Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.79/
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă -
- Biroul Teritorial Galați -
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din data de 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și recurentul inculpat, în stare de deținere.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat depune la dosar, din partea D-nei avocat - apărător ales al recurentului - inculpat, cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât nu se poate prezenta la instanță din motive de sănătate, adeverință medicală și împuternicire avocațială.
Curtea, pune în discuție cererea formulată de apărătorul ales al recurentului- inculpat.
Reprezentantul Parchetului apreciază că se poate acorda un termen mai scurt.
Avocat este de acord cu cererea formulată.
CURTEA, după deliberare, constată că cererea formulată de D-na avocat este nejustificată, adeverința medicală anexată cererii este din data de 2.02.2009 și nu se recomandă repaus la pat.
În vederea asigurării substituirii D-nei avocat și pentru a se justifica lipsa acesteia de la instanță suspendă ședința de judecată pentru 30 de minute.
La apelul nominal făcut la a doua strigare au răspuns recurentul inculpat în stare de deținere și asistat de avocat - apărător ales și recurentul inculpat, în stare de deținere și asistat de avocat - apărător ales.
Procedura completă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat considerând că instanța de fond, la menținerea măsurii arestării preventive a avut în vedere că există o amploare a infracțiunilor de acest gen și că inculpatul ar putea influiența buna desfășurare a procesului penal. Solicită a se avea în vedere că în cauză există doar trei martori- 2 propuși de inculpat, unul care se afla cu inculpatul și martorul cu identitate protejată. Precizează că martorul cu identitate protejată este arestat preventiv și se află în Italia deci va fi în imposibilitate de a fi audiat. În cauză s-au efectuat interceptări telefonice dar din aceste convorbiri nu s-a putut stabili săvârșirea vreunei infracțiuni de către inculpați. Mai arată că au fost reținute trei acte materiale: unul din 7.10.2008 cu privire la care sunt dubii și două din 9 și respectiv 13.10.2008 care consideră că au fost fabricate. Din declarații rezultă că martorii se întâlneau cu inculpații pentru a le da heroina dar la flagrantul realizat asupra inculpaților nu s-a găsit nici o sumă de bani care să fi fost rezultați din urma tranzacției. De altfel sunt multe contradicții în cauză, respectiv din declarația martorului rezultă că la ora 15 fost contactat de către inculpați dar tot la aceeași oră a fost întocmit și procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Invederează instanței că în cauză s-a amprentat toaleta barului și pervazul acesteia dar această probă nu poate incrimina pe inculpați întrucât aceștia s-ar fi putut sprijini de pervazul geamului în momentul când au mers la toaletă nu că ar fi pus punga de cocaină care nu a fost amprentată. Este adevărat că a fost expertizată cantitatea de cocaină dar această împrejurare nu se poate face o legătură de cauzalitate între cocaină și inculpatul.
Avându-se în vedere că în cauză nu există probe certe care să dovedească vinovăția inculpatului, că nu există riscul că inculpatul s-ar putea sustrage de la judecată sau ar interveni la administrarea probelor, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului- inculpat, având cuvântul, arată că în cauză este vorba de câteva zeci de grame de heroină. Consideră că amprentele prelevate au fost plantate, nu aveau de ce să apară pe interiorul pervazului și nu era necesar să fie ale ambilor inculpați și nici nu rezultă că inculpații sunt cei care ar fi avut în posesie drogurile.
Invederează de asemenea că prima declarație a inculpatului este nulă conform art. 61 Cod pr.penală și nu poate servi la aflarea adevărului.
Avându-se în vedere că există dubii în cauză care profită inculpatului, că nu există posibilitatea sustragerii acestuia de la cercetarea judecătorească, că este căsătorit și are un copil minor în întreținere, că nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului formulat și a se dispune punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică. În cauză subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuarea menținerea măsurii preventive.
Din actele efectuate la urmărirea penală, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele- verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele- verbale de identificare a substanței procurate de colaboratorul sub acoperire de la inculpatul, procesele verbale de cântărire și de constatare a infracțiunii flagrante, încheierea privind autorizarea interceptării convorbirilor telefonice și raportul de expertiză criminalistică rezultă indicii temeinice de natură a induce presupunerea că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor, conform art. 143 Cod pr.penală.
De asemenea sunt întrunite și prev. art. 148 lit. f Cod pr. penală, fapta pentru care inculpații sunt cercetați este pedepsită de legea penală cu o pedeapsă mai mare de 4 ani și din actele dosarului rezultă că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, relevat atât de natura și gravitatea sporită a faptei reflectată în regimul sancționator sever, modalitatea și împrejurările în care s-a comis fapta, natura și importanța relațiilor sociale lezate și urmarea produsă, datele personale ale inculpaților care nu au nici un loc de muncă stabil pentru a se putea întreține pe căi licite, potențialul violent al inculpatul.
Solicită, în baza disp.art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală respingerea recursurilor ca fiind nefondate, cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul- inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și solicită admiterea recursului formulat.
Recurentul- inculpat a, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său și dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursulor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 23.01.2009 a Tribunalului Galați, în baza art. 3002raportat la art. 160 al. 1 și 3 Cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, constatând legalitatea și temeinicia acesteia și s-au respins ca nefondate cererile inculpaților privind revocarea arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul - a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați cu privire la luarea măsurii preventive a arestării inculpaților și, dispunându-se arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 29 zile, de la 14.10.2008, până la 11.11.2008, fiind emise mandatele nr. 68 și 69 din 14.10.2008.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere temeiurile prev de art. 148 lit f pr.pen (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Încheierea pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul sus-arătat (-) a rămas definitivă la data de 17.10.2008 prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în același dosar.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și rămasă definitivă prin încheierea de ședință cu același număr din data de 11.11.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de încă 30 de zile, de la 12.11.2008 până la 11.12.2008 inclusiv.
Prin rechizitoriul nr.154/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.2 alin 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2.pen, reținându-se că în cursul lunii octombrie 2008, acționând în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, au deținut fără drept și au comercializat cantitatea totală de 42 grame cocaină (drog de mare risc înscris în Tabelul anexă nr. II al legii 143/2000)
În temeiul art.300 indice 1 alin 1 și 3.pr.pen, instanța a constatat că măsura preventivă este legală și temeinică și că se impune menținerea arestării preventive a inculpaților, având în vedere că din datele existente la dosarul cauzei (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele-verbale de verificare a substanței procurate de colaboratorul sub acoperire de la inculpatul, procesele-verbale de cântărire și de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu adresa IGPR- de Combatere a Organizate C - Laborator de Analiză și Profil al Drogurilor, procesul-verbal de consemnare a declarației martorului, încheierea privind autorizarea efectuării interceptării convorbirilor telefonice, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și respectiv raportul de expertiză criminalistică) rezultă indicii temeinice de natură a induce presupunerea că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor.
Articolul 300 indice 2.pr.pen prevede că în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 indice b pr.pen.
În speță cercetarea judecătorească este în plină desfășurare (nefiind audiat nici un martor, iar inculpații s-au prevalat de dispozițiile art 70.pr.pen).
Afirmațiile apărătorilor aleși ai inculpaților potrivit cărora în cauză nu sunt probe din care să rezulte participarea acestora la comiterea infracțiunii ori că nu sunt probe legal administrate din care să rezulte vinovăția lor, situație în care trimiterea acestora în judecată prin rechizitoriu este nelegală nu pot fi analizate în acest moment procesual, având în vedere că probatoriul vizează fondul cauzei.
Ca atare, tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea celor doi inculpați nu s-au modificat (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) și că impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă indicii temeinice, în sensul art. 143 în ref la art. 681.pr.pen de natură a induce bănuiala legitimă, în sensul art 5 parag 3 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, că inculpații au comis fapta reținută în sarcina lor, faptă ce este sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Față de gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi săvârșită (cocaina fiind un drog de mare risc) dar și față de atitudinea procesuală a inculpaților, tribunalul apreciază că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, față de amploarea înregistrată cu privire la fapte similare celei pentru care inculpații sunt cercetați, se apreciază că lăsarea acestora în libertate la acest moment ar induce o stare de neliniște în societate, generând un sentiment de insecuritate socială și de neîncredere în autorități, credința că oricine ar putea săvârși fapte similare în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei presupuși ca autori ai unor astfel de fapte.
De asemenea, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment ar putea perturba buna desfășurare a procesului penal, prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați, existând totodată și posibilitatea ca inculpații să se sustragă de la cercetarea judecătorească.
Cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate, formulată de ambii inculpați prin apărătorii aleși, respectiv cererea de revocare a arestării preventive, formulată de inculpatul, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.139 alin 1 și 2.pr.pen măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
Având în vedere considerentele anterior arătate, tribunalul a constatat că motivele care au condus la arestarea preventivă și în principal pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților sunt în continuare de actualitate, astfel că înlocuirea măsurii arestării preventive sau revocarea acesteia nu se justifică.
Așa fiind, constatând că menținerea în continuare în stare de detenție a celor doi inculpați este necesară pentru păstrarea ordinei și siguranței publice, precum și pentru buna desfășurare a procesului penal și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru înlocuirea sau revocarea arestării preventive, tribunalul va menține arestarea preventivă a inculpaților și iar, pe cale de consecință, au fost respinse ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, respectiv cererea de revocare a acestei măsuri.
Văzând și art. 192 alin 2.pr.pen inculpatul (care a formulat separat cerere de revocare a măsurii preventive, înregistrată sub nr- și care prin încheierea din 26.11.2008 a fost conexată la dosarul de față) a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și susținând că în cauză nu există probe care să susțină acuzațiile ce li se aduc și că lăsarea lor în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Analizând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel Curtea constată că aceleași aspecte au fost invocate de inculpații recurenți și în fața instanței de fond și că prin încheierea supusă controlului judiciar s-a răspuns de extrem de amplu și cuprinzător la toate criticile formulate.
S-a arătat, argumentat, că la dosar există probe care susțin comiterea de către inculpați a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și că în acest moment procesual când cercetarea judecătorească este abia la început nu se poate pune problema stabilirii cu certitudine a vinovăției sau nevinovăției inculpaților, această chestiune urmând a fi tranșată de instanța de fond la pronunțarea sentinței.
De asemenea s-a arătat, pe bună dreptate, că infracțiunea imputată inculpaților este extrem de gravă, nu doar prin limitele de pedeapsă ridicate (închisoare de la 10 la 20 de ani) ci și prin cantitatea de cocaină traficată (42 de grame) și prin forma continuată de săvârșire.
Aceste aspecte denotă din partea inculpaților o periculozitate deosebită, ce este de natură să afecteze siguranța publică și încrederea populației în actul de justiție în situația punerii lor în libertate, așa încât se poate aprecia că revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive ar conduce la crearea unei stări de pericol pentru ordinea publică și ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
În consecință Curtea constată că măsura arestării preventive luată în cauză față de cei doi inculpați este în continuare necesară în cauză și că în mod justificat a dispus instanța de fond menținerea inculpaților recurenți în stare de detenție preventivă.
Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 39515pct. 1 lit. b Cod pr. penală, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul recurs conform prevederilor art. 192 alin. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 16.09.1982 în G, CNP - - ) și ( fiul lui și, născut la data de 28.06.1977 în G, CNP - -), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință din 23 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent la plata către stat a câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./06.02.2009
Tehnored./06.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Marcian Marius Istrate, Mița
