Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - verificarea legalității și temeiniciei -
- arestării preventive -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZI A PENALĂ NR. 78
Ședința ne publică de la 04 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu Președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - - - JUDECĂTOR 3: Dan Spânu
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul
- Biroul Teritorial Dolj
Pe rol judecarea recursurilor formulate de inculpații și, ambii arestați preventiv în Arestul IPJ D, împotriva încheierii penale din 31 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică au răspuns recurenții inculpați și, în stare de arest, asistați de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul arhivă au fost depuse la dosarul cauzei motive scrise de recurs formulate de inculpatul.
Avocat, depune la dosarul cauzei motive scrise de recurs pentru inculpata.
apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursurilor de față.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții - inculpați, solicită, în temeiul dispozițiilor art. 3856raportat la art. 38515pct. 2 lit. d cod procedură penală, admiterea recursurilor, casarea încheierii care este nelegală și netemeinică și revocarea măsurii arestării preventive. Nelegalitatea încheierii rezidă din nemotivarea acesteia cu privire la argumentele care au format instanței convingerea că temeiurile inițiale subzistă, în condițiile în care nu s-a motivat de ce în cauză nu poate fi aplicată o altă măsură preventivă.
S-a mai arătat că a fost aplicat și interpretat greșit art. 5 paragraful 1 din prin care se cere ca arestarea să aibă loc numai în scopul aducerii în fața autorității judiciare competente, sau pe considerentul că există motive verosimile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni, la alegerea măsurii nefiind relevant dacă se finalizează un act de sesizare al instanței.
În privința netemeiniciei a arătat că, în cauză nu există probe care să poată fi interpretate conform art. 681C.P.P. întrucât transcrierea din limba rromani, fără un interpret autorizat, nu poate constitui indiciu, ca și unele mențiuni din procesele-verbale de prindere sau de percheziție corporală, mai mult la dosarul cauzei nu există nici un fel de dovadă din care să reiese că inculpatul, ar fi știut că inculpata ar avea asupra sa acea cantitate de droguri, o cantitate neînsemnată.
În subsidiar, a solicitat luarea față de inculpați a unei măsuri preventive neprivative de libertate, prev. de art. 136 lit. b sau c C.P.P. respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor, arătând că, de la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere de către instanță, impunându-se judecarea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv.
Inculpații, având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor și judecarea în stare de libertate, însușindu-și concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea de ședință din 31 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie în dosarul nr-, s-a constatat că este legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații, zis "", fiul lui și, născut la 23.09.1971 în C, județul D, cu același domiciliu,-, CNP- -, 10 clase, administrator SC SRL C, divorțat, 4 copii minori, fără antecedente penale, fiica lui și, născută la 03.07.1982 în C, cu același domiciliu, str. C-tin, nr. 1, -9,.l,.2, județul D, CNP--, 10 clase, căsătorită, un copil minor, fără antecedente și, zis "", fiul lui și, născut la 13.02.1988 în C, județul D, cu același domiciliu,-, județul D, CNP--, fără antecedente penale, prin încheierea de ședință nr. 7 din data de 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr- și în baza art. 3001alin. 3.pr.pen. s- a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: la data de 29.07.2008 a fost înregistrat la instanță sub nr-, rechizitoriul nr. 27 D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dolj prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților: 1., zis "", pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc, în formă agravată, faptă prev. și ped. de art. 26 Cp. raportat la art. 3 alin.l, 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 14 al.l lit. d din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin
Legea nr. 522/2004; 2. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin.l, 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, rimiterea în judecată în lipsă a inculpatului: 3., zis "" pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic internațional de droguri de mare risc, în formă agravată, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 al.2 Cp. și art. 3 alin.l, 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 14 al.l lit. d din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp. și rimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților: 4., zis "", pentru săvârșirea în stare de minoritate și în concurs a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc și trafic internațional de droguri de mare risc, fapte prev. de art. 3 al.l și 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 99 și următoarele Cp. ambele cu aplicarea art. 33 lit.a Cp. și 5., zis "", entru p. săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al.l din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 al.2 Cp.
Prin încheierea nr. 7 din data de 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de - Biroul Teritorial Dolj, iar în baza art. 1491.prap.Cod Penal la art. 148 lit.f s C.P.P.- dispus arestarea preventivă a inculpaților, zis "" și - pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 04.06.2008 și până la 02.07.2008, inclusiv.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, zis "" pe o perioadă de 30 de zile începând cu data prinderii sau a prezentării.
Prin încheierea din data de 30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția pentru Minori și Familie în dosarul nr-, a fost admisă propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpaților și și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpați cu o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03.07.2008 și până la data de 01.08.2008, inclusiv.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați, conform art. 3001Cod procedură penală, tribunalul a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, avându-se în vedere incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța a constatat că în speță continuă să fie incidente dispoz. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu pedepse peste 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit.f Cod procedură penală presupune o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative.
În speță, în concret pericolul pentru ordinea publică a fost apreciat că rezultă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, aceștia angrenând în activitatea infracțională, constând în trafic de droguri de risc/ mare risc, un minor.
Toate aceste aspecte arătate, s-a apreciat că nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen și motivat în scris, inculpații și, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile sunt în esență următoarele: sub aspectul nelegalității, se susține că instanța a nesocotit disp. art. 5 paragraful 1 lit. c CEDO, întrucât prima teză a articolului nu se mai aplică întrucât actul de inculpare s-a emis, iar teza a doua justifică privarea de libertate numai atunci când există motive temeinice de a crede că s-ar săvârși alte infracțiuni sau că inculpații s-ar sustrage de le cercetarea judecătorească; de asemenea, se mai invocă o lipsă totală a unei motivări raportat la disp. art. 139 alin. 3 ind. 5 Cod procedură penală, care să justifice alegerea celei mai severe dintre măsurile preventive, respectiv neaplicarea dispozițiilor legale care permit înlocuirea acesteia cu măsuri preventive restrictive de libertate și care garantează desfășurarea procesului penal în bune condiții.
Sub aspectul netemeiniciei, se invocă lipsa oricăror probe care să răspundă exigențelor art. 63, rap. la art. 128 alin. 2 și art. 107 alin. 4 Cod procedură penală, dar și înlăturarea tuturor garanțiilor materiale și morale oferite de inculpați la momentul aprecierii măsurilor preventive.
În principal, ambii inculpați recurenți au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă, aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea în care locuiesc inculpații.
Recursurile sunt nefondate și se vor respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Față de cei doi inculpați s-a luat măsura arestării preventive în timpul urmăririi penale și s-a dispus prelungirea acestei măsuri, prin hotărâri judecătorești definitive, fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 27 D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Dolj, fiind reținute în sarcina acestora aceleași infracțiuni pentru care anterior s-a pus în mișcare acțiunea penală, neintervenind nici un element nou.
Potrivit disp. art. 3001alin. 1 cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, conform disp. art. 3001alin. 2 cod procedură penală.
Conform art. 3001alin. 3 cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă, iar disp. art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.
În speță, prima instanță sesizată prin rechizitoriu, a interpretat și a aplicat în mod corespunzător toate aceste dispoziții legale.
Astfel, analizând încheierea supusă recursului, Curtea constată că verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive s-a făcut mai înainte de expirarea duratei arestării față de ambii inculpați, iar încheierea pronunțată este motivată conform dispozițiilor legale, cuprinzând împrejurările și temeiurile în baza cărora s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, respectând exigențele impuse de art. 3001alin. 3 cod procedură penală.
De asemenea, inculpații au fost aduși în fața judecătorului, au fost asistați de apărători și cerința legală privind participarea procurorului a fost respectată.
Prima instanță, în mod corect, a făcut aplicarea disp. art. 3001alin. 3 cod procedură penală și a dispus menținerea măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile arestării preventive prev. de art. 148 lit. cod procedură penală în ceea ce-i privește pe ambii inculpați, nu au încetat, probele administrate justificând în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, existând în continuare indicii temeinice în sensul art. 681cod procedură penală, respectiv motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit aceste fapte penale în sensul art. 5 pct. 1 teza I din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale De asemenea, pedeapsa pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate celor doi inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, materialul probator administrat până la acest moment în cadrul urmăririi penale este suficient în acest stadiu procesual, pentru a conduce la concluzia existenței unor indicii temeinice a săvârșirii faptelor pentru care inculpații sunt cercetați.
În acest sens se au în vedere: procesele - verbale de constatare a infracțiunii încheiate de lucrători din cadru C, în care sunt descrise toate activitățile efectuate cu ocazia cumpărărilor făcute de colaboratorul autorizat în cauză " " de la inculpatul, zis "" direct sau prin intermediul inculpatului, zis ""; procesul - verbal de redare a declarațiilor colaboratorului autorizat " " privind activitatea infracțională desfășurată de inculpați; procesele - verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul acoperit " " privind activitatea infracțională desfășurată de inculpați; procesul -verbal privind acțiunea de prindere în flagrant desfășurata la 03.06.2008 de lucrătorii C; procesul verbal de predare de către inculpata; - declarațiile martorilor, și Toană;rapoartele de constatare tehnico-științifica nr. -/18.09.2007, nr. -/01.10.2007, nr. -/01.10.2007, împreună cu dovada de depunere a substanței neconsumată în procesul de laborator seria D nr.
-/23.10.2007 și raportul preliminar nr. -/03.06.2008 - coroborate cu declarațiile inculpaților, zis "",
, zis "" și, zis "" și ale martorilor audiați.
Deși inculpații au contestat traducerea convorbirilor din limba rromi (rromanes), la dosar nu există cerere de verificare a veridicității traducerilor, astfel încât se apreciază că traducerile existente la dosar nu au fost contestate de către inculpați și pot fi avute în considerare de către instanță, în coroborare cu restul materialului probator administrat până în această etapă procesuală.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință legală prev. de art. 148 alin. 1 teza II lit.f cod procedură penală, respectiv existența unor motive temeinice de a crede în necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să intre din nou în conflict cu legea penală, inculpați acuzați că au săvârșit infracțiuni grave prin natura lor raportat și la valorile sociale ocrotite prin normele penale incriminatoare: respectiv trafic de droguri de mare risc ca autor, respectiv complice-, se are în vedere în mod corect natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina lor, pericolul social al faptelor - criteriu legal de alegere a măsurii preventive în sensul art. 136 alin. 8 cod procedură penală, ținând seama de datele și împrejurările concrete în care se reține că au fost săvârșite faptele, de rezultatul infracțional, de numărul inculpaților, de atragerea unui inculpat minor în activitatea infracțională, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulație a unor astfel de substanțe, de rezonanța negativă firească a unei asemenea fapte în comunitatea din care fac parte inculpații, rezonanță care nu s-a estompat, având în vedere amploarea pe care a care a cunoscut- acest fenomen infracțional în societate și timpul scurs de la petrecerea faptelor până în prezent.
Se are în vedere și modul concret de săvârșire a faptelor așa cum a fost reținut în actul de sesizare, ceea ce demonstrează și mai pregnant pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl pot prezenta inculpații.
De asemenea, inculpații au înțeles să angreneze în activitatea de trafic de droguri de mare risc un minor, fiul inculpatului, toate acestea coroborate și aspectele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpați, declarațiile acestora din fața instanței demonstrând că nu sunt preocupați de importanța necesității respectării regulilor existente într-o societate și nu au o preocupare stabilă.
Toate aceste elemente pun în evidență și justifică pe deplin concluzia existenței în continuare unei periculozități crescute a inculpaților care nu manifestă în prezent disponibilitate în a conștientiza pe deplin pericolul social al faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și de se conforma pe deplin normelor legale și a căror lăsare în libertate, chiar și cu garanții, nu apare oportună, riscurile neputând fi apreciate ca minore.
Toate aceste elemente ale realității și care sunt de ordinul evidenței, au impus și impun în continuare statului, luarea unei măsuri rapide și ferme pentru prevenirea săvârșirii de către inculpați a unor noi infracțiuni, respectiv privarea de libertate a acestora.
În orice caz, dispozițiile legale din dreptul intern care reglementează cazurile de arestare preventivă, respectiv cele aplicabile în speță - art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, nu sunt neconvenționale, fiind compatibile prevederile cu art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudenței CEDO, întrucât: cerința referitoare la pedeapsa prevăzută de lege să fie detențiune pe viață sau închisoare mai mare de 4 ani, este mai favorabilă în sensul disp. art. 20 alin. 2 din Constituție; cerința referitoare la existența pericolului concret pentru ordinea publică se subsumează ipotezei conținută în art. 5 paragraf 1 lit. c teza III partea introductivă.
Mai mult, în toate cazurile de arestare prevăzute în dreptul intern este obligatorie și necesară îndeplinirea cerinței prevăzută în art. 143 alin. 1 Cod procedură penală la care fac trimitere disp. art. 148 alin. 1 teza I și care se referă la existența probelor sau indiciilor temeinice că persoana a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ce reprezintă în reglementarea CEDO un caz distinct de privare legală de libertate, respectiv existența motivelor verosimile de a bănui că persoana a săvârșit o infracțiune, prev. de art. 5 paragraf 1 lit. c teza II din Convenție.
În ceea ce privește cererea inculpaților de înlocuirea a măsurii preventive a arestării cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, sunt de făcut următoarele aprecieri:
Potrivit art. 139 alin. 1 cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Se constată că și temeiul arestării preventive al inculpaților respectiv cel prevăzut de art. 148 lit. f cod procedură penală, nu s-a schimbat în ceea ce privește condițiile subsumate acestui temei al arestării preventive, respectiv condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică prezentat de inculpați de natură a justifica pe mai departe privarea acestuia de libertate, subzistă.
Pentru a se concluziona astfel se au în vedere dispozițiile art. 136 alin. 8 cod procedură penală, potrivit cărora la alegerea măsurii preventive ce este luată se ține cont și de gradul de pericol social al infracțiunii, ori în această situație trebuie reținut că acest criteriu are relevanță și in verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, respectiv în aprecierea faptului că temeiurile ce au determinat arestarea se mențin ori s-au schimbat.
În același sens se au în vedere dispozițiile art. 140 alin. 1 lit. b cod procedură penală potrivit cărora măsura arestării preventive încetează de drept în caz de achitare a inculpatului.
Deși dispoziția legală mai sus precizată nu este direct incidentă în cauză, aceasta subliniază legătura intrinsecă ce există între pericolul social al faptei pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și pericolul pentru ordinea publică prezentat de aceștia, deoarece periculozitatea pentru ordinea publică nu poate fi privită separat de faptele presupus săvârșite de inculpați.
În sensul nereducerii pericolului pentru ordinea publică prezentat de inculpați și al inexistenței unui risc minor al lăsării în libertate, se are în vedere și că aceștia sunt arestați în cauză de la 4 iunie 2008, iar intervalul de timp scurs până în prezent nu este de natură să conducă la concluzia atenuării ecourilor negative ale faptelor reținute în sarcina inculpaților în cadrul colectivității din care provin dar și a estompării pericolului ce îl poate prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
În consecință se reține că pericolul pentru ordinea publică prezentat de inculpați nu poate fi reținut ca s- schimbat în sensul diminuării sale, concluzie care impune neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 139 alin. 1 cod procedură penală.
În acest context, este justificată concluzia potrivit căreia împotriva inculpaților a fost și este necesară luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a acestora, existând în mod real pericolul ca aceștia să intre din nou în conflict cu legea penală, impunându-se în continuare prevenirea săvârșirii unor astfel de fapte prin menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și continuarea judecății în această stare.
În concluzie și Curtea apreciază că menținerea arestării preventive este oportună, fiind în continuare cea mai adecvată categorie de măsură preventivă în raport cu scopul urmărit la alegerea acesteia, potrivit art. 136 alin. 1 cod procedură penală.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală și neexistând nici un motiv de casare din cele prev. de art. 3859alin. 3 cod procedură penală ce se examinează și din oficiu, se vor respinge recursurile de față ca nefondate.
Față de soluția pronunțată și având în vedere disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la câte 40 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de inculpații și, ambii arestați preventiv în Arestul IPJ D, împotriva încheierii penale din 31 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Minori și Familie în dosarul nr-.
Obligă recurenții inculpați la 40 lei cheltuieli judiciare statului fiecare.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 August 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.TR/2 ex
11.08.08
Jud.fond
05.08.2008
nr. 1 C, va urmări și încasa de la recurenții inculpați și, suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului fiecare
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Doru Filimon, Dan Spânu
