Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 800/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 800
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 14 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă inculpatul recurent pentru care se prezintă av., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, un referat medical emis de Spitalul Penitenciar Tg. Ocna, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul nu poate fi transferat și prezentat în fața instanței de recurs, dată fiind starea de sănătate.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că acesta este bolnav și are nevoie de îngrijiri medicale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefundat, încheierea prin care s-a menținut măsura de arest preventiv este legală și temeinică, față de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 02 2009 Tribunalului Vasluis -a dispus:
"În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, constată că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 12.08.1971 în Banului, jud. V, cu domiciliu în com., jud. V, - fără antecedente penale, în prezent aflat în Spitalul Penitenciar T Ocna, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 și art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal este legală și temeinică.
În baza disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 35 din 22.08.2009 a Tribunalului Vaslui, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 40 /U din 22.08.2009, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. "b" Cod procedură penală".
Tribunalul Vasluia reținut:
"Verificând, din oficiu, conform disp. art. 300 ind. 2 Cod procedură penală rap. la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat cu nimic, ele subzistă și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia. Din probatoriul administrat în cauză până la acest moment,rezultă indicii temeinice că inculpatul comis faptele prevăzute de legea penală pentru care fost trimis în judecată, fiind incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunilor de viol și incest prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 și art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, se impune prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă din partea societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte pericol social concret pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însăși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul,- constând în aceea că în ziua de 20.08.2009 fiind acasă împreună cu fiica sa în vârstă de 12 ani i-a cerut acesteia să se dezbrace complet de haine și să se urce în patul dintr-o cameră după care prin amenințare a întreținut raport sexual normal și anal - de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
În raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.
Tribunalul reține că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate. Luarea unei astfel de măsuri față de o persoană nu este echivalentă cu încălcarea prezumției de nevinovăție, persoana arestată având aceleași drepturi procesuale ca și o persoană cercetată în stare de libertate, nefiindu-i încălcat în nici un fel dreptul la apărare, având posibilitatea de a-și administra probe în dovedirea nevinovăției chiar dacă se află în stare de arest preventiv.
Este prematur să se discute în această fază despre vinovăția inculpatului însă tribunalul apreciază că există indicii temeinice și probe din care să rezulte presupunerea, bănuiala rezonabilă că acesta comis faptele prevăzute de legea penală pentru care fost arestat preventiv.
La menținerea acestei măsuri preventive se va avea în vedere rezultatul care a fost produs care urmare a săvârșirii de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, de urmările produse și de impactul deosebit pe care îl au în rândul societății civile asemenea fapte, respectiv viol și incest.
Nu există nici o garanție că inculpatul în cazul în care ar fi pus în libertate nu ar mai putea comite din nou alte infracțiuni chiar împotriva părții vătămate. Inculpatul atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească a avut o atitudine de nerecunoaștere atât în declarația dată olografă cât și în declarația dată în fața instanței cu prilejul arestării preventive, încercând de exonerare a sa de răspunderea penală pentru comiterea acestor fapte.
Raportat la faza procesuală a cauzei,la scopul măsurii arestării preventive respectiv buna desfășurare a procesului penal prevăzut de disp. art. 136 Cod procedură penală, cum temeiurile inițiale de arestare prev. de art. 148 lit. "f "Cod procedură penală nu au încetat,nu s-au modificat,iar protejarea ordinii publice prin privarea de libertate a inculpatului rămânând importantă și relevantă în raport cu persoana acestuia și a infracțiunii presupus săvârșite, tribunalul va constata legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în cauză față de inculpatul măsură pe care o va menține și care va fi verificată sub aspectul legalității și al temeiniciei, în termenul prevăzut de disp. art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală".
În termen legal inculpatul a recurat încheierea de ședință sus-menționată, solicitând judecarea în stare de libertate, invocând aptul că este bolnav, are nevoie de îngrijire medicală - depune un referat medical la dosar, emis de Spitalul Tg. Ocna.
Instanța de recurs a examinat legalitate ași temeinicia încheierii de ședință sus-menționată raportat la probele administrate până la momentul procesual și în conformitate cu dispozițiile art. 160 alin. 1 Cod procedură penală.
Au fost just evaluate temeiurile arestării preventive, constatând că acestea subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Inculpatul se află în curs de judecată pentru 2 infracțiuni grave (viol, prev. De art. 197 alin. 1,2 lit. "b" ind. 1, alin. 3 și incest, art. 203 Cod penal), iar pericolul social al judecării în stare de libertate este vădit demonstrat a fi grav: constând în aceea că în ziua de 20.08.2009 fiind acasă împreună cu fiica sa în vârstă de 12 ani i-a cerut acesteia să se dezbrace complet de haine și să se urce în patul dintr-o cameră după care prin amenințare a întreținut raport sexual normal și anal - de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
În raport de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În consecință, instanța de judecată este obligată să interpreteze dispozițiile art. 148 lit. "f" Cod procedură penală în strânsă legătură cu aceste reglementări constituționale și internaționale, direct aplicabile, care garantează libertatea persoanei.
Tribunalul reține că măsura arestării preventive este o restrângere a libertății persoanei recunoscută de în scopul bunei desfășurări a procesului penal, subsumată însă respectării riguroase a garanțiilor procesuale recunoscute persoanei acuzate.
Motivele invocate, în lipsa unei expertize medico-legale (după cum impun dispozițiile art. 453 Cod procedură penală) nu pot fonda cercetarea în stare de libertate.
În considerarea tuturor motivelor invocate argumentate probatoriu, instanța constată nefondat recursul formulat de inculpatul și în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală urmează a fi respins recursul inculpatului.
Urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 02 2009 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariul apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
17.12.2009
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți
