Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 822/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.822
Ședința publică de la 24 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - JUDECĂTOR 3: Mircea
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații și (), împotriva încheierii din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, asistați de avocat, apărător ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei și întrucât nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza dispoz.art.38513Cod pr.penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenți, critică încheierea pentru netemeinicie, motivat de faptul că în raport de stadiul actual al procesului, de poziția inculpaților, de vârsta acestora și de perioada mare de detenție preventivă, nu se mai impune menținerea arestării preventive și pe cale de consecință, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpaților recurenți.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile inițiale, faptele pentru care sunt judecați sunt deosebit de grave, iar întârzierea în soluționarea cauzei s-a datorat unor motive obiective sau urmare a atitudinii inculpaților care au solicitat strămutarea cauzei sau au cerut amânarea de mai multe ori.
Inculpații recurenți având pe rând cuvântul, declară că-și însușesc concluziile apărătorului și doresc să se judece în continuare în stare de libertate, așa cum se desfășoară procesul și cu ceilalți inculpați.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
În aplicarea dispoz.art.38514Cod pr.penală, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 noiembrie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolj, a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpații - fiul lui și, născut la 25 ianuarie 1980, în Sibiu, cu același domiciliu, în-,.54, județul Sibiu, CNP -, deținut preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C și (fost ) - fiul lui și, născut la 20 martie 1981, în Sibiu, cu același domiciliu,-,.139, județul Sibiu, CNP -, deținut preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C și a respins cererea formulată de inculpatul, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut în fapt că inculpații sunt trimiși în judecată în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din legea nr.39/2003; art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001; art.321 alin.1 Cod penal; art.321 alin.1 și 2 Cod penal; art.217 alin.1 Cod penal; art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată; art.194 alin.1 Cod penal și art.20 Cod penal, rap.la art.174, 175 lit.i Cod penal, toate cu aplic.art.37 lit.b Cod penal, iar (fost ), pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.7 din Legea nr.39/2007; art.11pct.1 din Legea nr.61/1991, republicată; art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001; art.239 alin.23Cod penal; art.194 alin.1 Cod penal și art.174, 175 lit.i Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Situația de fapt relatată și soluția adoptată de instanța de fond s-au întemeiat pe probatoriile administrate în dosar nr- al Tribunalului Dolj, raportate la dispozițiile legale în materie.
A arătat instanța că în aplicarea dispozițiilor prev.de art.3002rap.la art.160 Cod pr.penală și art.23 alin.6 din Constituție, judecătorul trebuie să aprecieze dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie să fie protejat precumpănitor, față de regula respectării libertății individuale fixate de convenție, să aprecieze în funcție de datele concrete din dosar dacă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și dacă se impune luarea unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat din probe, impactul social al faptei, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale, sănătatea acestora, precum și alte elemente, ținând cont de jurisprudența CEDO.
S-a motivat că în raport de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de riscul săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere numărul mare de fapte, perioada lungă de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea inculpaților, antecedentele penale, de necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și riscul de presiuni asupra martorilor cu inculpații în stare de libertate, având în vedere declarațiile unor coinculpați, precum și protecția ordinii publice, starea de pericol fiind neschimbată, se impune menținerea măsurii procesuale a arestării preventive instituită față de inculpații recurenți.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații și (fost ), fără a preciza în scris motivele, iar la termenul de azi în fața instanței, au susținut personal și prin apărător, netemeinicia încheierii pronunțate, motivat de faptul că având în vedere perioada mare de timp petrecută în detenție preventivă, stadiul actual al procesului, declarațiile date în cauză de către ceilalți inculpați și de către martorii audiați și atitudinea procesuală a inculpaților și vârsta acestora, menținerea arestării preventive nu se mai justifică.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând probatoriile administrate în cauză și încheierea pronunțată, în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale în materie, Curtea reține că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave.
Măsura procesuală a arestării preventive a fost instituită față de inculpați cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.148 Cod pr.penală, rap.la art.143 și 136 Cod pr.penală, precum și cu jurisprudența CEDO, fiind cenzurată de către instanța de control judiciar, această măsură fiind prelungită în timpul urmăririi penale și menținută în timpul cercetării judecătorești, de asemenea, încheierile pronunțate fiind cenzurate de către instanța de control judiciar.
Potrivit dispozițiilor prev.de art.3002Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 Cod pr.penală, în sensul că verificarea se face periodic, dar nu mai târziu de 60 zile și atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, așa cum s-a arătat, inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, activitatea infracțională desfășurându-se în timpul unei perioade mari de timp, temeiurile inițiale nu s-au schimbat, că există riscul săvârșirii de noi infracțiuni în situația când aceștia s-ar afla în stare de libertate, că necesitatea bunei desfășurări a procesului penal având în vedere riscul exercitării de presiuni asupra martorilor sau a celorlalți inculpați, așa cum rezultă din declarațiile inculpaților și, existând și starea de pericol pentru ordinea publică, în sensul art.148 lit.f Cod pr.penală, în mod justificat și motivat, instanța de fond a dispus menținerea măsurii procesuale a arestării preventive instituită față de inculpații recurenți.
Pe cale de consecință, cum susținerile acestora nu dau conținut cazului de casare invocat, iar la examinarea din oficiu nu se constată alte cazuri dintre cele prev.de art.3859Cod pr.penală, în temeiul dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse recursurile declarate de către inculpați, iar în baza dispoz.art.192 Cod pr.penală, vor fi obligați recurenții la plata sumei de câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind nefondate, recursurile declarate de inculpații și (), împotriva încheierii din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 24 noiembrie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
PS/25.11.2008
24 noiembrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice Sibiu va încasa de la rec.inc. și (fost ), suma de câte 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Mirela Ciurezu Gherghe, Mircea
