Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.783/R/2009

Ședința publică din 15 decembrie 2009

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Ana Covrig

JUDECĂTORI: Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei

: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin procuror.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale fără număr din data de 3 decembrie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița N pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.197 alin.1 și 3.penal, cu aplic.art.99 și urm.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Bistrița N și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, solicită ca instanța de recurs să reconsidere temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în sensul că acestea, la acest moment, nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Temeiurile arestării trebuie în permanență analizate conform art.136 pr.pen. care prevăd scopul măsurilor preventive. Solicită a se avea în vedere că măsura arestării preventive este excepția, regula fiind cercetarea în stare de libertate. Instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive datorită faptului că în rândul opiniei publice s-ar instaura un climat de neîncredere în fermitatea autorităților judiciare în situația în care cauza ar fi instrumentată cu inculpatul în stare de libertate, însă, faptul că părțile au tranzacționat latura civilă nu prezintă relevanță pentru instanță apreciind-se că excede cadrului procesual. Raportat la momentul procesual în care ne aflăm, raportat la faptul că inculpatul a fost audiat precum și că au fost audiați partea vătămată și martorii iar inculpatul pe parcursul procesului penal a conștientizat consecințele faptei sale, duc la concluzia că procesul de reeducare a început să se facă resimțit. Scopul măsurilor arestării preventive cum este definit în art.136 pr.pen. a fost atins până în prezent. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că și măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar fi suficientă, asupra inculpatului putându-se stabili obligații pa care dacă nu le va respecta se va putea dispune oricând rearestarea acestuia. Cu onorar din.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale recurate. În cauză sunt incidente disp.art.148 lit.f pr.pen. lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, aspect care se desprinde din natura și modalitatea comiterii faptelor, împrejurarea că acestea s-au comis asupra unui minor, faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat pentru infracțiunea de furt calificat. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

CURTEA

Prin încheierea penală din 3.12.2009 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr-, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 9.05.1991 în N, domiciliat în -,-, jud. B-N, CNP--, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, înregistrat sub nr.199/P/2009 a fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunilor de viol prev. de art.197 al.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art 99 și urm. Cod penal, cu motivarea că acesta, la data de 24 aprilie 2009, în jurul orelor 10,00, l-a violat pe minorul, în vârstă de 10 ani.

Măsura arestării preventive a fost luată prin Încheierea penală nr.17/CC/11.05.2009, când a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 mai 2009, orele 14, 45 și până la data de 8 iunie 2009 orele 14,45, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev.de art. 197 al.3 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.

S-a reținut în motivare că la data de 10 mai 2009 s-a emis rezoluția de începere a urmăririi penale împotriva lui, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin. 3 Cod procedură penală, rezoluție confirmată la 10 mai 2009 de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N, iar ulterior, la data de 11 mai 2009, prin Ordonanța dată de procuror în dosarul nr. 199/P/2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art.197 al.3 Cod penal, cu aplic.art.99 și urm. Cod penal.

Inculpatul a fost reținut la 10 mai 2009 pe o durată de 24 de ore, începând cu orele 21,30, din durata reținerii fiind scăzută durata cât acesta a fost condus la sediul poliției pentru cercetări, acesta fiind depistat la data de 10 mai 2009, orele 14,45.

S-a reținut că există probe certe în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, și că rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, în data de 24 aprilie 2009, în jurul orelor 10,00, s-a deplasat acasă la numitul, colegul lui de școală pentru a-i cere o carte.

Acasă la inculpatul nu l-a găsit pe cel pe care îl căuta, dar i-a găsit pe și, verișorul celui dintâi, despre care știa că are vârsta de aproximativ 9 ani și După ce au fumat toți trei un număr de trei țigări într-o cameră de la parterul imobilului, în încăpere au rămas doar inculpatul și partea vătămată, părăsind încăperea pentru a merge la baie, inculpatul a oferit părții vătămate o bancnotă de 1 leu pe care a dat-o părții vătămate cu condiția ca acesta să întrețină cu el un contact sexual oral.

Partea vătămată a luat bancnota dar a refuzat solicitarea inculpatului, astfel că acesta l-a amenințat cu bătaia, determinându-l pe să se dezbrace, l-a așezat pe și a încercat să întrețină un raport sexual anal cu acesta, partea vătămată plângând și solicitându-i inculpatului să-l lase în, acuzând dureri.

Inculpatul s-a ridicat și i-a solicitat părții vătămate să întrețină un raport sexual oral, amenințându-l cu bătaia. De frică partea vătămată a acceptat, astfel că pentru realizarea acestui raport inculpatul a rămas în picioare și partea vătămată s-a așezat în genunchi, plângând, dând curs solicitărilor inculpatului, în timpul întreținerii actului sexual oral inculpatul ținând-o pa partea vătămată de umeri.

În timp ce întrețineau raportul sexual oral, în încăpere a intrat, care i-a surprins în această ipostază, atât partea vătămată cât și inculpatul s-au îmbrăcat, cel din urmă părăsind locuința, după ce inițial i-a amenințat pe cei doi cu bătaia, în caz că vor spune ce s-a întâmplat.

S-a apreciat că sunt relevante declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor, concluziile provizorii medico-legale din data de 10 mai 2009 (potrivit cărora nu este exclusă existența la 24 aprilie 2009 unui raport sexual anal între inculpat și partea vătămată, dat fiind intervalul de timp scurs până la data examinării efectuate, care permite vindecarea unor astfel de leziuni, partea vătămată prezentând o dezvoltare psiho - somatică corespunzătoare vârstei de 7-8 ani), procesul verbal de cercetare la fața locului și conducere în teren întocmit de organele de cercetare penală.

S-a apreciat de asemenea că sunt incidente disp.art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect care se desprinde din natura și modalitatea comiterii faptelor, împrejurarea că acestea s-au comis asupra unui minor, împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.46/20.03.2009 a Judecătoriei Năsăud, pedeapsă suspendată condiționat pe timp de 1 an și 6 luni.

Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța a apreciat că măsura preventivă luată este legală și temeinică, motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.99 și urm.Cod penal subzistă, astfel că va fi menținută.

S-a apreciat că există probe și indicii temeinice (declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de constatare medico-legală și concluziile provizorii întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală B-N, procesul verbal de cercetare la fața locului și conducere în teren întocmit de organele de cercetare penală, planșele fotografice aflate la dosar), că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată (fiind întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală), și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare (fiind astfel incidente disp.art.148 lit.f Cod procedură penală), iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, faptul că partea vătămată este minoră, faptul că inculpatul perseverează infracțional (fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin Sentința penală nr.46/20.03.2009 a Judecătoriei Năsăud ), precum și, în acest context, instaurarea unui climat de neîncredere în fermitatea autorităților judiciare în situația în care cauza ar fi instrumentată cu inculpatul în stare de libertate, faptul că părțile au tranzacționat în latura civilă a cauzei fiind un aspect de fond, ce excede prezentului cadru procesual.

Împotriva hotărârii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.

Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Bistrița N și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, solicită ca instanța de recurs să reconsidere temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în sensul că acestea, la acest moment, nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Temeiurile arestării trebuie în permanență analizate conform art.136 pr.pen. care prevăd scopul măsurilor preventive. Solicită a se avea în vedere că măsura arestării preventive este excepția, regula fiind cercetarea în stare de libertate. Raportat la momentul procesual în care ne aflăm, raportat la faptul că inculpatul a fost audiat precum și că au fost audiați partea vătămată și martorii iar inculpatul pe parcursul procesului penal a conștientizat consecințele faptei sale, duc la concluzia că procesul de reeducare a început să se facă resimțit. Scopul măsurilor arestării preventive cum este definit în art.136 pr.pen. a fost atins până în prezent. Referitor la cererea subsidiară, apreciază că și măsura obligării de a nu părăsi localitatea ar fi suficientă, asupra inculpatului putându-se stabili obligații pa care dacă nu le va respecta se va putea dispune oricând rearestarea acestuia.

Instanța de recurs reține următoarele:

Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin Încheierea penală nr.17/CC/11.05.2009, când a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 mai 2009, orele 14, 45 și până la data de 8 iunie 2009 orele 14,45, pentru comiterea infracțiunii de viol, prev.de art. 197 al.3 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal.

S-a reținut că există probe certe în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, și că rezultă cu certitudine faptul că inculpatul, în data de 24 aprilie 2009, în jurul orelor 10,00, s-a deplasat acasă la numitul, colegul lui de școală pentru a-i cere o carte. Acasă la inculpatul nu l-a găsit pe cel pe care îl căuta, dar i-a găsit pe și, verișorul celui dintâi, despre care știa că are vârsta de aproximativ 9 ani și După ce au fumat toți trei un număr de trei țigări într-o cameră de la parterul imobilului, în încăpere au rămas doar inculpatul și partea vătămată, părăsind încăperea pentru a merge la baie, inculpatul a oferit părții vătămate o bancnotă de 1 leu pe care a dat-o părții vătămate cu condiția ca acesta să întrețină cu el un contact sexual oral. Partea vătămată a luat bancnota dar a refuzat solicitarea inculpatului, astfel că acesta l-a amenințat cu bătaia, determinându-l pe să se dezbrace, l-a așezat pe și a încercat să întrețină un raport sexual anal cu acesta, partea vătămată plângând și solicitându-i inculpatului să-l lase în, acuzând dureri. Inculpatul s-a ridicat și i-a solicitat părții vătămate să întrețină un raport sexual oral, amenințându-l cu bătaia. De frică partea vătămată a acceptat, astfel că pentru realizarea acestui raport inculpatul a rămas în picioare și partea vătămată s-a așezat în genunchi, plângând, dând curs solicitărilor inculpatului, în timpul întreținerii actului sexual oral inculpatul ținând-o pa partea vătămată de umeri. În timp ce întrețineau raportul sexual oral, în încăpere a intrat, care i-a surprins în această ipostază, atât partea vătămată cât și inculpatul s-au îmbrăcat, cel din urmă părăsind locuința, după ce inițial i-a amenințat pe cei doi cu bătaia, în caz că vor spune ce s-a întâmplat.

Sunt relevante declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor, concluziile provizorii medico-legale din data de 10 mai 2009 (potrivit cărora nu este exclusă existența la 24 aprilie 2009 unui raport sexual anal între inculpat și partea vătămată, dat fiind intervalul de timp scurs până la data examinării efectuate, care permite vindecarea unor astfel de leziuni, partea vătămată prezentând o dezvoltare psiho - somatică corespunzătoare vârstei de 7-8 ani), procesul verbal de cercetare la fața locului și conducere în teren întocmit de organele de cercetare penală.

Sunt incidente disp.art.148 al.1 lit.f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect care se desprinde din natura și modalitatea comiterii faptelor, împrejurarea că acestea s-au comis asupra unui minor, împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.46/20.03.2009 a Judecătoriei Năsăud, pedeapsă suspendată condiționat pe timp de 1 an și 6 luni.

Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a apreciat cu deplină justețe că măsura preventivă luată este legală și temeinică, motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 și 3 Cod penal, cu aplic.art.99 și urm.Cod penal subzistă.

Lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, dată fiind natura și gravitatea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, faptul că partea vătămată este minoră, faptul că inculpatul perseverează infracțional (fiind condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin Sentința penală nr.46/20.03.2009 a Judecătoriei Năsăud ), precum și, în acest context, instaurarea unui climat de neîncredere în fermitatea autorităților judiciare în situația în care cauza ar fi instrumentată cu inculpatul în stare de libertate.

Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 al.2 proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 9.05.1991, aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 3 decembrie 2009 a Tribunalului Bistrița N.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MB

21.12.09/4 ex.

Președinte:Ana Covrig
Judecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei

Vezi şi alte speţe de drept penal: