Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 840/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 1335/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.840
Ședința publică de la 9 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de către inculpatele și împotriva încheierii de ședință din data de 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Sectia a-II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele inculpate și, personal, aflate în stare de arest și asistate de apărător din oficiu - avocat - cu delegația nr.-, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul din oficiu pentru recurentele inculpate solicită a se dispune admiterea recursurilor, casarea încheierii și, pe fond, cercetarea în stare de libertate a inculpatelor. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatelor, sens în care arată că cele două inculpate au recunoscut și regretat faptele, ceea ce denotă că nu vor impieta buna desfășurare a procesului penal, iar circumstanțele personale ale fiecărei inculpate dovedesc că nu prezintă pericol pentru societate în cazul în care vor fi cercetate în stare de libertate. Pe de altă parte, arată că timpul executat în prevenție de 9 luni si-a atins scopul coercitiv, astfel încât inculpatele se vor prezenta la solicitările instanței.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpatele au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina acestora, doveditoare în acest sens fiind declarația martorului cu identitate protejată, procesul verbal de constatare încheiat de organele de cercetare, declarațiile martorilor audiați în cauză, iar, pe de altă parte, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar cercetarea în libertate a inculpatelor prezintă un real pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea infracțiunii, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, din împrejurarea că activitatea infracțională a încetat ca urmare a depistării de către organele de cercetare, acestea punând la dispoziție locuința timp de o lună pentru consumul de droguri, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate de inculpate.
Inculpatele recurente, având pe rând cuvântul, solicită să fie cercetate în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 26.05.2009, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art.160/b Cod procedură penală si următoarele s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1171/D/P/2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT a trimis în judecată pe inculpata loniță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept și punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod Penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a și Cod Penal art.5 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod Penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și Cod Penal inculpata loniță sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept și punere la dispoziție a locuinței pentru consumul ilicit de droguri prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.5 din Legea nr.143/2000, toate cu aplicarea art.33 lit.a
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că, în data de 24.09.2008 inculpatele au vândut martorului denunțător cu identitate protejată " " o doză de heroină cu suma de 40 lei, au deținut în locuința lor 1,13 grame heroină pe o farfurie, în vederea vânzării și a consumului propriu, iar de aproximativ o lună de zile au pus propria locuință la dispoziția mai multor consumatori de heroină pe care îi aproviziona și care au fost găsiți de organele de poliție cu ocazia flagrantului.
Potrivit art.3002instanța C.P.P. este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate va menține starea de arest potrivit art.160 alin.3 C.P.P. În situația în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, poate să dispună revocarea arestării preventive.
În speță, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că măsura arestării preventive luată față de inculpate a fost dispusă cu respectarea condițiilor cumulative cerute de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f existând C.P.P. pe de o parte, suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatele au săvârșit fapte de natură penală, relevante în acest sens fiind mijloacele de probă indicate în actul de sesizare, respectiv, proces verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de ascultare a martorului denunțător - identitate protejată; proces-verbal de investigare privind stabilirea datelor de stare civilă a inculpatelor; procese verbale de efectuare a percheziției corporale asupra martorului denunțător - identitate protejată; proces-verbal și planșa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; autorizație de percheziție domiciliară nr.341/23.09.2008; proces-verbal de percheziție domiciliară; rapoarte de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorului asistent; declarații martori; dovada privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantității de 1,06 grame heroină și a unei farfurii cu urme de heroină; declarațiile inculpatelor.
Totodată, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială nu au încetat și nu s-au constatat împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri în condițiile în care, prin raportare la dispozițiilor art.3002C.P.P. probele administrate până în prezent nu au modificat presupunerea că inculpatele au comis fapte de natură penală.
În al doilea rând, evaluând condițiile cumulative impuse de dispozițiile art.148.f C.P.P. in contextul cauzei, s-a constatat ca infracțiunile pentru care sunt cercetate inculpatele sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani si lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol concret pentru ordinea publica, in sensul cerut de lege.
Astfel, natura și gravitatea infracțiunilor care se presupune că au fost săvârșite de inculpate, modalitatea concreta de comitere acestora, așa cum a fost reținută, sunt elemente ce conturează un grad ridicat de pericol social al faptelor, ce se reflecta si in limitele de pedeapsa prevăzute de lege si imprima o periculozitate deosebită a inculpatelor, așa încât lăsarea în libertate creează un impact negativ în rândul societății civile, de neîncredere și insecuritate.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpate din perspectiva art.5 tribunalul a apreciat că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este acela de a asigura ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cazul Franța).
Totodată, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (cazul Tomas vs.Franța).
Așa fiind, s-a considerat că și în raport de dispozițiile jurisprudenței, măsura privativa de libertate dispuse față de inculpate se justifică tocmai pentru a se asigura o bună desfășurare procesului penal, nefiind administrate probe până în prezent.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpatele și, apreciind că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea lor de libertate întrucât au recunoscut și regretat faptele, ceea ce denotă că nu vor impieta buna desfășurare a procesului penal, iar circumstanțele personale ale fiecărei inculpate dovedesc că nu prezintă pericol pentru societate în cazul în care vor fi cercetate în stare de libertate. Pe de altă parte, arată că timpul executat în prevenție de 9 luni si-a atins scopul coercitiv, astfel încât inculpatele se vor prezenta la solicitările instanței.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile, constatând că acestea sunt nefondate.
Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatelor.
Cu privire la inculpata se reține că a vândut martorului denunțător cu identitate protejată o doză de heroină cu suma de 40 lei; a deținut în locuința sa împreună cu inculpata heroină în vederea consumului propriu și vânzării și a pus propria locuință la dispoziția mai multor persoane pentru consumul propriu de heroină al acestora.
Cu privire la inculpata se reține că a deținut în locuința sa împreună cu inculpata heroină în vederea consumului propriu și a pus locuința la dispoziție mai multor persoane pentru consumul propriu de heroină al acestora.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv procesul verbal de redare a declarației martorului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și cel de înseriere a bancnotelor, raportul de constatare tehnico - științifică, declarațiile inculpatelor și ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale, procesul verbal de percheziție corporală și domiciliară.
De altfel, inculpata nu contestă împrejurarea că ar fi deținut heroină în scopul consumului propriu și nici nu contestă punerea la dispoziție a locuinței altor consumatori în acest scop.
Inculpata nu recunoaște comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Curtea constată că la acest moment procesual există indicii temeinice că inculpata a comis infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale întocmite de organele de poliție, declarațiile inculpatei și ale coinculpatei, iar în ce privește infracțiunea prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, a cărei comitere inculpata nu o, există declarația de recunoaștere a acesteia, coroborată cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și raportul de constatare tehnico-științifică, precum și cu procesul verbal de percheziție domiciliară, din care rezultă că în locuința inculpatei a fost găsită o cantitate de heroină.
În acest stadiu procesual Curtea nu poate analiza sau stabili o anume situație de fapt, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de judecată a fondului, astfel că nu poate stabili modalitatea în care a fost comisă infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, și dacă această modalitate se încadrează în norma de incriminare, ci poate analiza numai îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 și 148.
C.P.P.Or, în cauză există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 al.1 și 2 din Legea 143/2000, în modalitatea comercializării - declarațiile martorului cu identitate protejată, date în cursul urmăririi penale, procesele verbale întocmite de organele de poliție.
De asemenea, în mod just prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce reiese din natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, din relațiile sociale protejate, și în mod special din împrejurarea că inculpatele sunt consumatoare de heroină de o perioadă îndelungată de timp, deși au vârsta de 19, respectiv 21 de ani, astfel că există temerea că, odată puse în libertate, vor continua activitatea infracțională pentru a-și procura dozele de consum.
În acest sens, Curtea reține că inculpata este cunoscută cu antecedente penale pentru același tip de infracțiuni, fiind condamnată anterior în baza art. 4 al.1,2 din legea - la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pentru un termen de încercare de 4 ani.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b alin. 3.C.P.P. întrucât urmează a fi finalizată cercetarea judecătorească, cauza fiind amânată în vederea audierii martorilor, ca urmare și a poziției procesuale de nerecunoaștere parțială a inculpatei.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpatelor, cum sunt vârsta, starea de sănătate, acestea nu justifică în sine punerea în libertate a inculpatelor, în raport de celelalte circumstanțe ale cauzei, și sunt aspecte care vor fi avute în vedere de instanța de fond la individualizarea pedepsei potrivit art. 72.Cod Penal, în eventualitatea pronunțării unei soluții de condamnare.
Referitor la durata arestării preventive, se constată că inculpatele au fost arestate la data de 25.09.2008, urmărirea penală a fost finalizată iar în prezent se procedează la cercetarea judecătorească, fiind necesară audierea nemijlocită a martorilor audiați în cursul urmăririi penale, astfel că această durată nu a depășit un termen rezonabil, în raport de stadiul procesual și de complexitatea cauzei.
În aceste condiții, Curtea constată că încheierea primei instanțe este legală și temeinică și urmează a respinge recursurile ca nefondate.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentele-inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpată reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatele și împotriva încheierii de ședință din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentele-inculpate la plata sumelor de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpată reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.//Ex.2 /15.06.2009
Tribunalul București Secția a II- Penală
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
