Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 81/R/MF
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin procuror:
S-au luat în examinare, recursurile declarate de inculpațiifiul lui și al lui, născut la 20 Iunie 1985,fiul lui și al lui, născut la 31 Martie 1981 șifiul lui și al lui, născut la 23 Martie 1989, toți prezenți înPenitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu A, potrivit delegației nr.473/29 ianuarie 2010 emisă de Baroul Argeș, recurentul G, în stare de arest, asistat de avocat ales și recurentul, în stare de arest, asistat de av ales .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorilor să ia legătura cu recurenții, care se află în stare de arest. Recurentul arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorii recurenților-inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Av pentru recurentul inculpat G, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2010 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond în baza disp.art. 160bcod procedură penală revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă condițiile avute în vedere la luarea măsurii. și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Arată că inculpatul Gaf ost arestat la cca. o J de an după reținerea celorlalți inculpați, singura probă care a determinat acest fapt fiind declarația părții vătămate care a precizat că la săvârșirea faptei a participat și acesta.
Partea vătămată a reclamant violul în luna noiembrie, deși acesta se petrecuse în luna august, moment în care și pierdut o sarcină, fără a preciza însă cine era tatăl copilului.
De asemenea în ultimele declarații date de partea vătămată minoră și de mama acesteia, ambele înțeleg să cheme în judecată numai pe inculpații și, astfel înțelegându-se faptul că numai aceștia sunt responsabili de comiterea faptei.
În subsidiar solicita înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura, aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Av din oficiu A pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierea recurate, revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea inculpatului în stare de libertate, urmând să se constate că acesta nu prezintă pericol social și că nu există o infracțiune de viol întrucât a existat consimțământul părții vătămate, cu cheltuieli de judecată.
Av pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, urmând a se reține că temeiul care a dus la arestarea inculpatului nu se mai menține și că a trecut o perioadă rezonabilă de timp de la luarea acestei măsuri, observându-se că nu mai există pericol social.
De asemenea, în raport de probele administrate în cauză, s-ar putea cel mult reține un raport sexual cu o minoră, având în vedere consimțământul părții vătămate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca fiind legală si temeinică, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu au dispărut si nici nu s-au schimbat.
Recurenții-inculpați -, G și, având pe rând ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicita admiterea recursurilor și judecarea lor în stare de libertate.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din data de 19.01.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr-, s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și G, prin apărători.
În baza art. 300/2 și art.160/ C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 20.06.1985 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, nr 80, jud. A, CNP -, fiul lui și, născut la data de 23.03.1989 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, jud. A, CNP - și, fiul lui și, născut la 31.03.1981 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, nr 96, jud. A, CNP -.
În motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 522/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod pen. art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod pen. cu aplic. art. 33 lit. a Cod pen.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod pen. art. 26 Cod pen. rap.la art. 197 alin. 1 și 3 Cod pen. cu aplic. art. 33 lit. a Cod pen.; G pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod pen. și în stare de libertate inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod pen. rap. la art. 197 alin. 1 și 3 Cod pen.
In fapt, procurorul a reținut că, în noaptea zilei de 13/14 august 2008, inculpații, și G au întreținut fiecare un raport sexual normal cu minora, în vârstă de 14 ani, prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința. Cu această împrejurare, inculpatul Gam ai întreținut și un raport sexual oral cu partea vătămată.
A mai reținut procurorul că, în ziua de 25 noiembrie 2008, inculpatul, ajutat fiind de inculpații și, a mai întreținut un raport sexual normal cu minora, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
Instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați subzistă, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.143 din Codul d e procedură penală, în sensul că există suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni - art.681din Codul d e procedură penală - în sensul că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, aceasta rezultând din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale. Tot astfel, își au în continuare aplicabilitate dispozițiile art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, inculpații fiind cercetați pentru comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, fapte care au fost comise asupra unei părți vătămate minore, asupra căreia au exercitat acte de violență fizică și psihică. În plus, faptul că partea vătămată a mai trecut și prin experiența traumatizantă a unei întreruperi de sarcină generată exact de activitatea delictuoasă a celor trei inculpați, dar și faptul că asupra aceleiași părți vătămate, inculpații au exercitat acte de amenințare pentru ca aceasta să nu denunțe cele întâmplate, sunt aspecte care în opinia instanței de fond duc la concluzia că lăsarea în libertate inculpaților nu ar fi oportună în acest moment, în condițiile în care măsura arestării preventive nu include o doză semnificativă de exemplaritate.
În fine, făcând referire și la jurisprudența tribunalul a considerat că interesul public al menținerii ordinii trece înaintea dreptului inculpaților deținuți provizoriu, la libertate, iar durata măsurii nu a depășit un termen rezonabil.
Concluzionând în sensul că menținerea stării de arest a inculpaților se impune și din rațiuni ce țin de buna desfășurare a procesului penal, care a intrat în faza cercetării judecătorești, s-au aplicat în cauză prevederile art.160 alin.3 și ale art.3002din Codul d e procedură penală, considerându-se totodată că, înlocuirea măsurii preventive cu una mai puțin invazivă în sfera de libertate a inculpaților nu este oportună în acest moment.
Împotriva încheierii în termen legal au declarat recurs inculpații.
Inculpatul G, atât prin apărătorul său ales, cât și personal în ultimul cuvânt, a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate deoarece, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nu există temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate în continuare, iar singura probă care îl incriminează este declarația părții vătămate care, cu ocazia audierii ulterioare, atât ea, cât și mama sa, au înțeles să cheme în judecată numai pe inculpații și. În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea încheierii, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol social, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, față de împrejurarea că partea vătămată și-a dat consimțământul la comiterea acesteia.
Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul său ales a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate deoarece, temeiul care a dus la arestarea sa nu se mai menține, a trecut o perioadă rezonabilă de timp de la luarea acestei măsuri preventive, nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar probele administrate în cauză până în acest moment procesual ar duce cel mult la conturarea vinovăției sale în comiterea infracțiunii de raport sexual cu un minor.
Examinând încheierea atacată, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, curtea constată că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
Recurenții-inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 522/P/2008 din 11 mai 2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal; art.197 alin.1, alin.2 lit.a și alin.3 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal ( inculpatul ); art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod pen.; art. 26 Cod pen. rap.la art. 197 alin. 1 și 3 Cod pen. cu aplic. art. 33 lit. a Cod pen. ( inculpatul ) și de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a și alin. 3 Cod pen. ( inculpatul G).
În esență, procurorul a reținut că în noaptea de 13/14 august 2008, recurenții inculpați au întreținut fiecare un raport sexual cu partea vătămată minoră în vârstă de 14 ani, prin constrângere fizică și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința; în împrejurările menționate, recurentul inculpat Gam ai întreținut și un raport sexual oral cu partea vătămată.
Procurorul a mai reținut că în ziua de 25 noiembrie 2008, recurentul-inculpat, ajutat de inculpatul-recurent și de inculpatul, ( trimis și el în judecată în aceeași cauză) a mai întreținut un raport sexual normal cu minora, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința.
Recurenții-inculpați și au fost arestați preventiv la data de 26 noiembrie 2008 pe o perioadă de 29 de zile, conform încheierii nr.97/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr- ( fila 296 dos.urm.penală), iar împotriva recurentului-inculpat G s-a luat măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, la data de 22.04.2009 conform încheierii nr.28/CC/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr- ( fila 358 dos.urm. penală).
Temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive pentru toți inculpații l-au constituit dispozițiile art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală, instanța de fond reținând că în cauză există probe și indicii temeinice care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea de viol pentru care sunt cercetați, că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele penale de săvârșirea cărora sunt bănuiți este închisoarea mai mare de 4 ani și că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, iar după trimiterea în judecată a recurenților-inculpați instanța de fond - pe rolul căreia se află cauza - a procedat la verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive și a menținut- conform prevederilor art.3002și art.160 din Codul d e procedură penală, așa cum rezultă din încheierile existente la dosarul cauzei și care au fost confirmate de instanța de control judiciar prin respingerea recursurilor formulate de inculpați.
Articolul 160 din Codul d procedură penală la care trimite art.3002din același cod, intitulat "verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății", prevede în alineatul 3 că " dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive."
Curtea constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților - art.148 lit.f) din Codul d e procedură penală - impune în continuare privarea de libertate a acestora, concluzie la care în mod corect a ajuns și instanța de fond.
Recurenții-inculpați au fost trimiși în judecată pentru comiterea unei infracțiuni grave - cea de viol - faptă pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cel puțin în acest moment procesual.
Referitor la acest din urmă aspect, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. În această privință, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunilor de săvârșirea cărora sunt învinuiți inculpații-recurenți, de reacția publică la comiterea unor astfel de fapte, de posibilitatea săvârșirii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,
credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de săvârșirea căreia sunt bănuiți recurenții-inculpați -, cea de viol -, rezultă atât din limitele de pedeapsă prevăzute în textele de lege care o incriminează, cât și din modalitatea concretă în care se reține că a fost comisă - prin violență fizică și psihică exercitată asupra unei minore în vârstă de 14 ani, în grup, profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința. Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că, asupra părții vătămate, care a trecut și prin experiența traumatizantă a unei întreruperi de sarcină generată de activitatea infracțională a recurenților-inculpați, aceștia au exercitat acte de amenințare pentru a nu denunța cele întâmplate.
Prin urmare, în opinia curții, - contrar celor susținute de inculpați - temeiurile, care au determinat arestarea preventivă dispusă împotriva lor nu au încetat, cerință prevăzută expres în art.160 alin.2 din Codul d e procedură penală și care ar justifica revocarea măsurii arestării preventive așa cum au cerut în susținerea orală a recursului.
Mai mult, măsura arestării preventive este necesară pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a procesului penal și proporțională cu gravitatea presupuselor infracțiuni de care sunt acuzați inculpații.
În ce privește durata măsurii, aceasta nu a depășit termenul rezonabil prevăzut în art.6 din CEDO raportat la complexitatea dosarului, numărul inculpaților trimiși în judecată, precum și cel al probelor ce trebuie administrate pentru justa soluționare a cauzei ( recurenții-inculpați și sunt arestați de aproximativ 1 an și 2 luni, iar recurentul-inculpat G se află în detenție de aproximativ 9 luni de zile).
Referitor la susținerea recurentul-inculpat G în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost arestat preventiv și trimis în judecată, curtea constată, pe de o parte că aceasta excede obiectului recursului de față, hotărârea prin care s-a dispus arestarea sa preventivă cu motivarea că la momentul respectiv existau probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care au condus la presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea de viol, a fost confirmată de instanța de control judiciar, iar pe de altă parte - contrar celor afirmate de el -, atât partea vătămată, cât și mama ei cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești, și-au menținut declarațiile de la urmărirea penală, cea dintâi afirmând că la săvârșirea infracțiunii de viol din data de 13/14 august 2008 participat și acest inculpat ( filele 136-138, 167 dosar instanță de fond).
Tot astfel, motivul invocat de inculpații și în sensul că partea vătămată minoră, a consimțit la întreținerea raportului sexual, ceea ce ar duce la o altă încadrare juridică a faptelor deduse judecății și care în opinia lor nu ar mai justifica menținerea măsurii arestării preventive, este o problemă ce ține de fondul cauzei, curtea prin recursul de față, fiind investită a verifica doar respectarea de către instanța de fond a prevederilor art.3002rap.la art.160 din Codul d e procedură penală.
Față de cele ce preced, curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și în consecință, va respinge ca nefondate, potrivit art.38515pct.1 lit.b) din Codul d e procedură penală recursurile declarate de inculpații, și
În baza art.192 așlin.2 și 4 din Codul d e procedură penală recurenții-inculpați și G, vor fi obligați la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul, va fi obligat să plătească 250 lei, cu același titlu, din care 100 lei reprezentând onorariul datorat avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații ,fiul lui și al lui, născut la 20 Iunie 1985,fiul lui și al lui, născut la 31 Martie 1981 șifiul lui și al lui, născut la 23 Martie 1989,în prezent toți aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții G și să plătească fiecare 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Raluca
dr. - - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./03.02.2010.
Jud.fond:
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
