Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ nr. 810
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 03.12. 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura de arest preventiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. care substituie pe, apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar împuternicire avocațială pentru av., delegație de substituire și motivele de recurs formulate în scris pentru inculpatul.
fiind, inculpatul arată că menține recursul formulat și că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. arată că prin încheierea de ședință din data de 3.12.2009 Tribunalul Iașia dispus menținerea măsurii de arest preventiv față de inculpatul și a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii de arest preventiv. pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a considerat că nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării și ulterior, menținerii măsurii arestării preventiv nu mai există. S-a mai reținut că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, s-a constatat că de la momentul ultimei mențineri a măsurii preventive nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că au dispărut aceste temeiuri sau că, cel puțin, s-au modificat.
Încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Prin motivarea dată aduce în discuție un element care a fost susținut în concluziile puse de apărătorii inculpaților privitor la faptul că de la momentul la care prezenta cauză fost înregistrată pericolul instanțelor de judecată și până în prezent, nu s-a efectuat nici un act procedural, nu s-a ajuns nici măcar la verificarea legalității sesizării instanței de judecată. Faptul că în cauză s-au acordat numeroase termene de judecată pentru lipsa de apărare a inculpaților aflați în stare de libertate, nu poate să se răsfrângă în mod negativ asupra stării de libertate a inculpatului, dat fiind faptul că măsura arestării preventive este o stare de excepție care presupune ca instanțele de judecată să ia toate măsurile care se impun pentru ca o astfel de cauză să se judece cu celeritate.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, instanța de fond a reținut că de la momentul ultimi mențineri nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că a dispărut aceste temei al arestării, dar nu s-a dovedit concret existența acestui pericol prin administrarea unor probe certe. Potrivit practicii CEDO, persistența motivelor plauzibile de a bănui că persoana privată de libertate ar fi comis o infracțiune este o condiție sine qua non a regularității menținerii detenției, dar, după o anumită perioadă care nu poate fi definită în abstract ea nu mai este suficientă. Invocă în acest sens practică CEDO. Din analiza încheierii recurate nu rezultă că instanța de fond a reținut anumite fapte care să demonstreze că eliberarea inculpatului ar tulbura liniștea publică în mod efectiv, aceasta limitându-se doar la expunerea unor supoziții nepermise de legea penală în materia privării de libertate. În ceea ce privește motivarea dată de instanța de fond cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, se observă că aceasta se află într o eroare gravă cu privire la cerințele textului de lege indicat și procedează la analizarea acestui pericol doar din perspectiva pericolului social al gravității faptei săvârșite.
În ceea ce privește durata arestării preventive solicită a se vedea că inculpatul este arestat din luna februarie 2009, pentru o serie de fapte comise în anii 2006-2007, fiind depășită durata rezonabilă arestării preventive.
Față de aceste aspecte solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea prin care instanța de fond a menținut măsura de arest preventiv fiind legală și temeinică. În mod corect Tribunalul Iașia apreciat că se impune menținerea măsurii față de gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv înșelăciune în formă agravantă, fals și instigare la fals și având în vedere că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Practica CEDO invocată de inculpat, prin apărător se referă la cauze în care durata arestării preventive a fost de 3-4 ani, iar în cauza de față nu se poate reține că a fost depășită durata rezonabilă a acestei măsuri.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 11 luni, în timp ce ceilalți inculpați sunt liberi și fără a se respecta principiul potrivit cărora toate persoanele sunt egale în fața legii. Solicită să beneficieze de același tratament și să fie judecat în stare de libertate pentru a fi alături de familia sa.Depune un memoriu formulat în scris.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Analizând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin încheierea de ședință din 03.12.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, au fost respinse cererile inculpaților - și -, de înlocuire a măsurii arestării preventive.
S-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
Potrivit disp. art. 160 al. 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de liberate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, precum și actul de sesizare al instanței, tribunalul a constatat că de la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpați și până în prezent, în cauză nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării și, ulterior, a menținerii măsurii preventive nu mai există.
S- constatat că respectivele temeiuri subzistă, având în vedere că, există motive verosimile de a bănui că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică ce ar rezulta din punerea în libertate a fiecărui inculpat, tribunalul constată că de la momentul ultimei mențineri a măsurii preventive nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că a dispărut acest temei al arestării sau că, cel puțin, s-a modificat.
Așa cum s-a reținut cu ocazia arestării preventive și ulterior a menținerii măsurii preventive a fiecărui inculpat, pericolul pentru ordinea publică este dovedit în mod concret de aceleași mijloace probatorii care fundamentează și acuzațiile, și este reliefat, în primul rând de gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpați, de modalitățile și împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit faptele, respectiv:
- inculpații ar fi premeditat și ar fi indus în eroare a societății "" SA prin emiterea unui număr de 17 file cec, fără a avea în cont disponibilul necesar plății, după care au menținut în eroare reprezentanții acestei societăți prin promisiuni de achitare sau de înlocuire a filelor cec emise cu alte file și declararea acestora ca pierdute, în complicitate cu directorul unității bancare;
- inculpatul ar fi premeditat și ar fi indus societatea "" G, iar împreună cu inculpata și societatea " ", S, prin emiterea de bilete la ordin în valoare totală de 28.441 lei, și respectiv 13044,3 lei, cunoscând că nu are disponibilul necesar;
- inculpatul - împreună cu inculpata ar fi premeditat și ar fi indus în eroare societatea " 300" prin emiterea de bilete la ordin în valoare totală de -,10 lei, cunoscând că nu are disponibilul necesar, după care a solicitat amânarea introducerii instrumentelor de plata, invocând motive nereale, respectiv relații comerciale cu SA, iar la dosarul de "validare poprire" ar fi depus la dosar documente nereale;
- inculpatul împreună cu inculpata ar fi premeditat și ar fi indus în eroare societatea " "x prin emiterea a 30 bilete la ordin în valoare totală de 160.650 lei, cunoscând că nu are disponibilul necesar, după care ar fi predat aceleiași societăți o filă cec cunoscând că din luna ianuarie 2008 contul " " de la Banca Transilvania a fost închis, iar fila cec anulată ca urmare a declarării societății în interdicție bancară;
- inculpatul - împreună cu inculpata ar fi premeditat și ar fi indus în eroare societatea " " prin emiterea și comunicarea la data de 07.07.2008 prin fax a unui ordin de plată, în care se consemna în mod nereal că a fost efectuată plată, după care la data de 30.09.2008 emiterea din nou a unui bilet de ordin pentru aceeași sumă de 7050,62 lei, deși cunoșteau că nu au disponibil în cont;
- inculpatul - ar fi premeditat și ar fi indus în eroare societatea " " prin emiterea a două bilete la ordin și o filă cec, în luna noiembrie 2008, cunoscând faptul că " " avea contul de la Banca Transilvania închis încă din data de 31.01.2008;
- inculpatul -, după ce a emis o filă cec în calitate de administrator al societății " " în favoarea " ", filă cec ce a fost girată în favoarea persoanei fizice, ar fi declarat ca pierdută această filă cec, pentru a nu putea fi încasată de către numitul;
- inculpata -, în calitate de acționar și administrator al " Fruct" V ar fi omis evidențierea în acte contabile a tuturor veniturilor realizate, ar fi executat evidențe contabile duble, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 190.346 lei, și nu ar fi virat la bugetul consolidat al satului obligațiile fiscale sociale aferente salariilor acordate în perioada martie- 2006, în sumă de 44.469 lei
- inculpatul - împreună cu inculpata, în calitate de administratori ai " ", ar fi omis în parte evidențierea în actele contabile a tuturor veniturilor realizate, și ar fi executat evidențe contabile duble, cauzând un prejudiciu bugetului de stat consolidat în sumă de 80.443 lei;
- inculpații și inculpații -, împreună cu inculpații și, aceștia din urmă angajați ai firmelor înființate și administrate de inculpați arestați, ar fi expus spre vânzare, și ar fi vândut produse alimentare prin magazinele firmelor administrate de inculpați, cunoscând că produsele alimentare sunt alterate sau cu termen de valabilitate expirat
- inculpatul - ar fi determinat pe inculpații -, -, și - să transfere, în mod fictiv, proprietatea imobilului situat în mun. și edificat pe-, din patrimoniul " Fruct" V și construit cu sume de bani provenite din comiterea presupuselor fapte de înșelăciune, evaziune fiscală, punere în vânzare de alimente alterate, în patrimoniul persoanei fizice, după care în patrimoniul "" V, prin întocmirea de contracte de vânzare-cumpărare conținând date nereale cu privire la transferul de proprietate și prețul plătii, în scopul de a sustrage respectivul imobil de la executarea silită și de fi folosit în exclusivitate de membrii familiei inculpatului;
- inculpatul - ar fi determinat în luna 2008 pe inculpatul să sustragă bunurile primite în custodie de administratorul judiciar " " V, prin înființarea "" V și preluarea de către această societate a depozitului și a magazinelor aparținând de " " și valorificarea mărfii ce fusese sechestrată și lăsată în custodie.
Nu lipsite de relevanță sunt și consecințele importante ale acestor fapte, prejudiciile cauzate părților vătămate fiind foarte mari, dar, nu în ultimul rând, și de rezonanța deosebită în societate a unor astfel de fapte, care sunt de natură a produce o afectare a echilibrului social-economic firesc, o stare de indignare și dezaprobare din partea membrilor comunității, precum și un sentiment de insecuritate socială, ce impune o reacție fermă și constantă a autorităților judiciare.
Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, tribunalul constată că la acest moment procesual, după aproximativ 10 luni de la luarea acestei măsuri, nu a fost depășită.
Astfel, tribunalul constată că ne aflăm în fața unei cauze deosebit de complexe, complexitate ce este reliefată de aria activităților ilicite, durata în timp a acestora, respectiv mai mult de un an, activități presupus infracționale desfășurate pe o arie teritorială extinsă la nivelul a 8 județe (B, H, V, B, S, G, I, B), și nu în ultimul rând de numărul mare de părți vătămate, dar și de inculpați ceea ce determină o cercetare judecătorească laborioasă, cu o multitudine acte de procedură.
Comportamentul autorităților judiciare a fost unul activ, având în vedere că după momentul arestării preventive s-a dispus imediat prezentarea materialului de urmărire penală, s-a întocmit rechizitoriul și a fost sesizată instanța de judecată, instanță care a dispus, în mod repetat, în mod justificat, amânarea cauzei, fie pentru respectarea dreptului la apărare, fie pentru respectarea dreptului unor părți de fi legal citate.
Este adevărat că nu poate fi imputabil inculpaților arestați că, la o parte din termene s-a dispus amânarea pentru asigurarea asistenței juridice a altor coinculpați sau pentru citarea legală a altor părți, dar nu poate fi invocată nici pasivitatea sau lipsa de rol activ a instanței de judecată.
De altfel, respectarea drepturilor procesuale a unor părți din dosar nu poate conduce la vătămarea drepturilor unor alte părți din același dosar, durata și multitudinea procedurilor judiciare fiind determinate de numărul mare de inculpați și de părți civile.
Referitor la nelegalitățile invocate în legătură cu urmărirea penală și cu actul de sesizare a instanței, ce ar putea conduce potrivit susținerilor inculpaților la restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii atât a urmăririi penale cât și a rechizitoriului, tribunalul constată că acestea, și dacă s-ar confirma în cauză, nu pot determinade planomodificarea temeiurilor de arestare, atât timp cât art. 332 al. 3 și 5 Cod procedură penală, prevede posibilitatea instanței de a menține măsura preventivă, iar ulterior a parchetului de a solicita prelungirea acesteia.
În termen, încheierea a fost recurată de inculpatul cu motivarea că tergiversarea soluționării cauzei nu îi este imputabilă, că nu s-a dovedit existența pericolului concret pentru ordinea publică, că s-a depășit o durată rezonabilă a stării de arest preventiv.
Recursul formulat nu este fondat.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive și s- dispus trimiterea în judecată pentru existența de probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit fapte de înșelăciune în formă continuată, spălare de bani, constituire de grup infracțional organizat, evaziune fiscală, punere în vânzare de alimente alterate, fapte pedepsite de lege cu închisoare mai mare de patru ani.
La luarea măsurii arestării preventive și la verificarea legalității prin încheierea recurată, au fost enumerate situațiile de fapt și indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că s-au săvârșit faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și menținerea acestei măsuri.
Pericolul concret pentru ordinea publică este dat de gravitatea faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpat, forma continuată acestora, existența altor hotărâri de condamnare, împrejurări care reprezintă o tulburare a ordinii sociale de natură a justifica detenția preventivă a inculpatului.
Detenția preventivă a inculpatului, față de momentul când s-a dispus arestarea, februarie 2009 și complexitatea cauzei se înscrie în limite rezonabile, perseverența infracțională a inculpatului impunând în continuare privarea de libertate pentru a se asigura protecția împotriva comiterii unor astfel de fapte, pentru a descuraja persoane tentate să abordeze conduite similar celor prefigurate în speță.
În cauzele cu pluralitate infracțională, cu o multitudine de părți vătămate pericolul concret pentru ordinea publică este dat și de starea de neliniște, de insecuritate socială pe care conduita inculpatului o creează în rândul comunității.
Pentru aceste considerente, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii penale din 3 pronunțată de Tribunalul Iași, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
04.01.2010
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Elena Scriminți, Aurel Dublea
