Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIAPENALĂ NR. 80/
Ședința publică din data de 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror:
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpațiiși, împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de apelanții inculpați.
La apelul nominal făcut în ședința publică, conform art. 297 cod procedură penală, se prezintă:
- recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat;
- recurentul inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea art. 176 - 181 cod procedură penală.
Întrebați fiind recurenții inculpați precizează că mențin recursurile formulate.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea, nu are de invocat excepții din oficiu conform art. 302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art. 38513Cod procedură penală.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. La instanța de fond a invocat mai multe aspecte, instanța de fond a procedat așa cum a procedat fără a analiza aspectele noi invocate, Tribunalul Constanțaa procedat în același mod ca Judecătoria Medgidia, adică a copiat motivarea anterioară și a menținut măsura.
Consideră că la acest moment mare parte a temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă. De asemenea, apreciază că hotărârea instanței de fond nu este motivată, fiind doar o înșiruire de acte - un opis.
Mai arată că a depus la dosar copia minutei sentinței penale nr. 107/30.01.2009 a Judecătoriei Constanța prin care inculpatul a fost achitat, existența dosarului în care acesta a fost achitat fiind reținută atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive, cât și cu ocazia prelungirilor și menținerilor ulterioare. Cu toate că s-a făcut dovada achitării inculpatului în acel dosar, nu s-a făcut referire la acest aspect în motivare. În acest dosar este vorba despre o situația similară și de probe obținute în aceeași manieră. Și la instanța de fond și la Tribunalul Constanțaa arătat de ce consideră că indiciile avute indiciile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu s-au transformat în probe, iar instanța a ignorat toate apărările. În acest sens, a depus și o hotărâre CEDO aplicabilă în cauză - Tase contra României - în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dispus condamnarea României pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Presupunând că la momentul luării măsurii arestării preventive existau indicii, până la acest moment acestea nu s-au transformat în probe certe. Există însă chestiuni care s-au schimbat - acea achitare a inculpatului. Câtă vreme există aceleași temeiuri, trebuie să existe și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" cod procedură penală întrucât prin trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică se diminuează.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea. B desfășurare a procesului penal fiind asigurată prin obligațiile impuse inculpatului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive.
Analizând prevederile art. 160 alin. 2 și 3, tezele finale se poate observa că acestea impun noi temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Plecând de la textul de bază - art. 136 cod procedură penală - la un an de zile de la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere și prevederile art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consideră că se confundă măsura arestării preventive cu o condamnare a inculpatului. Totodată, în hotărârea Tribunalului Constanța nu se arată pe larg motivele pentru care au fost respinse cererile formulate ci se reiau temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive. Aceste temeiuri au rămas în viață însă timpul este în favoarea inculpaților pentru a nu se confunda măsura preventivă cu condamnare a inculpatului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat și a cererilor formulate în fața Tribunalului Constanța - respectiv revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate, întrucât temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, ele nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente noi în favoarea inculpaților. Ambii inculpați au fost trimiși în judecată pentru fapte grave, împotriva patrimoniului astfel încât se impune menținerea măsurii arestării preventive, în cauză existând probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică - sustragerea de la urmărirea penală, cooperarea inculpaților cu alte persoane, lipsa ocupației.
Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursurilor declarate și menținerea soluției Tribunalului Constanța ca legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului.
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că, prin încheierea de ședință din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- s-a dispus:
"În temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală:
Menține arestarea preventivă a inculpaților și.
Respinge cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de cei doi inculpați.
Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulate de cei doi inculpați.
Se comunică în conformitate cu dispozițiile legale."
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Din materialul probator aflat la dosarul de urmărire penala, coroborat cu materialul probator din timpul cercetării judecătorești, rezulta existenta indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea de către cei doi inculpați a faptelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă inițială a acestora, prelungită și apoi menținută succesiv de către prima instanță:
Astfel, indiciile temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul împreună cu a faptei de furt calificat de la domiciliul numitului rezultă din:
- declarația numitului, care arată că a povestit numitului S, fratele inculpatului, despre bunurile aflte în locuința părții vătămate;
- declarația numitului, care arată că inculpații și au adus la domiciliul său un televizor tipplasmă;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe terminale utilizate de către inculpatul, în care o persoană, identificată drept inculpatul vorbește despre vinderea unui televizor tipplasmăși dispariția acestuia de la locuința numitului;
- găsirea drujbei Husqvarna, sustrasă de la partea vătămată, la domiciliul inculpatului, în urma percheziției domiciliare.
temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a faptei de furt calificat la rezultă din:
- găsirea la domiciliul numitei, mama inculpatului, în urma percheziției domiciliare, a mai multor articole vestimentare recunoscute de către angajata L ca făcând parte din bunurile sustrase;
- declarația numitului care arată că a asistat la momentul în care inculpatul împreună cu o altă persoană a pătruns în magazinul L de unde a sustras mai multe bunuri;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe terminale utilizate de către inculpatul, în care o persoană, identificată drept inculpatul vorbește despre vinderea unor biciclete, rezulatate dincioardăde același tip și culoare ca și cele sustrase de la L și a 30 de peerchi de blugi și 20 de treninguri - aceleași tipuri de articole vestimentare cele sustrase de la
temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de favorizare a infractorului, rezultă din:
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și, convorbiri efectuate după ridicarea autoturismului de către organele de poliție, în care o persoană, identificată drept inculpatul relatează unei alte persoane, identificată ca fiind inculpatul că a furat un vițel și că a fost văzut de unul de la armata de la fermă (numitul ); în aceeași convorbire persoana identificată drept inculpatul cere celeilalte persoane, identificată ca fiind inculpatul, ajutorul pentru a identifica persoana care îl văzuse și aof ace să tacă, să-și vadă de lui .
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și, convorbiri efectuate după ridicarea autoturismului de către organele de poliție, în care aceleași persoane persoane se pun de acor cu privire la declarațiile ce vor fi date în fața organelor de poliție;
- procesul-verbal întocmit de către ag.șef în care se arată că
a fost anunțat telefonic de către inculpatul despre faptul că în marginea pădurii se află un vițel, identificat ulterior ca fiind cel sustras.
temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de tâlhărie rezultă din:
- prezența inculpatului la locul faptei, relevată de găsirea a 10 chiștoace de
țigări purtând -ul inculpatului;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și în care persoana identificată ca fiind inculpatul vorbește, ulterior audierii sale pentru această faptă, despre fapta aia, fără alte elemente, aspect din care rezultă că ambele persoane cunoșteau cu precizie că fapta aia este tâlhăria de la
temeinice în sensul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii de furt de cablu de telecomunicații rezultă din:
- Declarația declarația numitului care declară că în luna februarie ( data săvârșirii faptei) a cumpărat sârmă de cupru de la numitul, sârmă ce fusese descărcată dintr-un autoturism de culoare albă;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminalul utilizat de către inculpatul, în care o persoană, identificată drept inculpatul solicită unei alte persoane, posibil inculpatul, papucul pentru a-i duce lui un cablu de cupru;
- transcrierile convorbirilor telefonice interceptate autorizat purtate de pe
terminale utilizate de către inculpații și din care rezultă organizarea, procurarea mijlocelor și instrumentelor necesare săvârșirii faptei precum și săvârșirea efectivă a faptei.
Se constata de asemenea în sensul art. 148 alin. 1 lit.f teza I C.P.P. ca toate infracțiunile pentru care cei doi inculpați arestați în cauză sunt sancționate de legea penala cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani.
Dincolo de disp. art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora într-o fază avansată a procesului penal, trebuie analizată trecerea timpului în analizarea măsurii arestării preventive, ce nu trebuie confundată cu o condamnare a inculpatului, există scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 Cod procedură penală, tribunalul apreciază în continuare la acest moment procesual că lasarea in libertate a celor doi inculpați prezintă pericol concret pentru ordinea publică, relevat de interceptările telefonice autorizate care relevă existența unei adevărate rețele infracționale; preocuparea permanentă a inculpaților și a persoanelor cu care aceștia au purtat convorbirile telefonice, exprimată în limbajul specific de a săvârși fapte de natură penală contra patrimoniului; cooperarea inculpaților și a altor persoane în efortul de valorificare a bunurilor sustrase, de înlăturare a urmelor infracțiunilor și de sustragere de la urmărirea penală, precum și din lipsa oricărei ocupații, din care să rezulte obținerea unor venituri licite, aspecte care, coroborate, constituie probe certe privind pericolul pentru ordinea publică.
În termen legal împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții prin apărători, au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, să se dispună - în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar - înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât în acest moment procesual, mare parte din temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
La Curtea de APEL CONSTANȚA cauza a fost înregistrată sub același număr -.
Examinând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului în raport de criticile aduse și din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații și sunt nefondate.
Potrivit art. 3002cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 cod procedură penală, în cursul judecății instanța, verificând legalitatea arestării, constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate, dispune menținerea stării de arest.
În cauză, din analiza materialului probator administrat în cursul procesului penal, se reține că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpaților sunt actuale și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați este conformă cu dispozițiile legale mai sus enunțate și cu dispozițiile art. 5 din CEDO.
Se retine că motivele de recurs invocate nu relevă vreun temei care să conducă la revocarea măsurii arestării preventive sau la înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Dimpotrivă, față de gradul de pericol social al faptelor pentru care inculpații au fost condamnați la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr. 2293/P din 19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr- și pentru asigurarea desfășurării în condiții de celeritate a judecării apelurilor declarate de inculpați, se impune în continuare privarea lor de libertate.
Se constată că încheierea din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța este legală și temeinică.
Drept urmare, în lipsa unor cauze de nulitate a hotărârii care să fie invocate din oficiu în favoarea inculpaților, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpațiiși, împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală va obliga recurenții la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge recursurile declarate de inculpațiiși, împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- - ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală obligă pe recurenți la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2009.
Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud.: -
Tegnored. Gref: -
Ex. 2/19.02.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Adriana Ispas
