Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 783/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 783/R/2008
Ședința publică din 24 decembrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii penale din 22 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpații și, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.N, din Baroul Cluj și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul București, cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea cererilor formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. S-a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s-au modificat și că raportat la durata arestului, de circa 1 an și 6 luni, s-a depășit termenul rezonabil. S-a luat față de inculpați măsura arestului preventiv, reținându-se ca temeiuri disp.art.148 lit.b,e și f pr.pen. În ce privește art.148 lit.b pr.pen. s-a reținut încercarea de influențare a martorului, însă la termenul din 22.12.2008 s-a reținut că acest martor nu mai poate fi audiat din motive obiective, astfel că nu se mai impune reținerea temeiului prev.de art.148 lit.b pr.pen. Acest temei al arestării trebuie avut în vedere prin prisma întregului probatoriu ce urmează a fi administrat. Solicită a se avea în vedere atitudinea martorilor din faza de cercetare judecătorească, din care rezultă că asupra lor se exercită în continuare influențe de inculpați în mod direct sau indirect. Părțile vătămate au fost audiate în mare parte, doar două nu au putut fi audiate și s-a arătat de către instanța de fond că acestea nu ar putea fi găsite de inculpați. În stare de libertate, cei doi inculpați vor încerca să influențeze depozițiile acestor părți vătămate care nu au fost audiate. S-a mai arătat că cercetarea judecătorească este aproape de final, însă tocmai din acest motiv, raportat la probele de vinovăție existente la dosar și la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile comise, inculpații riscă pedepse destul de aspre care vor depăși durata arestului preventiv. Este o cauză complexă, inculpații nu au avut o poziție sinceră în acest dosar și raportat la aceste criterii, apreciază că nu a fost depășit termenul rezonabil. Raportat la fapta comisă, modalitatea de comitere, numărul victimelor, într-o cauză similară s-a apreciat la Tribunalul Cluj că nu s-a depășit termenul rezonabil, în condițiile în care inculpații sunt arestați de peste 2 ani. Pentru toate aceste motive, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă în continuare și este necesară menținerea acestei măsuri pentru a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni și să se sustragă de la executarea pedepsei. Solicită a se constata legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Solicită a se reține că există o presiune din partea DIICOT asupra martorilor și părților vătămate. Există mărturii care infirmă depozițiile din faza de urmărire penală. În ce privește art.148 lit.b pr.pen. s-a arătat că acest temei s-ar putea extinde și asupra altor persoane, însă este doar o afirmație gratuită a Parchetului care nu are nici un suport probatoriu. Martorul nu mai poate fi audiat, deci acest temei nu mai există. S-a reținut că cercetarea în stare de libertate ar permite inculpaților reluarea activității infracționale. A existat un singur judecător în această cauză, care a apreciat, după mult timp, după administrarea unui vast probatoriu, că în acest moment procesual, inculpații pot fi cercetați în stare de libertate. Instanța de fond a motivat foarte bine soluția pronunțată. Solicită a se avea în vedere că un alt inculpat din acest dosar și anume a fost pus în libertate și nu a încălcat obligațiile impuse de instanță. Arată că reprezentanta Parchetului a criticat hotărârea și sub aspectul legalității, însă recursul nu este motivat sub acest aspect. Criticile formulate de parchet țin de interpretare și nu pot înlătura motivarea instanței de fond. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă. Când s-a luat măsura arestării, s-a reținut încercarea inculpaților de a influența martorii, părțile vătămate, dar și pericolul pentru ordinea publică. La dosar nu există nicio dovadă din care să rezulte că inculpații ar fi încercat sau că vor încerca să influențeze martorii. Toți martorii din rechizitoriu au fost audiați în fața instanței de fond. În ce privește pe părțile vătămate, s-a reținut activitatea infracțională cu privire la 2 părți vătămate și, care au fost audiate. S-a demonstrat că implicarea acestui inculpat a fost minoră. Nu i s-a adus inculpatului nicio acuzație pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane sau proxenetism. Solicită a se reține că aceste părți vătămate nici nu s-au constituit părți civile în acest dosar. Persoanele care-l cunosc pe inculpat arată că acesta nu este o persoană violentă, că inculpatul a lucrat în străinătate, că se ocupă cu vânzarea de autoturisme și că a avut un comportament onest. În ce privește pericolul pentru ordinea publică, inculpatul a fost arestat de 1 an și 6 luni, apreciind că nu mai există nici un risc ca opinia publică să reacționeze negativ la cercetarea inculpatului în stare de libertate. Scopul măsurilor preventive poate fi atins prin obligația de a nu părăsi țara. Obligațiile care au fost impuse în sarcina inculpatului pot să asigure scopul măsurilor preventive și buna desfășurare a procesului penal. Dacă ar încălca vreuna din obligațiile impuse, instanța poate să revoce starea de libertate condiționată a inculpatului și să dispună reîncarcerarea sa. Inculpatul este cunoscut în colectivitate ca fiind o persoană onestă, care-și câștigă existența prin muncă, are întemeiată o familie și are un copil minor. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a încheierii atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de circa 18 luni, apreciind că s-a depășit termenul rezonabil și că nu mai poate influența părțile vătămate care nu au dat declarații. Starea de arest în opinia sa, s-a transformat în pedeapsă, considerând că s-a încălcat și prezumția de nevinovăție. Arată că are un copil minor, de numai 1 an și 2 luni și că nu a fost condamnat anterior pentru nicio faptă cu violență și nici nu a avut vreo problemă cu legea până în prezent. Solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Prin încheierea penală din 22.12.2008 a Tribunalului Cluj, s-au admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și localitatea formulate de inculpații, fiul lui și, născut la 15.11.1974 în T, jud.C, domiciliat în T,-,.64 CNP -, posesor al seria - nr.-, fiul și, născut la 17.01.1964 în de Câmpie, jud.C, domiciliat în T,-,.11 CNP -.
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi țara iar în baza art. 145 alin. 1/1 și art. 145/1 pr.pen. s-a impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
e) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
f) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
g) să nu își schimbe locuința din T,- jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2 pr.pen.
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea T iar în baza art. 145 pr.pen. s-a impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
e) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
f) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
g) să nu își schimbe locuința din T,-,.64 jud. C decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 2 ind. 2 pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că prin rechizitoriul nr. 99/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu art.41 al.2 penal și de art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/200l cu art.41 al.2 și art.33 lit.a penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-130 )
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70/C/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Pe parcursul soluționării cauzei s-a procedat la verificarea măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută în temeiul dispozițiilor art. 300/1 și 300/2 pI.pen.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii față de inculpații și s-au modificat, având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză până în prezent și durata arestării preventive.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. b pr.pen. acesta a fost reținut ca motiv al arestării cu referire la martorul. În pofida numeroaselor încercări de a asigura prezența martorului și audierea sa în fața instanței, acest lucru a fost imposibil dat fiind că martorul este plecat din țară. In atare condiții, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3 pr.pen. urmand ca declaratiile acestui martor să fie avute în vedere în mod coroborat la pronunțarea hotărârii. În concluzie, nu mai subzistă nici un pericol ca cei doi inculpați să poată influența depoziția acestui martor, care de altfel este doar una din zecile de declarații din această cauză. Mai mult, în cursul cercetării judecătorești, din declarațiile martorilor audiați nu a reieșit nici un indiciu în sensul că pe parcursul procesului inculpații ar fi încercat să influențeze martorii. Schimbarea unor declarații s-a datorat, potrivit susținerilor martorilor, altor cauze (presiuni exercitate de organele de anchetă) care deși nu pot fi probate, nu pot fi nici ignorate în totalitate raportat la numărul de persoane care au reclamat același aspect legat de cursul anchetei în faza de urmărire penală.
S-a modificat, în opinia instanței, și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen. deoarece părțile vătămate au fost aproape toate audiate și și-au menținut declarațiile din faza de urmărire penală. A fost imposibilă în prezent audierea părților vătămate și, care sunt plecate din țară, astfel încât este iarăși puțin probabil ca inculpații să poată încerca vreo înțelegere frauduloasă cu acestea.
De altfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul, părțile vătămate au declarat că implicarea sa în activitățile infracționale reținute în rechizitoriu a fost mult mai redusă ori nu a existat (în acest sens, depoziția părții civile ).
Nu în ultimul rând, legat de aceste două temeiuri care au justificat în prezent menținerea măsurii arestării preventive instanța subliniază împrejurarea că probatoriul testimonial este aproape epuizat.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. legat de pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de in securitate socială.
Raportat la timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive (un an și 6 luni, din care șase luni în faza de urmărire penală) instanța a apreciat că această stare de temere colectivă nu mai există iar rezonanța faptelor imputate inculpaților s-a diminuat mult. Chiar dacă inculpații sunt recidiviști, condamnările anterioare sunt vechi și se referă la infracțiuni de cu totul altă natură decât cele din prezenta cauză, nici una din condamnări nevizând vreo infracțiune comisă cu violență.
Măsura arestării preventive este cea mai restrictivă de libertate, astfel încât oportunitatea luării și menținerii ei trebuie examinată periodic de către instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei. Potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane are un caracter excepțional și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a de crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deosebit de acest aspect, Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că indiferent de justificarea temeiurilor privind bănuiala, acestea, deși esențiale, nu sunt suficiente la un moment dat să justifice singure și prin ele însele menținerea unei măsuri de o asemenea gravitate, urmând a fi analizate și identificate și alte temeiuri, referitoare la pericolul pentru ordinea publică (la care fac referire și prevederile art. 148 lit. f pr.pen) relevat de posibilitatea ca acuzatul să se sustragă anchetei penale, să zădărnicească aflarea adevărului sau de impactul social al faptei presupus a fi săvârșite de acuzat.
La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de faptul că pericolul social se corodează odată cu trecerea timpului și cu estomparea urmărilor faptei atât în conștiința individuală a fiecărei victime, cat și în conștiința colectivă.
Tribunalul a reținut deci că măsura arestării preventive este una de excepție, neidentificându-se cu pedeapsa și având caracter preventiv, nu aflictiv, astfel încât trebuie evitat ca aceasta să se transforme în sancțiune penală prin prelungirea sau menținerea ei dincolo de scopul pe care legea îl recunoaște măsurilor preventive. La luarea și menținerea ei trebuie să se țină deci cont de toate criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 pr.pen. inculpații fiind arestați preventiv de mai mult de un an și 6 luni, putându-se vorbi la acest moment de eventuala depășire a duratei rezonabile a măsurii, în condițiile în care, raportat la vastul probatoriu care a trebuit administrat, nu s-a pronunțat încă o hotărâre pe fondul cauzei.
În plus, din actele existente la dosarul cauzei reiese că inculpatul a avut un comportament foarte bun pe perioada detenției preventive, fiind și recompensat de două ori, are posibilitatea ca, lăsat în libertate să își câștige existența prin mijloace oneste, se bucură de sprijinul familiei, are un copil minor care s-a născut în perioada când era arestat preventiv, astfel încât există suficiente indicii că lăsarea sa în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Referitor la inculpatul, acesta are la randul său posibilitatea reală de a-și caștiga existența prin mijloace oneste iar concluziile referatului de evaluare sunt pozitive, în sensul că acesta dispune de un nivel bun de resurse personale și familiale pentru a se integra în societate iar experiența detenției preventive îl poate motiva în acest sens. Nu în ultimul rând, instanța a subliniat împrejurarea că participația sa la comiterea faptelor se pare că a fost mai redusă decat a coinculpatului, așa cum reiese cel puțin din o parte a materialului probator administrat până în prezent.
În cazul în care inculpații vor încălca, cu rea-credință, oricare dintre obligațiile ce le vor fi impuse de către instanță cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive, se poate lua din nou această din urmă măsură, astfel încât se poate aprecia și că procesul penal se poate derula în continuare în bune condiții.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie respinsă cererea formulată de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a apreciat că față de data luării măsurii arestării preventive în urmă cu circa 1 an și 6 luni, termenul rezonabil al acestei măsuri a fost depășit.
La data luării măsurii arestării preventive, față de inculpați s-au reținut ca și temeiuri ale arestării disp.art.148 lit.b, e, și f pr.pen.
În ceea ce privește art.148 lit.b pr.pen. s-a reținut încercarea de înființare a martorului, însă la termenul din 22.12.2008 s-a reținut că acest martor nu mai poate fi audiat din motive obiective, sens în care nu se mai impune reținerea temeiului prev.de art.148 lit.b pr.pen.
Acest temei al arestării trebuie avut în vedere prin prisma întregului material probator administrat în cauză, și s-a solicitat să se ia în considerare atitudinea martorilor din faza de cercetare judecătorească, din care rezultă că asupra acestora se exercită în continuare presiuni de către inculpați în mod direct sau indirect.
Părțile vătămate au fost audiate în mare parte, doar două dintre acestea nu au putut fi audiate și s-a arătat de către instanța de fond că acestea nu pot fi găsite de inculpați, însă inculpații în stare de libertate vor încerca să influențeze depozițiile părților vătămate care nu au fost audiate.
S-a mai reținut de către instanța de fond că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, însă tocmai din acest motiv raportat la probele existente în cauză și la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile comise de inculpați, aceștia riscă pedepse destul de mari care au șansa să depășească durata arestului preventiv.
În motivele de recurs s-a mai arătat că inculpații nu au avut o poziție sinceră în cursul procesului iar raportat la complexitatea cauzei, la modalitatea de comitere a infracțiunilor, la numărul victimelor s-a apreciat că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării nu a fost depășit.
Pentru toate aceste motive, recurenta apreciază că temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și este necesară menținerea acestei măsuri pentru a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni sau să se sustragă executării pedepsei.
Recursul formulat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
adevărului că inculpații și au fost reținuți la data de 13.06.2007, iar ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr.70 din 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, reținându-se ca și temeiuri ale arestării preventive dispozițiile art.148 lit.b, e și f pr.pen.
Această măsură a fost prelungită succesiv pe perioade de câte 30 de zile până la data de 22.12.2008, când prin încheierea penală atacată cu recurs măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pe motiv că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat.
Cu privire la disp.art.148 lit.b pr.pen. reținut ca și temei al arestării, cu referire la martorul a cărui audiere la instanța de fond a fost imposibilă, martorul fiind plecat din țară, instanța de fond a apreciat că acest temei nu mai subzistă.
La fel s-a modificat temeiul prev.de disp.art.148 lit.e pr.pen. apreciază instanța de fond, întrucât părțile vătămate au fost audiate în mare parte, iar audierea părților vătămate și a fost imposibilă, acestea fiind plecate din țară.
Instanța de fond a apreciat că și temeiul prev.de art.148 lit.f pr.pen. nu mai subzistă, deoarece timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive a dus la diminuarea pericolului social pe care l-ar prezenta inculpații pentru societate.
Aprecierile făcute de către instanța de fond referitoare la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați sunt eronate.
În ceea ce privește temeiul prev.de disp.art.148 lit.b pr.pen. chiar dacă în acest moment martorul nu poate fi audiat la instanța de fond nu înseamnă că acest temei a dispărut, întrucât martorul poate fi audiat în viitor inclusiv la instanța de apel, dacă la instanța de fond audierea acestuia nu este posibilă.
Aceeași situație se reține și cu privire la audierea părților vătămate și care la fel este neîntemeiată, întrucât și acestea pot fi audiate în viitor până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză, ceea ce nu înseamnă că ar fi imposibil ca inculpații să poată realiza o înțelegere frauduloasă cu acestea.
Tot neîntemeiată este afirmația instanței de fond referitoare la disp.art.148 lit.f pr.pen. în sensul că trecerea timpului a dus la diminuarea pericolului social pe care l-ar prezenta inculpații pentru societate, întrucât raportat la complexitatea cauzei, la numărul mare de părți vătămate traficate de inculpați, la vârsta acestora, apreciem că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit.
Referitor la condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută în art.148 lit.f pr.pen. este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă însă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei, sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, subzistă în continuare, că cercetarea judecătorească la instanța de fond este aproape finalizată și că raportat la obiectul cauzei, la numărul mare de părți vătămate traficate de inculpați, la vârsta acestora, apreciem că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit, motive pentru care în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. urmează să fie admis recursul formulat de DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale din 22.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care va fi casată în întregime și rejudecând cauza urmează să fie respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de cei doi inculpați, iar în baza art.300/2 rap.la art.160/b pr.pen. urmează să fie menținută starea de arest a inculpaților și.
Potrivit art.1923 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. admite recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT, Serviciul Teritorial Cluj împotriva Încheierii emise la data de 22 decembrie 2008 în dosar - a Tribunalului Cluj pe care o casează în întregime și în consecință,
Rejudecând, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați și în baza art. 300/2 rap. la 160/b proc.pen. menține starea de arest a inculpaților și.
În baza art. 192 alin. 3 cheltuielile C.P.P. judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.VG/MR
08.01.08/5 ex.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Săndel Macavei Ioana Cristina
