Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 79/R/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G -președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Soane Laura
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 9 din 8 februarie 2008 Tribunalului Bihor, având ca obiect verificarea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av. și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărătorii săi aleși, av. și av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și a punerii de îndată în libertate a inculpatului recurent. A arătat că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă și că cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul recurent în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului recurent, av., a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea încheierii recurate, în principal în sensul revocării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar în sensul înlocuirii acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu privire la cererea principală a arătat în mod nelegal prima instanță a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului recurent este temeinică și legală, câtă vreme în faza de urmărire penală inculpatului recurent i s-au încălcat drepturi expres prevăzute de lege, încălcări sancționate cu nulitatea absolută, în condițiile art. 197 alin. 2 și 3 Cod procedură penală. Astfel, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 și art. 171 alin. 2 Cod procedură penală în condiții în care a fost reținut în 23 decembrie 2007, la ora 3,15 dimineața, fără a i se asigura asistența juridică. La dosarul cauzei nu există nici o adresă sau vreun act prin care să se dovedească că organul de urmărire penală a respectat obligația asigurării dreptului la apărare, prin asistarea de către apărător. Mai mult de atât, în dosarul de urmărire penală nu există nici un proces-verbal din care să rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea și nicio declarație a inculpatului, din care să rezultate că anterior reținerii a fost audiat. În aceste condiții, a apreciat că atât propunerea de arestare preventivă cât și încheierea prin care s-a admis această propunere sunt lovite de nulitate absolută și că în urma constatării nulității acestora se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea acestuia în libertate. A mai arătat că, în speță, urmărirea penală a început la 40 de minute de la reținere, inculpatul recurent fiind ascultat ca învinuit la ora 7,00, iar ca inculpat la ora 8,15. Cu privire la cererea subsidiară a arătat că în speță nu sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul recurent a comis fapta reținută în sarcina sa, aceasta cu atât mai mult cu cât coinculpatul a precizat în declarațiile date că nu a primit de la inculpatul recurent drogurile și că singura probă a procurorului este înregistrarea convorbirilor telefonice or, nu s-a probat că numărul de telefon, respectiv cartela cu numărul de telefon de pe care s-a purtat convorbirea ar aparține inculpatului recurent. Cu atât mai mult, este evident că dacă convorbirile telefonice au fost monitorizate și înregistrate, clientul său nu a fost implicat.
Celălalt apărător ales al inculpatului recurent, av., a arătat că achiesează la concluziile av., că solicită admiterea recursului astfel cum s-a cerut, atât în principal, cât și în subsidiar și a ținut să mai precizeze în plus că inculpatul recurent este cetățean român cu domiciliul în Budapesta și că, dacă el ar fi fost cel care a adus drogurile în țară, este evident că ar fi dorit să participe la tranzacție.
Procurorul a apreciat că încheierea primei instanțe este temeinică și legală, prima instanță verificând, sunt toate aspectele temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și concluzionând în sensul că aceasta este legală și temeinică, concluzie la care achiesează. Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați, ca fiind nefondate.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, a arătat că știe că este vinovat și că este conștient că merită o pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, dar că a intrat în posesia drogurilor cu câteva zile înaintate de sosirea inculpatului care este nevinovat. A solicitat să fie pus în libertate până la finalizarea dosarului, precizând că nu se va sustrage de la judecată.
Inculpatul recurent a solicitat să fie pus în libertate și a arătat că nu este vinovat, el neparticipând la infracțiunea de trafic de droguri în nici un fel, fiind doar un musafir în casa inculpatului recurent.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 9 din 8 februarie 2008, Tribunalul Bihor, printre altele, a constatat, în baza art. 300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților Muncă, fiul lui și, născut la data de 17.04.1965. în, jud. H, domiciliat în O,-, Bloc.X5,.27, jud. B, cu reședința în O,-, Bloc. D1,.84, jud. B, CNP - - arestat preventiv în baza încheierii nr. 32/2007 pronunțată la data de 23 decembrie 2007 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/2007 și, fiul lui - și, născut la data de 16.05.1974 în, jud. S M, domiciliat în,-, jud. S M, CNP - arestat preventiv în baza încheierii nr. 32/2007 pronunțată la data de 23 decembrie 2007 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 47/2007, pe care o menținut-
Tribunalului, verificând din oficiu potrivit art. 300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați, a constatat că arestarea preventivă a acestora s-a dispus în conformitate cu dispozițiile legale în materie, iar temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art. 2 alin.2 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a și alin. 3 Cod penal; art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a și alin. 3 Cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 34 Cod penal. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 3 alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 4 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 34 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2007 cei doi inculpați au procurat în mod repetat din Ungaria, pastile extasy și amfetamine () droguri de M risc ce fac parte din tabelul I,II, și III anexă la Legea 143/2000, pe care le-a introdus, fără drept în țară, fie direct, fie prin intermediari, iar ulterior le-a oferit, respectiv valorificat unor persoane de pe raza județului B, iar o parte le-a reținut pentru consum propriu.
Totodată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de inculpatul, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin.1, art. 3 alin.1 din Legea 143/2000 și art. 4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 modificată prin legea 522/2004 și scoaterea de sub urmărire penală față de inculpatul pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 2 alin.1, art. 3 alin.1 din Legea 143/2000 și art.4 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, întrucât din actele administrate, rezultă că în cauză faptele pentru care au fost cercetați nu există.
Tribunalul a reținut că, în faza de urmărire penală au fost administrate probe, ce permit a se ajunge la concluzia că, există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, întrunite fiind condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Pe de altă parte s-a apreciat că în cauză subzistă în continuare temeiul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există probe certe din care rezultă fără echivoc pericolul pentru ordinea publică ce s-ar putea agrava prin lăsarea inculpaților în stare de libertate, pericol dedus din gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cât și din reacția colectivității dacă inculpații ar fi cercetați în stare de libertate, reacție posibil a produce perturbări în disciplina publică și respectiv față de lege.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate, au formulat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale în libertate.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că a recunoscut și regretat fapta comisă, iar cercetarea judecătorească se poate desfășura în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
Inculpatul a declarat la rândul său recurs împotriva încheierii penale mai sus arătate, solicitând casarea acesteia și, în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului formulată inculpatul a arătat că în mod nelegal prima instanță a reținut că măsura arestării preventive este temeinică și legală, câtă vreme inculpatului recurent i s-au încălcat drepturile legale conferite de lege și sancționate cu nulitatea absolută, conform art. 197 alin. 2 și 3 Cod procedură penală. Astfel, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, prev. de art. 6 și art. 171 alin. 2 Cod procedură penală, fiind reținut la 23.12.2007, la orele 3,15 dimineața, fără a i se asigura asistență juridică. Mai mult de atât, nu există în dosarul de urmărire penală nici un proces-verbal din care să rezultă că inculpatului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea și nici o declarația a acestuia luată înainte de a fi reținut.
Raportat la aceste aspecte, apărătorul inculpatului a arătat că, atât propunerea de arestare preventivă, cât și încheierea prin care s-a admis această propunere sunt lovite de nulitate absolută, impunându-se revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Cu privire la cererea subsidiară, de înlocuire a măsurii arestării preventive, a arătat că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa, în condițiile în care coinculpatul a arătat în declarațiile sale că nu a primit drogurile de la el, singura probă a parchetului fiind înregistrările telefonice, însă nu există probă că, cartela telefonică de pe care s-au purtat aceste convorbiri îi aparține inculpatului.
Examinând încheierea recurată din oficiu și prin prima motivelor de recurs invocate, dar în limitele prescrise de lege, curtea va reține următoarele:
Inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea nr. 32 din 23 decembrie 2007 Tribunalului Bihor, în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr. 46/2007 și nr. 47/2007, reținându-se ca temeiuri dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală. S-a arătat că la dosarul cauzei există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor, existând totodată probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol dedus din gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați și din reacția colectivității, care ar putea produce perturbări în disciplina publică și respectul față de lege.
Raportat la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, se reține că acesta subzistă și nu s-au modificat, în mod corect reținând prima instanță că măsura arestării preventive dispusă față de ele este legală și temeinică. Astfel, se va reține că inculpatul a fost prins în flagrant, în timp ce încerca să valorifice cantitatea de 1158 pastile ecstasy către colaboratorul autorizat în cauză, reținându-se totodată că acesta este recidivist postcondamnatoriu, aspecte din care rezultă cu certitudine că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, sens în care recursul său va fi respins, în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând ca, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de inculpatul, curtea va reține următoarele:
Motivele privind nelegalitatea măsurii arestării preventive dispusă împotriva acestuia nu sunt întemeiate, constatându-se că măsura a fost dispusă în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură penală. Astfel, la luarea măsurii arestării inculpatul a fost adus în fața judecătorului și a fost asistat de apărător, măsura fiind dispusă după ce acesta a fost ascultat de judecător cu privire la faptele pentru care era cercetat, respectându-i-se astfel dispozițiile alin. 5 și 8 ale art. 146 Cod procedură penală.
Împotriva ordonanței prin care s-a dispus de către procuror reținerea sa, inculpatul avea posibilitatea să facă plângere, în condițiile art. 140/1 Cod procedură penală; de asemenea, inculpatul avea posibilitatea de a invocate aceste motive de nulitate ca posibile motive de nulitate a propunerii de arestare preventivă cu ocazia luării măsurii arestării preventive de către judecător, pentru a putea fi analizate de către acesta.
În procedura reglementată de art. 300/1 Cod procedură penală, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în mod corect constatând tribunalul că această măsură este legală.
Curtea consideră însă că este fondată susținerea inculpatului potrivit căreia temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat.
Astfel, se reține că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, conform art. 143 Cod procedură penală, însă referitor la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală - există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică -, se vor reține următoarele:
Pericolul concret pentru ordinea publică nu se poate aprecia exclusiv în funcție de gravitatea faptei comise, instanța fiind obligată să ia în considerare o serie de alte aspecte relevante, precum caracterul inculpatului, moralitatea sa, antecedența penală, domiciliul, starea materială, gradul de integrare socială și faptul dacă are sau nu un loc de muncă (Hotărârea CEDO din 28 martie 1990 în cauza B contra Austriei).
Raportat la aceste criterii, se va reține că inculpatul nu are antecedente penale, desfășoară activități comerciale de natură a-i asigura cele necesare traiului zilnic - fiind dealer auto -, la dosarul cauzei neexistând probe din care să rezultă că este o persoană imorală, este integrat în societate, având un domiciliu stabili, împrejurări care dovedesc că acesta poate fi pus în libertate, chiar dacă infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este o infracțiune gravă.
Recursul inculpatului va fi admis în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive dispusă împotriva sa cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, conform art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Referitor la o posibilă reacție negativă a colectivității față de punerea în libertate a inculpatului, se va reține că măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpat, fără a fi o măsură privativă de libertate, este o măsură limitativă de libertate, capabilă să realizeze scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
În baza art. 145/1 alin. 1 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara are obligația:
- de a se prezenta la instanță ori de câte ori este chemat;
- de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală, i se va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, un exemplar al prezentei hotărâri se va comunica azi, 14 februarie 2008, inculpatului, Poliției orașului - jud. S-M, Jandarmeriei Române, Poliției comunitare, Serviciului Public Comunitar de emitere și eliberare a pașapoartelor simple românești S-M, Poliția de Frontieră Română, în vederea asigurării respectării obligațiilor ce-i revin inculpatului, urmând ca organele în drept să refuze eliberarea pașaportului sau să ridice provizoriu pașaportul pe durata măsurii, urmând să se mențină restul dispozițiunilor încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul, născut la 16 mai 1974, aflat în Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr. 9 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că:
Dispune înlăturarea dispozițiilor privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui - și, născut la 16.05.1974.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală înlocuiește măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului prin încheierea nr. 32/23.12.2007 dată de Tribunalul Bihor, mandat de arestare preventivă nr. 47/2007, cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
În baza art. 145 alin. 1/1 atrage atenția inculpatului că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara are obligația:
- de a se prezenta la instanță ori de câte ori este chemat;
- de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145 alin. 2/2 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. 2 Cod procedură penală, un exemplar al prezentei hotărâri se va comunica azi, 14 februarie 2008, inculpatului, Poliției orașului - jud. S-M, Jandarmeriei Române, Poliției comunitare, Serviciului Public Comunitar de emitere și eliberare a pașapoartelor simple românești S-M, Poliția de Frontieră Română, în vederea asigurării respectării obligațiilor ce-i revin inculpatului, urmând ca organele în drept să refuze eliberarea pașaportului sau să ridice provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
Menține restul dispozițiunilor încheierii recurate.
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul formulat de inculpatul. împotriva aceleași încheieri.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 2 ex. 29.02.2008, pc
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Soane Laura, Pătrăuș Mihaela
