Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5012/2/2009
1326/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 849
Ședința publică din data de 10 IUNIE 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-inculpat G împotriva Încheierii de ședință din data de 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat G, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind, cereri de formulat, probe de solicitata sau excepții de invocat, Curtea constata cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-, considerând-o nelegală, întrucât nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere că din materialul probator nu există probe concludente din care să rezulte vinovăția inculpatului, din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor nu rezultă că ar fi participat în vreun fel la săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Solicită revocarea măsurii arestării preventive, având în vedere și faptul că are în îngrijire un copil de 3 luni.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat, menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, având în vedere că având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei săvârșite, infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, reținându-se în sarcina inculpatului că acesta era coordonatorul unei rețele organizate.
Din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de fapta pentru care este cercetat, respectiv declarațiile martorului, din care rezultă că acesta se afla de la care se aproviziona de la inculpatul G despre care arată că tranzacționa cantități mari de 500 g de heroină porționată și distribuită prin intermediul altor persoane.
De asemenea din declarația martorului cu identitate protejată, rezultă că inculpatul G își distribuia drogurile prin intermediul altor persoane față de care avea un comportament violent, întrucât îi suspecta că îi fură heroina sau o amestecă pentru a obține venituri suplimentare. De asemenea toți banii erau încasați de către inculpatul
Pentru considerentele arătate solicită respingerea recursului ca nefondat considerând că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpatul, personal, în ultimul cuvânt arată că nu este adevărat ceea ce susține reprezentanta Parchetului și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în temeiul dispozițiilor art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților G, și.
Au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații G, și.
Prin aceeași încheiere, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații, și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
S-a reținut în sarcina inculpatului G că, în cursul lunii mai 2008, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu inculpații, și, în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, pentru a beneficia direct de foloase materiale injuste, a procurat și distribuit în vederea comercializării diferite cantități de heroină pe care le-a vândut prin intermediul inculpaților, și învinuiților și, activitate infracțională desfășurată în formă continuată în perioada mai - 23 iulie 2008.
La data de 23.07.2008, în locuința sa, situată în B,-, sector 3, s-au găsit sumele de 2560 lei și 2100 euro, rezultate din vânzarea de droguri de mare risc, iar în locația unde se desfășura activitatea infracțională de trafic ilicit de droguri de mare risc, respectiv barăcile improvizate și amplasate ilegal în spatele supermarketului, sector 3, B, s-au găsit 94 doze duble de heroină, două folii de staniol ce conțineau heroină și o punguță conținând aproximativ 5 grame de heroină, substanțele interzise la deținere identificate de organele de poliție fiind distribuite de acesta împreună cu, și, inculpaților, (minor) și (minoră), în vederea comercializării.
În primul rând, inculpatul G, prin apărător, a susținut că nu există indicii și probe care să demonstreze că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.
Această critică, însă, nu poate fi primită, câtă vreme în cauză a fost deja întocmit rechizitoriul nr.635/D/P/2008, emis de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fundamentându-se pe o serie de probe ce au fost deja administrate, respectiv procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate; procesele verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire " "; procesele verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " "; procesele verbale de investigații întocmite de investigatorul sub acoperire; procesele verbale de percheziție domiciliară; fotografiile judiciare; declarațiile martorilor asistenți, declarațiile inculpaților minori, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifică din care rezultă că probele ridicate de organele de cercetare conțin heroină.
Este adevărat că, în acest cadru procesual, analiza temeiurilor de fapt ale arestului preventiv presupune doar antamarea faptelor principale (sau a probatoriilor), în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile, în sensul art.5 paragraf 1 lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deci fără a proceda la o analiză a probelor enumerate, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea nu poate să nu observe că, totuși, respectivele probe creează presupunerea rezonabilă că acest inculpat (împreună cu mulți alții) a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și constituirea unui grup infracțional organizat, ce i-au fost reținute în sarcină.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, pe care-l prezintă inculpatul, acest pericol este pus în evidență, în primul rând, de gravitatea și natura faptelor săvârșite, cât și de caracterul de repetabilitate al vânzării de heroină către diverse persoane, fiind folosiți chiar și minori; tot în acest context nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul este cunoscută cu antecedente penale, în condițiile în care nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că ar avea un loc de muncă, care să-i asigure veniturile necesare traiului.
Toate aceste elemente, împreună cu bănuiala că - neavând un loc de muncă, are totuși nevoie de surse financiare pentru a-și asigura traiul zilnic - demonstrează că inculpatul ar fi în stare să-și reia activitatea infracțională, dacă ar fi lăsat în libertate, devenind astfel și mai periculos pentru ordinea publică; tocmai activitatea acestor traficanți, organizatori de grupuri infracționale - cum este inculpatul G - reprezintă în lanțul infracțional ce a dat naștere flagelului consumului de droguri, un sprijin important pentru susținerea și perpetuarea acestui flagel și a viciului în sine, astfel încât se poate cu ușurință presupune că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar spori sentimentul de nesiguranță ce-l creează în rândul societății civile, precum și pericolul ca starea de sănătate a populației să fie afectată.
Cât privește situația familială a inculpatului recurent, Curtea arată că această împrejurare urmează a fi luată în calcul atunci când - dacă va fi găsit vinovat - instanța va pronunța o hotărâre de condamnare.
Referitor la termenul de arest preventiv, Curtea observă că acesta nu a depășit limitele rezonabile, la care fac trimitere dispozițiile legale în materie; în plus, complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, justifică o perioadă de arest preventiv suficientă, pentru a se crea posibilitatea organelor judiciare de a efectua toate cercetările, în vederea stabilirii adevărului judiciar.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul recurent, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta.
Constatând că recurentul este cel aflat în culpă procesuală, Curtea va face aplicația art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală și îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul inculpatului G declarat împotriva încheierii din data de 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei - onorariul avocatului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact./21.07.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
