând ca și temei disp. art. 143 și art. 148 lit. f din Codul d e procedura penală.

Apărătorul inculpatului a solicitat înlocuirea arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea întrucât, pe de o parte, nu există dovezi privind săvârșirea de către acest inculpat a infracțiunii de tentativă de omor și, în nici un caz nu se poate reține că fapta, în condițiile în care se reține că a fost comisă în încheierea de luare a măsurii arestării preventive, prezintă un grad ridicat de pericol social. Pe de alta parte, pericolul social pentru ordinea publica nu poate deriva exclusiv din gravitatea faptei cercetate.

Verificând toate actele și lucrările dosarului prin prisma legalității măsurii preventive a inculpatului, instanța a constatat că această măsură preventivă a fost luată și menținută în mod succesiv, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, criticile inculpatului privind netemeinicia măsurii urmând a fi înlăturate.

În cauză, nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că cel puțin s-au schimbat. Instanța apreciază că si în momentul de față există indicii temeinice care justifică presupunerea legitimă si rezonabilă că inculpatul a înțepat victima cu o furcă în zona abdominală, iar după ce aceasta a căzut la pământ a continuat să o lovească cu furcii, până când aceasta s-a rupt, cauzându-i leziuni care i-au pus viata în primejdie, faptă care este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Noțiunea de indicii temeinice nu se poate confunda cu aceea de probe certe de vinovăție, pentru luarea măsura arestării preventive fiind suficient să se constate existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, de natură a susține presupunerea rezonabilă conform căreia persoana fața de care a fost pusă în mișcare acțiunea penala a săvârșit fapta de care este acuzată. Or, în cauza datele ce rezulta din probele administrate - cu referire la declarațiile martorilor audiați nemijlocit de către instanța de judecată - se constituie într-un ansamblu de indicii suficient de grave împotriva inculpatului, în contextul naturii specifice și distinctive a infracțiunii cercetate.

Chiar dacă, pericolul social concret pentru ordinea publică nu poate deriva exclusiv din gradul de pericol social al faptei săvârșite, în analiza îndeplinirii condițiilor cumulative impuse de art. 148 lit. "f Cod procedură penală, se au în vedere ansamblul datelor ce caracterizează fapta, persoana făptuitorului, raportul dintre dreptul individual la libertate și imperativul protecției ordinii publice. Aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpatului în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății și ocrotirea valorilor înscrise în art. 1 Cod. circumstanțelor reale ale faptei și personale ale făptuitorului reprezintă, în procedura arestării preventive, elemente indicative ale conduitei sociale în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție. Având în vedere gravitatea faptei imputate inculpatului, faptă ce presupun un risc imediat și major asupra ordinii publice fața de recrudescența incidentelor de acest gen, urmările produse, precum și cele potențiale, încadrate în categoria celor cu caracter ireversibil, prima instanță a apreciat că lăsarea inculpatului in libertate continuă să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, nici in aceasta privința neintervenind elemente care să producă vreo schimbare.

Mai mult, datele ce caracterizează persoana inculpatului nu oferă suficiente garanții că o data lăsat în libertate acesta se va supune rigorilor procesului penal.

Față de toate aceste considerente, apreciind în raport de durata și complexitatea cauzei, că măsura arestării preventive luata fața de inculpat se înscrie la acest moment, în limite temporale rezonabile, astfel cum sunt definite în jurisprudența, tribunalul în baza art. 160b alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive fața de inculpatul.

Încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată ca netemeinică.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat cercetarea în stare de libertate, susținând că nu sunt întrunite cerințele pericolului concret pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală ce trebuie apreciat și în raport de elementele ce caracterizează persoana sa, respectiv faptul că nu are o fire violentă și este singurul întreținător al familiei sale.

Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar, și din oficiu, conform art. 3856alin. ultim Cod procedură penală constată următoarele:

Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr. 38 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce a reținut ca fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "f" Cod procedură penală.

Prin rechizitoriul întocmit la data de 08.06.2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, reținându-se, în fapt, că la data de 19.03.2009, orele 16,00, pe imașul satului - din comuna, jud. Iaî mpuns în abdomen pe partea vătămată cu o furcă de fier având 3 coarne,producându-i plăgi înțepate și plagă penetrantă abdominală cu interesare jejunală, hematom retroperitoneal și hemoperitoneu pentru care s-a intervenit chirurgical, leziuni de natură să-i pună viața în primejdie.

Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și a constatat în mod corect că aceasta este legală și temeinică. Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 148 lit. "f" Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.

În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art. 3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv, instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a temeiniciei și legalității fiecăreia dintre probele administrate în această cauză, însă, probatoriul administrat până la acest moment - cercetarea judecătorească nu s-a finalizat - oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală. În același timp, în cauză se menține cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de text.

Astfel, pedeapsa pentru infracțiunea care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani închisoare, iar, pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului continuă să-l prezinte rezultă din analiza datelor oferite de probele administrate în cauză - natura și importanța valorilor lezate, tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptei pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesară apărarea ordinii publice.

Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, ca o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzaților în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.

Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, câțt și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.

Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criteriu în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate.

Pentru considerentele expuse anterior, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, ce va fi menținută.

Pentru art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 17 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași: -

10.12.2009

2 ex.

Președinte:Dan Anton
Judecători:Dan Anton, Mihaela Chirilă, Daniela Dumitrescu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Iasi