Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 791/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 791
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarate deinculpatii:, fiul lui si, nascut la 08.09.1987 și, fiul lui și -, nascut la 29.01.1986 - detinuți in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 27.11.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatii recurenti și asistati de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a fracut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Instanta procedeaza la identificarea inculpatilor recurenti, prin compararea datelor de stare civila declarate de acestia oral cu datele aflate la dosarul cauzei, dupa care, interpelandu-i, inculpații precizează că isi mentin recursul declarat impotriva incheierii de sedinta pronuntata de Tribunalul I la data de 27.11.2009 și nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursurilor formulate de cei doi inculpati, a se observa ca s-au formulat aparari, probe in instanță, s-au clarificat problemele din această cauză, urmează ca avocatii la fond să ceară o recalificare, in sensul incadrarii juridice.
Consideră că, lasarea inculpatilor in stare de libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publica, motiv pentru care, solicita admiterea recursurilor, anularea incheierii recurate si a se lua o altă măsură față de inculpati, respectiv aceea a obligarii de a nu parasi localitatea.
Depune in instanță un memoriu formulat de inculpatul, o caracterizare emisa de Compartimentul de Asistență Socială din cadrul primăriei, o copie Certificat de calificare profesională, un Certificat de absolvire a școlii de arte și meserii, o copie Bilet externare și o copie permis conducere si de pe actul de identitate al inculpatului, care se ataseaza la dosarul cauzei, solicitand a fi avute in vedere in deliberare.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza incheierea pronuntata de Tribunalul I ca fiind legala si temeinica, actele depuse de aparator evidentiaza circumstantierea inculpatului, vor fi avute in vedere de catre instanta de fond. Consideră că instanța de fond a făcut o analiză concludentă in cauză, cu incadrarea de tentativa la omor calificat, in cauză subzistă in continuare temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Avocat sustine că, intr-adevar aceste elemente evidentiaza circumstantierea inculpatului, dar consideră că nu prezintă un pericol pentru ordinea publica si poate fi lăsat să se judece in stare de libertate, de asemenea si celalalt inculpat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, prin inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi țara sau localitatea, se va prezenta la organele de politie si la instanta ori de cate ori va fi chemat, părinții săi sunt foarte bolnavi si doreste sa aibă grijă de ei.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate, el este cel mai mare dintre frati, tatal sau este bolnav si doreste să fie alături de familie.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Tribunalul Iași prin încheierea de ședință din 27.11.2009 pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 160 ind. b raportat la art. 300 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații, -, și, iar în baza art. 300 ind. 2 alin. 3 Cod procedură penală a menținut această măsură.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală a respins cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea, iar în baza art. 139 alin. 2 Cod procedură penală a respins cererile de revocare a măsurii arestări preventive formulată de inculpații - și
În pronunțarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1197/P/2009 din 12.10.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, înregistrat la această instanță sub nr. 7324/99/12.10.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 08.09.1987 în comuna, județul I, CNP -;, fiul lui G și, născut la data de 09.03.1991 în I, județul I, CNP -;, minor, fiul lui și, născut la data de 26.10.1991 în comuna, județul I;, fiul lui și, născut la data de 02.08.1990 în I, județul I, CNP - și, fiul lui și -, născut la data de 29.01.1986 în I, județul I, CNP -, cu toții aflați în Arestul IPJ I, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, în forma coautoratului, prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) Cod penal.
În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, că, în noaptea de 25/26.07.2009, după ce au ieșit de la discoteca organizată la căminul cultural din satul și comuna, județul I, au lovit cu pumnii și picioarele pe partea vătămată, în vârstă de 18 ani, din satul -, comuna Șcheia, județul I, căreia i-au produs astfel leziuni deosebit de grave: un hemoperitoneu prin ruptură de splină, traumatism cranio-cerebral și șoc hipovolemic, sindrom confuzional post-traumatic, leziuni care au fost de natură să-i pună viața în primejdie. S-a subliniat că toți inculpații au acționat simultan, exercitând acte de violență asupra victimei, astfel încât acțiunea fiecăruia s-a completat cu acțiunea celorlalți, existând un deplin acord subiectiv, iar acțiunile lor reunite au anihilat total puterea de apărare a victimei, determinând producerea leziunilor grave; faptul că unul sau altul dintre inculpați a avut o contribuție mai mare în exercitarea violențelor, este lipsit de relevanță sub aspectul calității de coautor al fiecăruia.
2. Pentru aceste acuzații, prin încheierea penală nr. 114/28.07.2009 a Tribunalului Iași, astfel cum a fost modificată prin încheierea penală nr. 128/31.07.2009 a Curții de APEL IAȘI, anterior fusese dispusă arestarea preventivă a inculpatului minor pe o durată de 19 zile, începând cu data de 29.07.2009 și până la data de 16.08.2009, respectiv pe o durată de 20 de zile în cazul inculpaților majori, și, din data de 29.07.2009 la data de 17.08.2009.
3. Măsura preventivă a fost prelungită succesiv de Tribunalul Iași, prin încheierea penală nr. 128/14.08.2009, pentru 19 zile (din 18.08.2009 la 05.09.2009), în cazul inculpaților majori și pentru 20 de zile în cazul inculpatului minor (din 17.08.2009 la 05.09.2009); prin încheierea penală nr. 135/28.08.2009 pentru o durată de 20 de zile, din 06.09.2009 la 25.09.2009, pentru toți inculpații; prin încheierea penală nr. 155/23.09.2009 pentru o durată de 20 de zile, calculată din data de 26.09.2009, pentru toți inculpații, măsura urmând să expire în data de 15.10.2009.
4. La examinarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive la primirea dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 160 raportate la art. 3001alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, și cu observarea prevederilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală în cazul inculpatului minor, tribunalul a constatat, prin încheierea de ședință din data de 13.10.2009, că temeiurile care au stat la baza luării și apoi a prelungirii măsurii preventive nu au încetat și nici nu s-au schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților.
5. La următoarea verificare a legalității și temeiniciei măsurilor preventive, efectuată din oficiu în cursul judecății potrivit art. 160 și art. 3002Cod procedură penală, prin încheierea din data de 2 noiembrie 2009, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, (devenit major) și, motivat în esență de subzistența temeiurilor avute în vederea la luarea, prelungirea și menținerea măsurilor preventive. S-a arătat că, în absența oricărui element de noutate care să fi fost relevat pe cale de cercetarea judecătorească, toate argumentele de ordin faptic și juridic ce au legitimat arestarea celor cinci inculpați își mențin validitatea, iar durata prevenției nu și-a depășit limitele de rezonabilitate în raport de particularitățile cauzei, indicate în concret în cuprinsul încheierii respective.
De la data ultimei verificări similare, prin actele de cercetare judecătorească îndeplinite în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, în speță au apărut elemente de noutate, însă acestea nu sunt în măsură să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpaților, și ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Astfel, audierile care au avut loc la acest ultim termen de judecată permit degajarea următoarelor constatări, foarte importante pentru baza factuală a măsurilor preventive în accepțiunea art. 143 Cod procedură penală:
- partea vătămată și-a menținut poziția adoptată în cursul urmăririi penale, declarând că toți inculpații l-au lovit până și-a pierdut cunoștința;
- inculpatul și-a menținut poziția adoptată în cursul urmăririi penale, de negare a faptelor și a vinovăției;
- inculpatul a revenit în bună măsură asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, asumându-și doar aplicarea unei palme și a unei lovituri de picior;
- inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu pumnii și picioarele;
- inculpatul a revenit asupra declarației făcute la prezentarea de material, susținând, la fel ca în prima etapă a urmăririi penale, că nu a lovit victima;
- inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere;
- toți inculpații, când au fost întrebați în legătură cu participarea celorlalți inculpați la exercitarea de violențe asupra părții vătămate, au susținut versiunile propuse de fiecare inculpat în parte, cu excepția unor detalii necoroborabile dar și nesemnificative.
Reapreciind mijloacele probatorii acumulate în faza de urmărire penală în lumina actelor de cercetare judecătorească rezumate mai sus, tribunalul apreciază că temeiurile de fapt care au determinat luarea măsurilor preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat de o asemenea manieră încât să pună sub semnul întrebării legitimitatea arestării celor cinci inculpați. Această concluzie se bazează pe următoarele observații:
Argumentele propuse de către inculpați în sprijinul și pentru justificarea alterării pozițiilor adoptate în etapa prealabilă trimiterii în judecată sunt lipsite de credibilitate, în condițiile în care aceștia nu au fost în măsură să furnizeze și elemente palpabile, apte de a fi verificate în plan probator, pentru a susține și explica schimbarea declarațiilor. Prin urmare, atâta timp cât nu există nici un indiciu serios că declarațiile date în faza prealabilă judecății (considerate sincere de către procuror) ar fi fost obținute în afara cadrului de legalitate procesuală, criticile referitoare la modul în care a fost condusă urmărirea penală trebuie respinse.
Declarațiile date de inculpați în instanță tind să se coroboreze în a susține o altă versiune decât cea rezultată din ansamblul probelor administrate de procuror, potrivit căreia inculpatul pare să fi fost singurul agresor. Această nouă teză propusă în apărare ridică semne serioase de întrebare în legătură cu o posibilă conivență între inculpați, realizată în scopul exonerării a patru dintre presupușii autori și "sacrificarea" unuia dintre inculpați, care, întâmplător, era minor la data la care se bănuiește că s-a atentat la viața părții vătămate, și beneficiază de un regim sancționator mai ușor decât ceilalți patru inculpați majori. Așadar, tribunalul este îndrituit să se îndoiască de sinceritatea declarațiilor făcute la acest termen de judecată, în principal pentru că aspectele relatate de inculpați vin în contradicție evidentă cu întreg ansamblul probelor aflate în dosarul de urmărire penală. de nesinceritate a fost potențată și de caracterul aparent selectiv al capacității de redare a filmului evenimentelor petrecute în noaptea de 25/26 iulie 2009 în fața discotecii din comuna. Astfel, aparența a fost aceea că inculpații nu au redat în întregime cele percepute în mod direct, ci au preferat să își amintească doar fapte și împrejurări exoneratoare, iar punctele de discontinuitate au fost puse pe seama unor cauze discutabile, precum: starea de ebrietate, luminozitatea redusă, distanța la care s-au aflat față de victimă etc.
Fără a nega de plano veridicitatea declarațiilor date de inculpați, tribunalul amintește că, potrivit art. 69 Cod procedură penală, forța probantă atribuită acestor depoziții este relativă, ceea ce înseamnă că versiunile propuse de aceștia în apărare vor trebui verificate în mod obligatoriu pe calea administrării probatoriului deja încuviințat, în principal prin ascultarea martorilor oculari rezultați din dezbateri.
Privitor la gradul de pericol pe care l-ar reprezenta inculpații pentru ordinea publică, trebuie subliniat că datele speței îi indică în continuare pe inculpații, și ca fiind persoane cu un potențial criminogen ridicat, ceea ce reflectă cu obiectivitate prezența unui risc concret și actual atât pentru comunitatea rurală restrânsă din care fac parte (comuna, județul I) dar mai ales pentru cei străini de această comunitate. temeiurilor care au determinat arestarea, bazate pe existența și în prezent a unui grad ridicat de pericol pentru ordinea publică, în înțelesul art. 148 alin. 1 lit. f), rezultă din însăși gravitatea deosebită a faptelor de care sunt suspectați inculpații. Se poate considera că, lăsarea în libertate a inculpaților, bănuiți ca autori ai unor fapte atât de grave, comise împreună, prin acțiuni conjugate, în timpul nopții, într-un loc public, constând în încercarea de suprimare a vieții unui tânăr, pentru simplul motiv că era dintr-o altă comună (audierile recente nu au relevat un alt mobil verosimil pentru declanșarea agresiunii), prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele, chiar când acesta se afla căzut la pământ, ar recrea starea de pericol eliminată prin hotărârea de luare a măsurii preventive, în înfrângerea scopurilor urmărite prin art. 136 alin. 1 Cod procedură penală. Se are în vedere și faptul că leziunile descrise în cuprinsul expertizei medico-legale a victimei denotă cu obiectivitate că asupra părții vătămate s-a acționat cu o brutalitate excesivă, iar rezultatul vătămător s-a putut produce pe fondul unor lovituri deosebit de puternice, aplicate în mod repetat cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale corpului. Se poate conchide că, în ipoteza lăsării în libertate, în acest moment procesual, prin revenirea în mediul din care au fost extrași prin luarea măsurii preventive, s-ar re-activa riscul de tulburare a ordinii publice eliminat prin decizia de arestare.
În acest context, tribunalul subliniază și apariția unui element de noutate, degajat din conduita procesuală a inculpaților. Faptul că inculpații - cu excepția inculpatului (care și-a negat constant implicarea în actele de violență care au pus în pericol viața părții vătămate) - și-au modificat declarațiile și le-au sincronizat pentru a contura o altă versiune decât cea din rechizitoriu, naște o suspiciune firească în legătură cu sinceritatea acestora. Schimbarea nejustificată a pozițiilor procesuale permite instanței bănuiala că persoanele arestate nu au urmărit aflarea adevărului, ci mai degrabă ocultarea acestuia prin re-crearea unei realități favorabile inculpaților, dar lipsită deocamdată de suport în probele cauzei. Deci, este rezonabil ca instanța să remarce apariția unui nou risc pentru buna desfășurare a procesului penal, izvorât din temerea legitimă că inculpații, dacă ar fi lăsați în libertate, ar putea deveni preocupați de felul în care martorii ce urmează a fi audiați vor relata faptele și împrejurările esențiale pentru lămurirea cauzei. Prin urmare, menținerea măsurii arestării preventive se impune cu necesitate, în scopul eliminării oricărui risc, fie și potențial, de alterare a probelor.
S-a mai arătat deja, prin încheierile anterioare, că rațiunile de ordine publică ce justifică menținerea inculpaților la dispoziția instanței prevalează asupra dreptului acestora de a fi judecați în libertate, urmând ca judecătorul fondului, după ce va intra în posesia unor date suplimentare, ce vor fi rezultat din actele de cercetare judecătorească, să decidă asupra oportunității menținerii în continuare a stării de arest.
Următoarea chestiune de analizat este aceea a timpului petrecut de inculpați în arest, prin raportare la circumstanțele particulare ale cauzei. Din această perspectivă, aplicând testul de proporționalitate, instanța consideră că durata arestării este rezonabilă, prin raportare la stadiul probațiunii, care încă nu a permis să se deceleze o diminuare a riscurilor pe care le prezintă inculpații pentru ordinea de drept. Tribunalul apreciază că simpla trecere a timpului nu este de natură să diminueze percepția asupra gravității faptelor imputate inculpaților, și, ceea ce impune cu necesitate menținerii celei mai severe dintre măsurile preventive.
Tribunalul apreciază că, raportat la natura și complexitatea cauzei, derivând din numărul mare al inculpaților și al actelor materiale subsumate faptei penale cercetate, valoarea deosebită ocrotită de legea penală (dreptul la viață, protejat inclusiv de art. 1 CEDO), bănuit a fi fost lezată prin acțiunile imputate inculpaților, se impune menținerea acestora în stare de arest preventiv, din rațiuni de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în sensul menținerii inculpaților la dispoziția instanței în scopul asigurării unei maxime celerități a judecății și al efectuării în bune condiții a actelor de cercetare judecătorească ce implică prezența obligatorie a inculpaților.
În considerarea celor ce preced, luând act de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că arestarea preventivă este necesară și legitimă, iar durata detenției temporare este rezonabilă în raport cu gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și proporțională în raport de pericolul concret pe care le prezintă pentru ordinea de drept fiecare dintre inculpații, și, instanța, în temeiul art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, în temeiul art. 139 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, au fost respinse cererile inculpaților, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv de revocare a măsurii arestării preventive. celor reținute în cuprinsul ultimei încheieri pronunțate în aceeași materie, tribunalul a apreciat că eliberarea inculpaților, datorită ansamblului circumstanțelor cauzei, prezintă un grad ridicat de pericol de tulburare a ordinii publice în comunitățile rurale restrânse din care fac parte acuzații și partea vătămată, deopotrivă cu familiile și apropiații acestora. Instanța este lipsită în continuare de acele elemente palpabile și relevante care să îi permită concluzia că obligațiile complementare, subsumate măsurii restrictive de libertate a obligării de a nu părăsi localitatea, ar fi în măsură să oferă suficiente garanții asupra bunei desfășurări a judecății. Cât despre cererile de revocare formulate de către inculpații și, trebuie arătat că acestea sunt vădit nefondate, din motivele arătate în argumentarea soluțiilor diametral opuse, adoptate cu prioritate, de menținere a stării de arest.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpații și care prin apărător, cât și memoriile depuse la dosar au solicitat punerea în libertate având în vedere conduita procesuală anterioară - lipsa antecedentelor penale - vârsta și lipsa pericolului concret pentru ordinea publică în condițiile luării unei măsuri restrictive de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate.
Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu fiind bănuiți de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal.
Din probele existente la dosar rezultă că și în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate.
Infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este aceeași ca și pentru care s-a luat măsura arestării preventive, neschimbându-se elementele constitutive pe parcursul urmăririi penale sau al judecății pentru a fi în prezența unei alte infracțiuni iar pericolul acesteia este același.
La stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce țin de persoana inculpaților, după cum se susține în prezenta cale de atac, ci și date referitoare la faptă pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, Curtea reține că existența și permanența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" iar măsura mențineri arestării este conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. cod procedură penală recursurile declarate de inculpații și vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 27.11.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocați desemnați din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
-
Red.
Tehnored. M.
02 ex. / 24.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
