Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 826/
Ședința publică din 19 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate, să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului, întrucât acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât impactul faptelor pentru care este cercetat inculpatul asupra opiniei publice este mare.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 12.08.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 1608a, aliniat 6 din Codul d e Procedură Penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 3002Cpp rap. la art. 160 Cpp, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților:
-, născut la 15.11.1967, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T, str. - -, -. B, 2,. 8, județul T, CNP -, arestat preventivă în baza mandatului de arestare preventivă nr. 7/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în, Turcia, CNP -, domiciliat în C, str. -. - nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/02.03.2008 emis de Tribunalul Timiș;
-, născut la 18.02.1964, în localitatea C, județul D, fiul lui și, cu domiciliul în C,-, județul D, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10/12.02.2008 emis de Tribunalul Timiș,
-, născut la 23.10.1963, în localitatea T, județul T, fiul lui și, cu domiciliul în T,-,. 3,. 13, județul T, CNP -, cetățenie română, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 6/03.02.2008 emis de Tribunalul Timiș;
- ROSANA, născută la data de 5.12.1980, fiica lui - si, domiciliata in C- - 4,. 9 jud. D, cetățean R, CNP -, arestată preventiv în baza mandatului de arestare prevenitvă nr. 8/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș și
-, fiul lui si, nascut la data de 29.10.1959 in -Turcia, domiciliat in com. nr. 19 jud.D, cetatean, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/05.02.2008 emis de Tribunalul Timiș urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv 10.10.2009.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.și C.P.P. art. 145.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere penală, având a se pronunța asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, tribunalul a constatat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute delege pentru infracțiunile pentru care este urmărit penal cel în cauză, raportate la prevederile art. 1604,cu referire la art. 1602din Codul d e Procedură Penală, acesta poate beneficia de liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, tribunalul a observat că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat, complicitate la furt calificat, complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, complicitate la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 26.Cod Penal rap, la art. 208 al. 1 art. 209 alin. 1 lit. a și al. 4 din Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 42 alin.1 și 3 din Legea 161/2003, art. 26.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea 161/2003, art.23 lit. a,b,c din Legea 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. S-a reținut că dintre toate infracțiunile pentru care este acuzat inculpatul doar prima este sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 18 ani, fără a putea depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat. Prin urmare, s-a constatat că în cazul infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, prim raportare la maximul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunile în considerarea cărora acesta a fost constituit, maximul special al pedepsei închisorii nu este cel de 20 de ani ci este 12 ani, egal cu maximul special a pedepselor pentru infracțiunile sancționate cu închisoare de la 2 la 15 ani.
Însă, prima instanță a reținut că faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt situate sub plafonul maxim de 18 ani nu este de natură a determina admiterea cererii de liberare pe cauțiune, deoarece, pe de o parte, articolul 1604aliniat 1 din Codul d e Procedură Penală dispune că într-o atare situație inculpatulpoatefi liberat provizoriu pe cauțiune, iar pe de altă parte, instanța are obligația de a verifica, așa cum rezultă din corpul alin. 2 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală, dacă scopul măsurii preventive luate împotriva inculpatului poate fi realizat și prin liberarea provizorie.
Ori, prima instanță a considerat că în prezenta cauză, scopul măsurii arestării preventive, prin raportare la natura și modul concret de comitere a faptelor pentru care inculpatul este în continuare cercetat, precum și față de motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu poate fi realizat, în acest moment, prin punerea acestuia în libertatea provizorie sub control judiciar. S-a apreciat că buna desfășurare a procesului penal - unul din scopurile luării măsurilor preventive ( așa cum reiese din conținutul aliniatului 1 al art. 136 din Codul d e Procedură Penală), nu poate fi realizată prin lăsarea inculpatului în libertate și aceasta datorită modalităților concrete în care s-a desfășurat pretinsa activitate infracțională, poziției procesuale a inculpatului precum și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, pericol avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care subzistă și în prezent, lipsind probe care să-l înlăture.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f, temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatelor de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, reținându-se în sarcina acestora aderarea la un grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160 indice b C.P.P. tribunalul a reționut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpați ar fi fost luată cu încălcarea dispozițiilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până în prezent, s-a constatat că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, analiza acestei măsuri făcându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Pe de lată parte, s-a apreciat că "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îi privește pe inculpați, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpaților, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpați își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și a apreciat ca nefiind oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege.
În condițiile de față, tribunalul a considerat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, motiv pentru care, în baza art. 300 indice 2.rap.C.P.P. la art. 160 indice b C.P.P. a menținut menține starea de arest preventiv a inculpaților.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, prima instanță, în baza art. 139.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de apărătorii aleși ai inculpaților, și susținute de aceștia.
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații, prin apărătorii aleși și susținute de inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a solicitat în motivele de recurs casarea hotărârii recurate, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar, revocarea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în stare de libertate.
Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar, s-a arătat că această cerere este admisibilă, deoarece atât inculpatul cât și ceilalți coinculpați au fost audiați, ca de altfel și un număr însemnat de martori, etapa cercetării judecătorești aflându-se într-un stadiu avansat. S-a mai arătat că nu există nici o probă că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind arestat preventiv de aproximativ 18 luni de zile, termen care nu mai poate fi considerat unul rezonabil.
Examinând încheierea penală recurată din prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit disp. art. 3856al. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, instanța de recurs apreciază că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea și apoi prelungirea măsurii arestării preventive. fiind îndeplinite în continuare condițiile prev de art. 143 și 148 lit. f C.P.P. în sensul că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, acestea fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea, modalitatea de comitere a faptei, așa cum a fost ea reținută de către procurori.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în sensul că ar crea o stare de temere și de nesiguranță în conștiința opiniei publice, acesta fiind acuzat de fapte de o gravitate sporită, cazul fiind mediatizat în comunitatea locală.
Starea de arest preventiv urmează a fi menținută, acest lucru fiind necesar pentru buna desfășurare a procesului penal și implicit, pentru aflarea adevărului, nefiind suficientă aplicarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Curtea opinează că în speța de față este prioritar interesul general de apărare a ordinii publice, în raport cu interesul particular al inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
În ceea ce privește durata arestului preventiv, instanța apreciază că aceasta este rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei, numărul de părți implicate, comportamentul procesual al acestora și numărul de acte procedurale necesare a fi efectuate în cauză, astfel că termenul de un an și J aproximativ, în raport cu aceste elemente, nu poate fi calificat ca fiind unul excesiv.
În ceea ce privește cererea de liberare sub control judiciar care a fost formulată de către inculpat, instanța apreciază că această cerere este neîntemeiată în ceea ce privește fondul ei, tocmai pentru argumentele arătate mai sus, punerea acestuia în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică, nefiind suficiente acele măsuri de control care s-ar putea impune într-un asemenea caz.
Pentru cele arătate mai sus, nefiind motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 12.08.2009 Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 150 lei cheltuielile judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca
- - - G - -
Grefier,
Red..- 25-08-2009
Tehnored. - 25.08.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
