Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 789/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 789/
Ședința publică din data de 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și -, în prezent deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 10 2008 Tribunalului Galați.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 128/19.12.2008, și av., apărător ales, și -, asistați de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5946/19.12.2008 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenții, și -, întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, av., arată că acesta a declarat recurs împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive apreciind că, chiar dacă este trimis în judecată pentru o faptă deosebit de gravă, la acest moment nu se mai impune această măsură extremă, de arestare preventivă.
Are în vedere în primul rând situația de fapt și însăși fapta care se impută inculpatului, vizavi de poziția pe care acesta a avut-o în fața instanței de la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă.
Într-adevăr, declarațiile care au fost date în faza de urmărire nu mai corespund cu declarațiile ulterioare și inculpatul a motivat de ce. Astfel, inculpatul a motivat că a fost forțat și obligat să recunoască că se face vinovat de deținerea de stupefiante. Inculpatul a arătat că a fost bătut și forțat. Singurii care îl indică pe inculpatul sunt ceilalți doi inculpați, iar declarațiile acestora sunt și singura probă de altfel.
Se pune problema dacă lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol social, așa cum se precizează în încheierea recurată, și dacă nu se impune lăsarea lui în libertate, prin înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere pe care a formulat-o și la instanța de fond.
Invocă în acest sens, o hotărâre CEDO din 8.11.2007, prin care s-a considerat că deși au existat rațiuni care ar fi putut și ar putea justifica menținerea stării de arest a unui inculpat pe un interval de timp, totuși, dacă există și o altă măsură preventivă alternativă, instanțele pot să se orienteze spre această măsură, măcar de la un anumit punct al detenției persoanei respective.
Apreciază că de la acest moment, măsura arestării extremă a arestării preventive poate fi înlocuită cu măsura obligării inculpatului să nu părăsească localitatea.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Urmează să se aibă în vedere că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, că la momentul respectiv lucra într-o unitate militară, unitate la care, așa cum a dovedit cu acte, încă figurează ca salariat și încă îl va primi dacă va fi lăsat în stare de libertate. De asemenea, solicită să se aprecieze condițiile în care s-a comis fapta și în ce împrejurări a fost implicat alături de ceilalți doi inculpați. Consideră că până la urmă adevărul va ieși la iveală. Probele care au fost administrate până la acest moment și probele care vor mai fi administrate, vor dovedi că inculpatul nu se face vinovat de această infracțiune gravă care i se impută, numai pentru simplul fapt că a acceptat să conducă acel autoturism, în care se afla acea mică cantitate de cocaină, care de altfel a fost găsită asupra celuilalt inculpat, nu asupra inculpatului.
Fără a intra pe fondul cauzei, se pune problema dacă inculpatul prezintă sau nu pericol social. Consideră că inculpatul nu prezintă pericol social la acest moment, motiv pentru care solicită admiterea recursului, să se aibă în vedere toate actele și să i se dea posibilitatea să se întoarcă la locul de muncă, să se reîntoarcă în mijlocul familiei, care este cunoscută ca o familie care nu creează probleme în comună.
Apărătorul recurentului inculpat, av., arată că în codul d e procedură penală sunt prevăzute mai multe măsuri preventive, printre care cea mai gravă este aceea a arestării.
Dar, tot din codul d e procedură penală rezultă că arestarea preventivă este o măsură de excepție și se ia în cazuri cu adevărat excepționale, în vederea realizării unuia sau unora din scopurile arătate în art. 136 Cod procedură penală.
Susține că această măsură extremă nu se justifica la început și nu se justifică nici în prezent, chiar dacă este vorba de o infracțiune considerată gravă, cum este cea de trafic de droguri. Nicăieri nu se spune că este absolut necesar în cazul acestei infracțiuni să se ia măsura extremă a arestării preventive.
Într-adevăr, una din condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată este închisoarea mai mare de 4 ani. Dar cea de a doua condiție consideră că nu este îndeplinită și nu era îndeplinită nici în momentul în care s-a luat măsura arestării inculpatului.
Face această susținere pentru că legiuitorul a considerat necesar să modifice textul care impune în anumite situații luarea măsurii arestării preventive, și anume, a introdus acea condiție care este absolută necesară atunci când se examinează necesitatea luării sau menținerii măsurii, aceea ca să se demonstreze că lăsat liber, inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Noțiunea de concret este noțiunea adăugată de legiuitor. Prin urmare, nu este suficient să se demonstreze că există un pericol, pentru că orice infracțiune este periculoasă, dar trebuie să se demonstreze dacă este pericol concret. Nu este suficient să se afirme că este vorba despre o infracțiune gravă, că societatea ar fi perturbată, că ar fi influențate și alte persoane să săvârșească astfel de fapte. Nu în acest fel se demonstrează existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Consideră că în lipsa demonstrării acestui pericol social concret, una din condițiile necesare pentru a se constata existența cazului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită și atunci evident că nu se mai justifică luarea măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, chiar dacă nu se judecă fondul, solicită să se aibă în vedere că este vorba de o cantitate de 28 grame de drog. În alte cazuri de trafic de droguri, unde este vorba de cantități imense de droguri, sunt inculpați cercetați și trimiși în judecată în stare de libertate.
Solicită să se observe că nici măcar nu se poate vorbi de cocaină în adevăratul sens al cuvântului, pentru că examinând expertizele, a constatat că este vorba de fapt de un amestec în care intră și cocaina, dar intră și alte două substanțe pe care nu le-a găsit în niciunul din tabele anexă la Legea 143. Este vorba de lidocaină și fenacetină, deci nu este cocaină pură, ci este un amestec.
Date fiind aceste situații de fapt, împrejurarea că inculpatul este infractor primar, că nu există acest pericol concret pentru ordinea publică dacă va fi lăsat liber, și considerând că perioada de arest preventiv de până acum este suficientă, solicită admiterea recursului și luarea unei alte măsuri preventive din cele prevăzute de codul d e procedură penală.
Apărătorul recurenților inculpați și -, av., solicită admiterea recursurile declarate de aceștia, considerând că nu se mai impune menținerea arestării preventive, față de probele care sunt la dosar, de declarațiile celor doi inculpați și de faptul că aceștia se află la primul impact cu legea penală.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de cei trei inculpați împotriva încheierii de ședință din 10 2008 Tribunalului Galați, prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Cele două aspecte pe care instanța le-a avut în vedere atunci când a dispus menținerea măsurii arestării au fost corect motivate. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment. În ceea ce privește pericolul social concret pe care îl prezintă subzistă dacă aceștia ar fi lăsați în libertate, prin admiterea recursului, pentru această faptă care a fost stabilită de legiuitor ca fiind o faptă gravă, prin pedeapsa mare pe care a fixat-o, acest aspect ar determina un impact negativ asupra societății, ar deteriora interpretarea asupra traficului și consumului de droguri și ar determina o situație negativă cu care tot organele judiciare s-ar confrunta ulterior.
În ceea ce privește hotărârile CEDO invocate, consideră că acestea nu pot fi aplicate și avute în vedere înaintea codului penal și codului d e procedură penală, pentru că până la acest moment nu există un cod penal și un cod de procedură penală european. Fiecare încadrare a faptei trebuie privită și sancționată prin prisma dispozițiilor legale în vigoare din țara respectivă, analizate în paralel și studiate conform hotărârilor CEDO.
Arată că există decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care statuează în situații similare, când inculpații au declarat recurs împotriva menținerii arestării preventive pentru situații similare, și care motivează în conținutul lor tocmai pe acest aspect: că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică pentru că în primul rând ar produce un ecou negativ asupra societății și ar încuraja tineretul în consumul și traficul de droguri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate și lasă la aprecierea instanței.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecată în stare de libertate.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.12.2008 Tribunalul Galați, în baza disp. art. 3002Cod procedură penală în referire la art. 160 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
S-a constatat că la momentul de față temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu au suferit modificări și nici nu au dispărut.
Fapta pe care se presupune că ar fi săvârșit-o inculpații constituie infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, fiind pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică datorită importanței valorilor sociale lezate, gravității deosebite a faptei comise, stării de neliniște și nesiguranță ce ar fi generată în rândul cetățenilor dacă persoana cercetată pentru comiterea unor astfel de fapte ar fi lăsate în stare de libertate.
Aceasta întrucât, noțiunea de ordine publică implică un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea stării de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și, care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale sub aspectul menținerii arestării preventive, deoarece nu sunt indicii și probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
i au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, constând în procurarea, deținerea și vânzarea cantității totale de 28 grame de cocaină.
La dosarul cauzei există la acest moment procesual probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta dedusă judecății, faptă pedepsită de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani de închisoare.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, acesta nu trebuie înțeles numai ca posibilitatea ca în viitor lăsați în libertate inculpații să comită noi fapte penale, ci trebuie înțeles raportat și la gradul de pericol pentru societate a faptei reținute în sarcina inculpaților. În acest context, chiar legiuitorul, prin pedepsele prevăzute de lege a stabilit că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Nu trebuie neglijat nici faptul că dacă s-ar dispune lăsarea în libertate a inculpaților, s-ar crea o falsă impresie în cadrul societății că statul nu ar putea acționa cu mijloacele legale puse la dispoziție, inclusiv cu această măsură a arestării preventive, asupra persoanelor care săvârșesc astfel de fapte prevăzute de legea penală. S-ar crea falsul sentiment în rândul altor prezumtivi făptuitori că ar putea săvârși nestingheriți astfel de fapte cu un grad ridicat de pericol pentru societate în mod nestingheriți fără a putea fi trași la răspundere penală.
Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 11.03.1986 în com., județul G, CNP -, domiciliat în comuna, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ), (fiica lui și, născută la data de 02.04.1989 în comuna, județul G, CNP -, domiciliată în comuna, sat, județul G, în prezent deținută în Penitenciarul Galați ) și - (fiul lui și, născut la data de 10.08.1984 în mun. T, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul Galați ) împotriva încheierii de ședință nr- din 10.12.2008 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei și pe inculpații și - la câte 200 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/23.12.2008
Tehnored. /31.12.2008
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Petruș Dumitru, Aurel Burlacu
