Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 792
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarate deinculpatii:, fiul lui si, nascut la 03.05.1956 și, fiul lui si, nascut la 15.11.1986 - detinuti in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 18.11.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat ales și inculpatul recurent asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelati de catre instanta, inculpatii recurenti și precizează că doresc să-și retragă recursul formulat impotriva incheierii de sedinta din data de 18 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul I, dupa care, instanta procedeaza la luarea unor declaratii scrise inculpatilor, cele declarate fiind consemnate in procese verbale care, dupa ce au fost semnate de catre inculpati, presedintele completului de judecata si grefierul de sedinta, se ataseaza la dosarul cauzei.
Avocat solicita a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Avocat solicita a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public solicita a se lua act de retragerea recursurilor declarate de cei doi inculpati.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a se lua act de retragerea recursului declarat impotriva incheierii din 18.11.2009.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a se lua act de retragerea recursului declarat impotriva incheierii din 18.11.2009.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea penală din 18.11.2009 a Tribunalului Iașis - constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și s-a menținut măsura arestării preventive a acestora, în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză există indicii temeinice și chiar probe certe în sensul art. 143 Cod procedură penală (și anume: declarațiile părților vătămate, -, și, procesele verbale întocmite cu ocazia recunoașterii de către persoanele vătămate a persoanelor despre care ele au pretins că le-au exploatat sexual, planșele fotografice întocmite cu ocazia fiecărei recunoașteri, procesul verbal întocmit de către lucrători de poliție la data de 23 martie 2009 cu ocazia intervenirii acestora, la solicitarea persoanei vătămate, pentru aop roteja pe aceasta de acțiunile violente cu care o amenința inculpatul, declarațiile martorilor, -, B, -, G, -, și, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate, procesele verbale întocmite de către organele de poliție cu ocazia "monitorizării" acțiunilor ilicite derulate de cei doi inculpați, cupoanele de comandă ridicate de la redacția ziarului "Evenimentul" I, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ce au fost legal interceptate ), care justifică bănuiala legitimă și rezonabilă că, inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată (și arestați).
Toate cele mai sus arătate relevă o anume persistență infracțională în special a inculpatului în comiterea de fapte de același gen, pe o perioadă mai lungă de timp, ceea ce a îndreptățit instanța să aprecieze că probele sus enunțate se constituie în date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte fapte penale similare.
Concluzionând, cu privire la ambii inculpați, s-a constatat că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au modificat, ele impunând menținerea acesteia în continuare.
Faptele pentru care cei doi inculpați au fost arestați preventiv și trimiși în judecată sunt prevăzute de legea penală ca infracțiune și sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mult mai mare de 4 ani.
Față de toate cele mai sus expuse, instanța a constatat că, în cauză, continuă să fie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, în speță, lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă mai sus expuse: gravitatea deosebită a faptelor bănuit că au fost comise, valorile sociale pretins lezate, modalitatea concretă în care se presupune că a fost desfășurată activitatea infracțională și amploarea acesteia, cât și de premeditarea acesteia, de urmările produse, de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor de genul celor presupus comise de către inculpați, de atitudinea procesuală necorespunzătoare a unora dintre inculpați, de contribuția fiecăruia la comiterea faptelor de care sunt acuzați.
Toate aspectele relevate mai sus au condus indubitabil la concluzia că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au impus inițial arestarea celor doi inculpați, precum și că, aceste temeiuri nu au dispărut, ceea ce impune, în continuare, privarea de libertate a acestora.
Este adevărat că instanța europeană a subliniat că persistența motivelor plauzibile, a temeiurilor care au dus la arestarea persoanei bănuite că a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității stării de arest. Însă, la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, această măsură nu a fost luată doar pe baza unor indicii temeinice, unor informații care să contureze bănuiala că ar fi săvârșit faptele penale pentru care au fost trimiși în judecată. Judecătorii care au dispus această măsură au avut în vedere o multitudine de probe, acest ansamblu probator, la acest moment procesual, fiind completat într-un mod care a determinat organele de urmărire penală să sesizeze instanța prin rechizitoriu.
Mai mult, CEDO a stabilit că existența doar a unei bănuieli puternice de comitere a unei infracțiuni grave nu legitimează, prin ea însăși, o lungă perioadă de arest preventiv. În speța de față, date fiind modalitatea și împrejurările concrete în care se presupune că a fost desfășurată activitatea ilicită, mijloacele utilizate, gravitatea deosebită a faptelor bănuit că ar fi fost comise, urmările produse, antrenarea mai multor persoane în aceste activități ilicite, sentimentul puternic de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea faptelor deosebit de grave de genul celor presupus comise de către inculpați, pozițiile lor procesuale, se conturează o gravitate deosebită a activității desfășurate de către inculpați, care a condus la o tulburare socială de natură a justifica, o perioadă de timp, lipsirea de libertate a acestora, prin menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Inculpații, prin apărători, au invocat faptul că temeiurile arestării s-au modificat întrucât, în ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din legea nr. 38/2003, iar pentru o parte dintre persoanele cercetate în cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prevăzute de art. 7 din Legea nr. 38/2003, ceea ce înseamnă că, în cazul inculpatului se poate vorbi doar de un grup organizat alcătuit din el și inculpatele și -. În plus, urmărirea penală a fost definitivată, au fost audiate toate părțile vătămate și martorii și, astfel, nu mai pot influența ancheta sau vreuna din părți.
Instanța a aspreciat aceste susțineri ca fiind neîntemeiate. Astfel, așa cum s-a precizat și în încheierea din data de 10.10.2009, deși este adevărat că pentru infracțiunea prevăzute de art. 7 din Legea nr. 38/2003, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în ceea ce-l privește pe inculpatul și pentru un număr 7 învinuiți, și astfel temeiurile arestării referitoare la această infracțiune s-au modificat, tribunalul constată că arestarea inculpaților nu s-a dispus și nu s-a prelungit, în principal, pentru comiterea acestei infracțiuni, care este una de pericol și nu de rezultat, ci pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, precum și pentru proxenetism. Oricum, activitatea infracțională dedusă judecății și imputată inculpaților are suficientă amploare pentru a se putea concluziona că subzistă, întru-totul, temeiurile ce au justificat inițial luarea măsurii arestării preventive. În ceea ce privește finalizarea urmării penale, tribunalul a constatat că s-a dispus luarea măsurii preventive a inculpaților nu numai pentru buna desfășurare a acestei faze a procesului penal.
Concluzionând, constatând, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați impun în continuare privarea de libertate a acestora, nefiind relevat nici un aspect de natură a schimba temeiurile de fapt si de drept care au determinat luarea acestei măsuri preventive, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpaților și.
Pentru aceleași motive, instanța a respins cererile formulate de inculpați de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs peste termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 4 2009 inculpații - recurenți prezenți în instanță au declarat că-și retrag recursul declarat împotriva încheierii penale din 18.11.2009 a Tribunalului Iași.
Codul d e procedură penală prevede în art. 385 ind. 4 alin. 2 că părțile pot renunțat la recurs, potrivit dispozițiilor art. 368 și își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, personal sau prin mandatar special, iar când partea se află în pretenții, printr-o declarație consemnată într-un proces-verbal.
Față de această situație, în baza art. 385 ind. 4 alin. 2 raportat la art. 369 cod procedură penală instanța va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheieri penale din 18.11.2009 a Tribunalului Iași, pe care va menține.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpații - recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva Încheierii penale din 18 noiembrie 2009 Tribunalului Iași.
Obligă recurenții să achite câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
