Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 837
Ședința publică de la 20 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul Mihai
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata -A, fiica lui și, născută la data de 02 februarie 1991, deținută în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție D, împotriva încheierii de ședință -, prin care în temeiul disp. art.3001alin.3 cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă a acesteia.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-inculpată, în stare de arest preventiv, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu, din cadrul Baroului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit disp. art.172 alin.7 cod proc. penală, cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentă, aflată în stare de arest, a luat legătura cu aceasta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpată,solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, casarea acesteia și pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se susține că instanța de fond la momentul pronunțării acestei încheieri nu a avut în vedere faptul că inculpata poate fi judecată și în stare de libertate, în condițiile în care nu este cunoscută cu antecedente penale, a recunsocut comiterea infracțiunii și regretă sincer săvârșirea acesteia.
Se mai arată că prin menținerea privării de libertate se încalcă prevederile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor precum și principiul prezumției de nevinovăție, atâta timp cât față de inculpata-recunrentă nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că prin încheierea de ședință atacată instanța de fond a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpată la data de 21 octombrie 2009, aceasta fiind trimisă în judecată pentru tentativă la infracțiunea de omor, reținându-se în sarcina sa că la data de 20.10.2009, pe fondul unei stări conflictuale, i-a aplicat concubinului său două lovituri cu un cuțit, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei și gradul de pericol social concret prezentat de aceasta pentru ordinea publică, dat de violența cu care a acționat, se susține că încheierea recurată este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se de instanță că subzistă în continuare temeiurile ce au determinat privarea de libertate a acesteia.
Pentru motivele arătate, se solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentainculpată, având cuvântul personal, solicită judecarea sa în stare de libertate, cu mențiunea că a lovit partea vătămată, cu care se afla în concubinaj de 10 luni, deoarece acesta o abuza fizic.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea din 17.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Penală, în dosarul nr. -, în baza disp.art. 300/1 al.3 pr.penală, a fost constatată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei -A, fiica lui și, ns. la 2.02.1991, în mun. P, domiciliată în com., județul P și l în com. din V, sat, județul D, în prezent aflată în Arestul D, menținându-se această măsură.
Pentru a pronunța o atare încheiere, rezultă din actele și lucrările dosarului precum și din motivarea instanței de fond că pe rolul Tribunalului Dâmbovițas -a înregistrat la data de 17.11.2009, dosarul înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița care prin Rechizitoriul nr. 410/P/2009 a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, prev.de art. 20 rap.la art. 174
În fapt, s-a reținut că la data de 20.10.2009 în jurul orei 17,30 pe fondul unei stări conflictuale izbucnită spontan i-a aplicat concubinului său - parte vătămată două lovituri cu un corp tăietor - înțepător în zona hemitoracelui dreapta, după care a încercat să aplice cu același corp tăietor - înțepător oat reia lovitură, partea vătămată prinzându-i cuțitul, fapt ce a avut ca urmare producerea unei leziuni la nivelul policelui stâng, leziuni ce au avut ca rezultat punerea în primejdie a vieții victimei.
După înregistrarea dosarului la instanță, având în vedere că în cauză inculpata a fost trimisă în judecată în stare de arest, Tribunalul Dâmbovița la data de 17.11.2009 a verificat din oficiu, în Camera de Consiliu, potrivit art. 300/1 pr.penală legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive și conform alin.3 al aceluiași text de lege a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Motivează instanța de fond că pentru a ajunge la această concluzie au fost avute în vedere disp.art. 68/1 pr.penală și cele prev.de art. 143 pr.penală, apreciind că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată.
Aceste indicii rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, rapoartele de constatare medico legală, declarația părții vătămate, declarații de martori și declarația inculpatei care conduc la presupunerea că aceasta a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată așa cum rezultă din aceste probe.
Tribunalul a reținut și faptul că inculpata a fost cercetată și trimisă în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, respectiv tentativă la infracțiunea de omor.
S-a mai arătat că în raport de disp.art. 1 alin.2 pr.penală, procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.
În fine, s-a apreciat că prin măsura preventivă luată față de inculpată nu i se încalcă prezumția de nevinovăție stipulată în art. 5/2 pr.penală, în Constituție, în disp.art. 66 pr.penală dar nici art. 6 din Convenția
În consecință, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei, impun în continuare privarea acesteia de libertate.
Încheierea a fost atacată cu recurs în termen legal de inculpata, care prin apărător desemnat din oficiu a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se susține că prin menținerea privării de libertate se încalcă prevederile art. 5 și 6 din Convenția precum și prezumția de nevinovăție, atâta timp cât față de inculpată nu a fost pronunțată o hotărâre de condamnare definitivă.
Curtea constată că în raport de disp.art. 385/6 al.3 pr.penală și a criticilor invocate, recursul declarat de inculpata este nefondat.
Soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică deoarece și în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată, respectiv disp.art. 148 alin.1 lit.f pr.penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei se pedepsește de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea inculpatei a fost dispusă în baza temeiului mai sus enunțat, prin încheierea nr. 32 din 21.10.2009 a Tribunalului Dâmbovița.
Menținerea acestei măsuri nu încalcă dispozițiile art. 5/2 pr.penală și nici art.5 și 6 din Convenția așa cum susține inculpata prin apărător.
Tribunalul Dâmbovițaa avut în vedere aceste dispozițiuni potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat pericolul concret al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, infracțiune gravă contra vieții, a cărei finalitate a fost înlăturată doar prin intervenția calificată a medicilor de la Serviciul Județean de Medicină Legală D așa cum rezultă din raportul de constatare medico legală aflat la fila 35 dosar.
În consecință, se justifică și în prezent menținerea arestării preventive a inculpatei, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri și judecarea sa în stare de libertate așa cum s-a solicitat existând temerea că aceasta ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești prin influențarea părții vătămate, martorilor etc. sau s-ar sustrage de la judecată.
De aceea, recursul declarat de inculpata, se privește ca fiind nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata -A, deținută în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție D, împotriva încheierii de ședință din 17 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr.-.
Obligă recurenta la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./ 24 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Florentin Teișanu, Paul Mihai
