Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 811/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 811
Ședința publică de la 12 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, împotriva încheierii penale nr. 49/CC/10.08.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, în substituirea avocatului ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, procurorul depune la dosar motivele de recurs, proces - verbal de sesizare din oficiu, din 11.08.2009, avizul comisiei de la IML T, raportul medico - legal, buletin histopatologic.
S-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost el formulat, potrivit art.38515pct.2, lit.d C.P.P. încheierea tribunalului fiind netemeinică și nelegală, casarea hotărârii recurate și prelungirea arestului preventiv, nefiind incidente dispozițiile art.160 alin.3 Urmărirea C.P.P. penală nu a putut fi finalizată, urmează a se emite rechizitoriul, inculpatul prezintă pericol social. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, cu interdicția de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de către parchet și a cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii date de prima instanță. Inculpatul este minor și nu se poate reține o situație excepțională.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 49/CC/10.08.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, a fost respinsă cererea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S privind pe inculpatul, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 Cod penal.
În temeiul disp. art.146 alin.111raportat la art.1451Cod procedură penală, s-a dispus față de inculpatul, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 12.08.2009, până la data de 31.08.2009, cu respectarea dispozițiilor art.145 alin.11lit. a, b, c, și d Cod procedură penală.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri administrației locului de deținere al inculpatului (Arestul C-S) și Parchetului de pe lângă Tribunalul C-
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Prin referatul înregistrat la Tribunalul C S, sub nr- din 07.08.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S a solicitat prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului minor, cu 10 zile începând cu data de 12.08.2009 până la data de 21.08.2009, inclusiv.
În motivarea cererii, s-a arătat că prelungirea arestării preventive a inculpatului se impune, întrucât se mențin temeiurile art.148 lit.f Cod procedură penală și pentru terminarea urmării penale, în sensul că urmează a fi efectuate, în cauză, următoarele acte: întocmirea raportului medico-legal, avizarea acestuia de către T și prezentarea materialului de urmărire penală.
La dosarul cauzei s-a acvirat copia dosarului de urmărire penală nr. 114/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C-
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dosarul de urmărire penală, prima instanță a constatat că inculpatul,este cercetat în dosarul de urmărire penală nr.114/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.183 Cod penal, întrucât în seara zilei de 30.04.2009 a lovit cu pumnul în zona feței victima, care a căzut pe carosabil lovindu-se la cap, lovitură în urma căreia acesta a decedat.
Prima instanță a mai constatat că prin Ordonanța din data de 15 mai 2009 s-a dispus reținerea inculpatului pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 15.05.2009, ora 15,00, iar prin Ordonanța din data de 16 mai 2009, față de inculpat, s-a pus în mișcare acțiunea penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev.și ped.de art.183 Cod penal.
Prin încheierea nr.18 din data de 16 mai 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- al aceluiași tribunal, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, încheiere în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 17/16.05.2009 pe o perioadă de 19 zile, începând cu data de 16 mai 2009, orele 15,00 până la data de 03 iunie 2009, orele 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.22/29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 20 zile, începând cu data de 03.06.2009 până la data de 22.06.2009 ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.29/18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a aceluiași inculpat cu 20 zile, începând cu data de 22.06.2009 până la data de 11.07.2009 ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.36/10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 20 zile, începând cu data de 11.07.2009 până la data de 30.07.2009, ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr.43/27 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 10 zile, începând cu data de 30.07.2009 până la data de 08.08.2009, ora 15,00 inclusiv.
Prin încheierea nr. 47/04.08.2009, pronunțată de Tribunalul C- S, s-a admis propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și s-a dispus prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului cu 5 zile, începând cu data de 08.08.2009, până la data de 12.08.2009.
Măsura arestării preventive a inculpatului minor expiră, așa cum s-a arătat mai sus, la data de 12 august 2009, iar la aceeași dată se împlinește termenul de 90 de zile prevăzut de art. 160 alin.3 Cod procedură penală, respectiv durata apreciată de legiuitor ca fiind rezonabilă pentru a se finaliza urmărirea penală în astfel de situații.
Din actele și probele dosarului rezultă că organul de urmărire penală nu a depus toate diligențele pentru efectuarea procedurilor utile, necesare și pertinente încheierii, finalizării urmăririi penale și înaintarea dosarului pentru soluționarea în cadrul procedurii judecătorești; din actele dosarului rezultă că pentru același motiv, întocmirea raportului medico-legal, au fost acordate mai multe termene de prelungire a stării de arest.
Menținerea motivelor de fapt și de drept cu privire la suspiciunea săvârșirii de către o persoană - inculpatul - a unei infracțiuni este o condiție sine qua non pentru validitatea continuării privării de libertate, însă după trecerea unei perioade de timp - rezonabile - aceasta nu mai este, ea singură, suficientă. Tribunalul a apreciat că organul de urmărire penală solicită prelungirea stării de arest preventiv a inculpatului fără a justifica existența unor motive excepționale - prevăzute de legiuitor - care să completeze motivele inițiale avute în vedere la luarea și prelungirea stării de arest preventiv peste termenul de 90 de zile apreciat în lege și în practică - incvlusiv practica CEDO, ca fiind un termen rezonabil.
În același timp, tribunalul analizând starea de fapt, săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.183 Cod penal - astfel cum rezultă din dosarul de urmărire penală - inculpatul a săvârșit o infracțiune cu praeterintenție - aspect coroborat cu starea de minoritate a acestuia, cu faptul că nu are antecedente penale, coroborând toate aceste criterii cu dispozițiile prevăzute de art.160 alin.3 Cod procedură penală, cu faptul că nu s-a făcut dovada unei situații excepționale care să justifice depășirea termenului de 90 de zile de finalizare a urmăririi penale și nici nu s-a dovedit diligența deosebită a organului de urmărire penală pentru a fi finalizată urmărirea penală în cadrul unui termen rezonabil, a respins propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatului, în baza art.160 alin.3 Cod procedură penală; de menționat că perioada vacanței judecătorești și existența crizei economice nu constituie din punctul de vedere al dreptului penal un motiv excepțional de prelungire a stării de arest preventiv a unui inculpat minor peste termenul de 90 de zile prevăzut în Codul d e procedură penală.
Pe de altă parte, în vederea finalizării urmăririi penale în condiții de legalitate și de asigurare a respectării interesului general al societății în raport de interesul particular analizat pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu dispozițiile art. 146 alin.111raportat la art.1451Cod procedură penală, tribunalul a dispus față de inculpatul măsura obligării de nu părăsi țara pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 12.08.2009, până la data de 31.08.2009, cu respectarea dispozițiilor art.145 alin.11lit.a,b,c și d Cod procedură penală, și anume: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția municipiului Reșița - organ de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere ce urmează a fi întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri administrației locului de deținere a inculpatului (Arestul CS) și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul C-
Împotriva încheierii penale nr. 49/10.08.2099 pronunțată de Tribunalul CSa declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul CSr ecurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 11.08.2009.
În motivarea recursului parchetul solicită admiterea acestui, în principal casarea încheierii penale și prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului minor, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Se arată în continuare că, în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile art.160 alin.3 C.P.P. potrivit cu care termenul rezonabil pentru care se poate dispune prelungirea arestării preventive este de 90 zile, și nu s-a făcut dovada împrejurărilor excepțional care ar determina prelungirea arestării și peste această perioadă, și că nefinalizarea dosarului de urmărire penală se datorează întocmirii raportului medico - legal și avizarea acestuia de către IML T urmând a se proceda apoi la prezentarea materialului de urmărire penală și sesizarea instanței competente.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate, din prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu potrivit art.3856C.P.P. instanța de recurs apreciază că încheierea penală pronunțată este netemeinică pentru motivele de vor fi prezentate.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța de recurs constată că, din punctul de vedere al dreptului intern - existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală - dar și din punctul de vedere al Convenție Europene - existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune - condiția este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză față de încadrare juridică reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
Motivul pentru care sa cerut prelungirea urate arestării preventive de către parchet a fost acel al întocmirii raportului medico - legal privind pe victima și al avizării acestuia, act de o importanță deosebită raporta la natura cauzei pentru care este cercetat inculpatul și încadrarea juridică a faptei. Depunerea acestor acte emanând de la serviciul de specialitate, nu au dus la diminuarea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistând indiferent de motivele care au împiedicat organele de urmărire penală să atașeze la dosar raportul medico - legal, depus de altfel în fața instanței de recurs. Mai mult, din actele depuse la dosar reiese în mod evident că se încearcă de către martorii propuși de către inculpat spre audiere, denaturarea adevărului, prin prezentarea unei alte stări de fapt decât cea inițial relatată, astfel încât lăsarea în libertate a inculpatului și din acest motiv ar duce la îngreunarea desfășurării în bune condiții a anchetei penale, în vederea aflării adevărului.
Instanța de recurs apreciază că prima instanță a adat o interpretare greșită a art.160/h alin.3 p Cod Penal, cu privire la durata pentru care poate fi dispusă prelungirea arestării preventive a inculpatului minor, urmând a se avea în vedere la stabilirea acestor termene pedeapsa prevăzură de lege pentru infracțiunea săvârșită de către un major. În mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că în cauză nu există motive excepționale pentru a se putea dispune prelungirea arestării preventive ajungându-se la durata de 180 zile câtă vreme organele de urmărire penală în desfășurarea corectă și completă a anchetei penale are obligația de a administra probe atât în acuzare cât și în apărarea persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiunii, condiție îndeplinită de către procurorul care instrumentează cauza. Derularea urmăririi penale presupunând administrarea acestor probe este firesc să se prelungească în timp, dat fiind și natura infracțiunii de care este acuzat inculpatul și necesitatea întocmirii raportului medico - legal, act întocmit de către medicul specialist și care este supus avizării de către IML.
În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil al detenției preventive, Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție - a apreciat asupra caracterului rezonabil al detențieipreventive,acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel,detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de distrugere a probelor - Hot. Wemhoff Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor -Hot. Letellier Franței/26.06. 1991, pericolul de a fi tulburată ordinea publică - Hot. Letellier Franței/26.06. 1991.
Curtea a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, încauza Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "existăindicii precisecu privire la uninteres public realcare,fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate"
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv vieții persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața.
Astfel, în.prev.art.385 ind.15 pct.2, lit.d p Cod Penal, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, împotriva încheierii penale nr. 49/CC/10.08.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Va casa încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art.159 C.P.P. va dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.08.1991, CNP.-, pe o perioadă de 10 zile, cu începere de la data de 13.08.2009 până la 22.08.2009 inclusiv.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În.prev.art.385 ind.15 pct.2, lit.d p Cod Penal, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul C S, împotriva încheierii penale nr. 49/CC/10.08.2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art.159 C.P.P. dispune prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.08.1991, CNP.-, pe o perioadă de 10 zile, cu începere de la data de 13.08.2009 până la 22.08.2009 inclusiv.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR pt. JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
G - - - - - aflat în CO
președinte complet
G -
GREFIER
- -
RED: AN/18.08.2009
Dact: 2 exempl/ 18 August 2009
Primă instanță: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Anca Nacu, Florin Popescu
