Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 815/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 815
Ședința publică de la 20 August 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
- - - - JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocați și -, apărători aleși.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constându-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, întrucât există neconcordanță între minută și dispozitiv, respectiv numele inculpatului nu este menționat în minută, astfel încât lipsa acestuia reprezintă o neregularitate gravă ce atrage nulitatea absolută a încheierii recurate.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului, deoarece a trecut o perioadă de 2 ani și 7 luni de la arestarea acestuia, iar menținerea stării de arest preventiv nu poate fi motivată de faptul că dosarul ar avea un caracter complex, neexistând o legătură directă între durata arestului preventiv și complexitatea cauzei, iar revocarea măsurii arestului preventiv nu ar împiedica desfășurarea procesului penal, deoarece inculpatul nu poate influența martorii sau alte probe, cercetarea judecătorească fiind terminată.
Avocat - a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive constatând nulitatea absolută a încheierii deoarece menținerea măsurii s-a dispus fără a se face o individualizare a persoanei, astfel încât nu s-au respectat condițiile de legalitate.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Sibiu, arătând că trecerea unei perioade mari de timp justifică schimbarea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii față de inculpat.
În acest sens, a arătat că practica CEDO este constantă în sensul că după trecerea unei perioade de 2 ani de la luarea măsurii arestului preventiv, se impune luarea unei alte măsuri preventive și chiar în cauze deosebit de grave cum ar fi cele ce au ca obiect infracțiunea de omor, această măsură nu se mai impune, fiind în prezența unei veritabile pedepse în cazul în care s-ar prelungi arestarea preventivă a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, deoarece nu suntem în prezența unei nulități absolute, iar în raport de gravitatea faptelor și de antecedentele penale ale inculpatului, termenul rezonabil nefiind unul generic și se apreciază în concret, astfel încât se impune respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că se află în detenție de 2 ani și J, ceilalți inculpați se judecă în stare de libertate, astfel încât a solicitat punerea sa în libertate, fiind de acord cu concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, iar în baza art.3002Cod pr.penală, rap.la art.160 Cod pr.penală, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații - fiul lui și -, născut la 25 ianuarie 1980, în Sibiu, cu același domiciliu stabil,-,.54, județul Sibiu, deținut în C și (fost ) - fiul lui și, născut la 20 martie 1981, în Sibiu, cu același domiciliu stabil,-,.139, deținut în
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolja constatat că la data de 14 noiembrie 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj dosarul penal cu nr- ca urmare a strămutării dosarului cu același număr al Tribunalului Sibiu. La data de 07 mai 2007 fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu rechizitoriul cu nr. 7D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaților, pentru săvârșirea infr. prev. de rt. 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) cp; art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. b) cp. art. 321 al. 1 și 2 cp. art. 217 al. 1 cp. cu aplicarea art. 37 lit. b) cp. art. 217 al. 1 cp. art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, art. 194 al. 1 cp. și art. 20 cp. rap. la art. 174 cp. comb. cu art. 175 lit. i) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.;( fost ),pentru comiterea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2007,art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) cp. art. 12 al. 1 și 2 lit. a) din Legea 678/200, art. 239 al. 23, cu aplic art. 37 lit. a) cp. art. 194 al. 1 cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. și art. 174 cp. comb cu art. 175 lit. i) cp. cu aplic. art. 37 lit. a) cp. toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 7 din Legea 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 11pct. 1 din Legea 61/1991 republicată cu aplic. art. 37 lit. cp. art. 194 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b din, art. 321 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 37 lit. b din toate cu aplic. art. 33 lit. a) cp.
Inculpații și ( fost ), au fost arestați preventiv inițial la data de 30 ianuarie 2007, Încheiere 2/2007 Tribunalul Sibiu,pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativa de omor,ultraj contra bunelor moravuri,distrugere, port făra drept de arme, cercetați in dosarul 68/P/2007,mandate nr.1 si 2 /2007, prelungite succesiv de 2 ori iar ulterior,in urma conexării acestui dosar la dosarul 7/D/P/2007,cercetările extinzându-se pentru alte fapte din sfera crimei organizate, dosar in care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpaților,au fost arestați la data de 11 aprilie 2007, prin încheierea nr. 13/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, conform art. 3002Cod procedură penală și garanțiilor conferite de CEDO, Tribunalul Dolj a constatat că aceasta este legală și temeinică, respectiv la dispunerea acestei măsuri s-au respectat dispozițiile legale în materie, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Sub aspectul verificării existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța a constatat că în speță, continuă să fie incidente disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave: constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, tentativă de omor calificat - inculpatul și omor calificat - inculpatul și alte infracțiuni, sancționate de lege cu închisoarea în limite ridicate de pedeapsă, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea public.
S-a apreciat totodată că nu exista un termen limita la care trebuie extrapolata durata unei arestări, nici jurisprudența CEDO nu îi fixează limitele dar arata criteriile, deci trebuiesc analizate toate circumstanțele menținerii unei persoane in stare de arest preventiv si dovedite indicii concrete ale unui autentic interes general care sa fie protejat precumpănitor față de prezumția de nevinovăție, precum și diligența specială a autorităților în conducerea procesului.
Analizând circumstanțele necesității menținerii inculpaților in stare de arest preventiv, instanța de fond a reținut gravitatea faptelor de care sunt acuzați, natura lor, numărul mare al acuzațiilor și limitele de pedeapsă prevăzute de lege - pericolul pentru ordinea publică rezidă din natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fapte din sfera criminalității organizate care în ultimul timp au luat o amploare deosebită în societate și care în mod cert creează o stare de insecuritate socială în comunitate, menționată mai sus având în vedere și împrejurările reale, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor care sunt acuzați, amploarea activităților numărul mare de participanți, consecințele faptelor, acuzația săvârșirii faptelor în locuri publice, inclusiv în instituții publice, sediul IPJ Sibiu și Spitalul Județean Sibiu, prin folosirea de arme - sabie de tip ninja, cuțit, ceea ce indică o atitudine de sfidare a autorităților publice, a respectului față de lege, dispreț profund pentru regulile de conviețuire socială, ceea ce în mod cert creează în rândul societății un sentiment de indignare, revoltă, nesiguranță în sistemul judiciar.
Totodată, s-a avut in vedere numărul mare de acuzații, raportat numai la cei doi inculpați arestați preventiv, perioada de timp mare pe care se întind acțiunile care li se impută, pe lângă acuzația de trafic de persoane, împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2002-2004, în Spania și constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni grave, șantaj, organizarea unor infracțiuni de violență în scopul controlării unor baruri din Sibiu și pentru a-și asigura importante beneficii financiare si materiale - în judecata fiind trimiși un număr de 10 inculpați - între acuzațiile inculpaților arestați li se impută și fapte de o violenta deosebita: aplicarea in sediul Spitalului Județean, o lovitură părții vătămate, cu sabia în zonă anatomică vitală, capul, de către inculpatul și aplicarea, în plină stradă o lovitură mortală cu cuțitul victimei, de catre inculpatul, cercetat și pentru lovirea unui polițist.
În plus, Tribunalul Dolja apreciat chiar si in viziunea CEDO contează decisiv și natura infracțiunilor de care este acuzat arestatul, in speța de fata, infracțiuni specifice crimei organizate,de violenta deosebita, contra vieții persoanei si libertății persoanei, in materia asocierilor și organizațiilor criminale, statuându-se ca, in contextul luptei contra acestora, o prezumție legala, relativa de periculozitate nu este contrara scopurilor art.5 par.3, considerând ca o durata de 2 ani si 8 luni nu este nici nerezonabila, nici arbitrara, nici excesiva.(cauza Pantano contra Italia, hot. din 6.11.2003),iar aceasta prezumție de periculozitate are in vedre riscurile obstrucționării justiției și riscul săvârșirii de noi infracțiuni.
În materia criminalității organizate, jurisprudența Curții admite o durata a arestării preventive mai mari justificata pe considerente de obstrucționare a procesului, risc de influențare a anchetei, de intimidare a victimelor si martorilor, risc de sustragere, administrarea dificila a probelor, complexitatea cauzelor (Pasinski Poloniei, 20 iulie 2006,Sevk Turciei,11 aprilie 2006,Poloniei, 10 ianuarie 2006,Wiensztal Poloniei, 30 mai 2006,Wolf Poloniei, 16 ianuarie 2007,Bak Poloniei, 16 ianuarie 2007,Bogdanowicz Poloniei, 16 ianuarie 2007,Dudek Poloniei, 4 iulie 2006,Gladczak Poloniei, 31 mai 2007).
Astfel, judecătorul chemat să decidă asupra continuării cercetării inculpatului în stare de arest preventiv trebuie să aprecieze dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie să fie protejat precumpănitor față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție.
În speță, s-a apreciat că inculpații sunt arestați de aproximativ 2 ani și 5 luni, durata de timp comparabilă cu noțiunea de "termen rezonabil", conform art. 5 paragraful III din Convenție și din Jurisprudența CEDO (cazul Dudek contra Polonia - hotărârea din 04 mai 2006 - și Buta contra Polonia - hotărârea din 28 noiembrie 2006( acuzație de omor, un singur inculpat, arest preventiv 2 ani si 6 luni ),Bak Polonia,16 ianuarie 2007- acuzație de tâlhărie calificata ( prin folosire de arme,arest de 2 ani si 4 luni ),Gladczak Poloniei, 31 mai 2007 (arest 3 ani,1 luna si 16 zile) și cauzele menționate mai sus.
Instanța a avut în vedere gravitatea si circumstanțele faptelor de care sunt acuzați, amploarea, perioada lunga de timp pe parcursul căreia se întind acuzațiile numărul mare de acuzații, modul de săvârșire a faptelor de care sunt acuzați, personalitatea inculpaților, gradul de încredere care li se poate acorda, antecedentele penale ale inculpaților, natura faptelor anterioare, pedepsele anterioare aplicate acestora, modul de executare a acestor pedepse, din care au fost liberați condiționat succesiv, beneficiind deci de suficienta clemență din partea autorităților, și acest motiv este justificat și în prezent pentru menținerea arestului preventiv, constituind un pericol real serios care justifică în continuare privarea.
Tribunalul Dolja constatat că timpul scurs de la luarea măsurii nu a condus automat la schimbarea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, acest criteriu, singur, nefiind suficient pentru înlocuirea măsurii, ci numai dacă se coroborează cu alte criterii care trebuie analizate pe baza datelor concrete de la dosar, respectiv gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, pericolul concret reprezentat pentru ordinea publică, impactul social al faptelor reținute în sarcina sa, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, vârsta, antecedentele penale, starea de sănătate.
Prin urmare, s-a apreciat că durata arestării preventive nu constituie temei de lăsare în libertate, atâta timp cât temeiurile care au determinat arestarea subzistă, iar menținerea stării de detenție privativă este justificată de necesități reale și de interes public.
Starea de pericol pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală presupune un sentiment de temere în rândul societății civile, o stare de insecuritate sociala, o rezonanță a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o reacție colectivă față de aceste stări de fapt negative, risc care exista si in prezent, având in vedere mediatizarea intensa a cauzei, dar si declarațiile unor martori pe parcursul procesului penal, inclusiv la ultimele termene de judecata care releva o stare de temere in colectivitate, martorii fiind reticenți în a declara sau declarând că le este teamă.
Față de toate argumentele expuse, Tribunalul Dolja menținut în continuare starea de arest preventiv a inculpaților și și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, fără a indica în scris motivele și solicitând prin apărătorii aleși, în principal admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, întrucât există neconcordanță între minuta și dispozitivul încheierii, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a acesteia, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursul este nefondat.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate din oficiu, Curtea constată că în mod just Tribunalul Dolja respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsii localitatea și a dispus menținerea arestării preventive față de inculpatul, întrucât temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă în continuare, iar în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente de fapt și de drept care să justifice judecarea sa în stare de libertate sau înlocuirea măsurii dispuse cu o altă măsură preventivă.
În acest sens, în cauză subzistă temeiurile prev.de art.148 lit.f Cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat fiind prevăzute cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie înțeles și apreciat în sens larg, prin raportare nu doar la elemente ce țin strict de persoana inculpatului sau de instrumentarea cauzei penale, ci el trebuie apreciat întotdeauna și prin prisma naturii infracțiunilor pentru comiterea cărora este cercetat inculpatul, pentru ca reacția societății să fie de natură a descuraja orice alte posibile acțiuni similare ale celorlalți membrii ai săi.
Ori, în speță, faptele inculpatului sunt grave, iar natura și complexitatea cauzei, volumul mare al probelor, dificultatea administrării acestora, împrejurarea că dosarul a fost strămutat, conduita părților, formularea de cereri succesive, lipsa inculpaților arestați de la anumite termene de judecată, aceștia fiind transferați la cererea lor în alt Penitenciar, au îngreunat desfășurarea normală a procesului penal, care însă, în raport de toate aceste împrejurări, nu a depășit termenul rezonabil, conform paragrafului III din Convenție și din jurisprudența CEDO.
Pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată cu indicarea stării de recidivă prev.de art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de violență îndreptate împotriva vieții și libertății persoanei, dar și împotriva autorităților, împrejurare avută în vedere astfel în analiza periculozității pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acestuia și atrăgând astfel un risc de recidivă, dar și de sustragere de la procesul penal.
În acest sens, nu se poate invoca egalitatea de tratament judiciar față de ceilalți inculpați care pe parcursul procesului penal au fost puși în libertate, deoarece participația penală a acestora, reținută în actul de sesizare este alta, faptele pentru care sunt cercetați fiind săvârșite în alte circumstanțe și neavând antecedente penale.
De asemenea, inculpatul este cercetat și în legătură cu alte fapte tot din sfera criminalității organizate, grup infracțional organizat, trafic de persoane, spălare de bani, infracțiuni ce fac obiectul dosarului penal nr.16/D/2007 instrumentat de DIICOT - Serviciul Teritorial Sibiu.
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, acela al nulității absolute a încheierii recurate, Curtea constată că și acesta este nefondat, în speță neexistând niciunul din cazurile expres prevăzute de dispoz.art.197 alin.2 Cod pr.penală.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât încheierea pronunțată de Tribunalul Dolj fiind temeinică și legală, în temeiul dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 12 august 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 august 2009.
- - - - -
Grefier
Red.jud/-
S/22.10.2009
20.08.2009
- Sibiu va urmări și încasa de la rec.inc.suma de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Emilian Lupean, Corneliu Maria
