Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- menținere arestare preventivă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.85
Ședința publică din 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 mai 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii nr.16 din 10.02.2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care întrebat fiind, inculpatul recurent arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Totodată, arată că dorește să dea declarație în prezenta cauză, motiv pentru care se procedează la audierea acestuia, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Referitor la disp. art.143 alin.1 pr.pen. arată că în cauză trebuie să existe probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat. Consideră că față de probatoriul administrat în cauză până în prezent, nu există probe care să conducă la ideea că fapta a fost săvârșită de către inculpat. Există o singură probă, așa cum a declarat și inculpatul, respectiv declarația fratelui victimei, care a precizat că din grupul de persoane care a lovit partea vătămată, l-a recunoscut pe inculpat. Această probă ar fi trebuit coroborată și de alte probe științifice, pentru a dovedi vinovăția certă a inculpatului. De asemenea, există depoziții de martori din care reiese că fapta a fost săvârșită de numitul, zis "", afirmații susținute și de către inculpatul recurent. Pentru aceste motive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă, subzistă și în prezent, atâta timp cât inculpatul a fost anchetat în cursul urmăririi penale și urmează a fi judecat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, comisă pe teritoriului unui stat străin, faptă pentru care legiuitorul prevede un regim sancționator sever, respectiv aplicarea unei pedepse între 5-15 ani închisoare. Alte aspecte ce țin de fondul cauzei, urmează a fi analizate de către completul de judecată ce va judeca pe fond acest dosar.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 16/10 februarie 2010 Tribunalul Botoșania respins cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
În temeiul art. 160 rap. la art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută și pedepsită de art. 174 rap. la art. 175 lit. i Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 1271/P/2009 din 08 februarie 2010, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.174, 175 lit. i Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în dimineața zilei de 13 iulie 2008, în jurul orelor 04,15, pe fondul unei altercații, pe strada - din Varșovia - Republica Polonia, în apropierea unei stații de combustibil și a unui camping pentru emigranți, inculpatul i-a aplicat victimei, de 25 ani, din orașul, județul Sibiu, România, mai multe lovituri cu un cuțit în zona coapselor, orientate spre fața posterioară a genunchiului stâng, cauzându-i acestuia leziuni traumatice grave, cu șoc hemoragic sever care au dus la deces.
Întrucât prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, în conformitate cu dispozițiile art. 160 și art. 3001Cod procedură penală, la primirea dosarului, instanța, din oficiu a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive.
S-a constatat că prin încheierea nr.53 din 17 august 2009, Tribunalul Botoșania dispus, în temeiul art.1491rap.la art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.174, 175 lit.i Cod penal, pentru o durată de 30 de zile, respectiv de la 17 august 2009 până la 15 septembrie 2009, inclusiv.
S-a reținut că la 23 aprilie 2009 Ministerul Justiției din Republica Polonia a remis României, prin Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație si Justiție, cererea de preluare a urmăririi penale inițiată în cauza privind pe inculpatul, cetățean român, născut și domiciliat în D, pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni contra vieții și sănătății persoanelor incriminata in art.156 paragrafele 1 și 3 din Codul Penal al Polonia, cererea fiind sprijinită pe dispozițiile tratatului existent între Polonia și România privind asistența juridică în cauzele civile și penale încheiat la 25 ianuarie 1962 și ratificat prin Decretul nr.323/1962.
Potrivit acestui tratat, părțile au convenit ca în conformitate cu propria lor lege să pornească acțiunea penală împotriva unui cetățean al său în cazul în care există date suficiente că s-a săvârșit pe teritoriul celeilalte părți o infracțiune care atrage extrădarea, în prezent fiind incidente prevederile legale izvorâte din tratatul Uniunii Europene.
Autoritățile poloneze au remis autorităților române documentația întocmită de în cauză, de Procuratura Raională Varșovia, documentație existentă la dosar în ambele limbi - poloneză și română, stabilindu-se că la data de 13 iulie 2008, în cadrul unui conflict mai amplu, în timp ce inculpatul se afla pe strada - din Varșovia unde se afla și victima, de asemenea cetățean român, domiciliat în orașul, jud.Sibiu, inculpatul a fost cel care l-a lovit pe victimă cu un obiect tăietor înțepător în regiunea coapsei stângi, cauzându-i leziuni grave care au dus la decesul acestuia a doua zi, respectiv la 14 iulie 2008.
În aceste condiții, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, investit cu preluarea urmăririi penale, prin rezoluția din 19 iunie 2009 admis cererea formulată de către Ministerul Justiției din Republica Polonia și a trimis dosarul cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani în vederea efectuării urmăririi penale față de inculpat sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii reglementate în Codul penal al României, de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.183 Cod penal.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșanis -a investit cu urmărirea penală preluată în condițiile arătate, a procedat la audierea învinuitului iar, pe baza probelor administrate în cauză până în prezent atât de autoritățile poloneze, cât și de autoritățile române, prin Rezoluția din 17 august 2009, cât și prin Ordonanța din 17 august 2009 dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului și respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva aceluiași inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 rap.la art.175 lit.i din Codul penal român.
S-a avut în vedere faptul că inculpatul este acuzat de săvârșirea acestei infracțiuni, că la 13 iulie 2008, așa după cum s-a arătat și mai sus, în jurul orelor 04.15, pe fondul unei altercații de pe strada sus-arătată din Polonia, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuțit în zona coapselor orientate spre genunchiul stâng, cauzându-i acestuia leziuni traumatice grave, cu șoc hemoragic sever care a doua zi au condus la deces.
A mai reținut instanța că, potrivit probelor administrate de către autoritățile poloneze și traduse la dosarul cauzei, coroborate cu declarațiile inculpatului, cât și ale martorului, care este fratele victimei și care a participat de asemenea în acele momente la conflict, în esență, în cadrul situației de fapt instanța a reținut că inculpatul împreună cu alte persoane de aceeași etnie se aflau la vremea respectivă în orașul Vașovia, unde nu aveau o ocupație anume, așa după cum a arătat inculpatul, grupul fiind cazat în acest oraș într-un loc amenajat de către autoritățile poloneze, loc unde mai era cazat și un alt grup de aceeași etnie care proveneau din localitatea, jud.Sibiu.
Între aceste două grupuri a apărut în ziua respectivă un conflict, datorită unor neînțelegeri dintre membrii celor două grupări, cu referire la parcarea unor mașini, inculpatul fiind antrenat în acest conflict după ce în prealabil a fost anunțat de declanșarea lui de către un membru al grupului său și a ieșit afară din campingul unde locuia cu concubina sa,.
Inculpatul arată că la începutul conflictului a fost lovit cu pumnul în obraz de către membrii celeilalte grupări, motive pentru care a căutat să fugă de la fața locului, lucru pe care l-a și făcut și ajungând la o stație, a anunțat poliția care a intervenit la fața locului, aceasta fiind prima parte a conflictului.
După intervenția poliției și separarea membrilor în conflict apare oad oua parte a conflictului, consumat între aceeași membri, unde au participat atât inculpatul, cât și victima, martorul, care este fratele victimei a arătat în declarația de la fila 83 dosar că inculpatul, poreclit, a lovit victima cu un de basebal peste cap, acesta căzând la pământ, inculpatul fiind cel care i-a îndemnat și pe ceilalți membri ai grupului să-l lovească în continuare pe victimă și să i se dea un cuțit pentru a-i tăia piciorul.
Același martor arată că inculpatul este cel care l-a lovit cu cuțitul pe victimă în coapsă, în jurul genunchiului.
Această declarație se coroborează cu fotografiile judiciare de la dosar, în special de la poziția 11, unde este ilustrată această lovitură, același martor arătând că îl recunoaște pe inculpat și nu pe altă persoană ca fiind autorul loviturii, așa cum rezultă din procesul-verbal de recunoaștere de la fila 89 dosar.
Nu în ultimul rând actele medico-legale de la dosar, cât și celelalte acte converg spre aceste concluzii, moartea victimei fiind violentă.
Astfel, s-a reținut că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că s-a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive a inculpatului, a fost prelungită succesiv prin încheierile nr. 57 din 10 septembrie 2010, în dosarul nr-, nr. 66 din 09 octombrie 2010, în dosarul nr-, nr. 76 din 09 noiembrie 2009, în dosarul nr-, nr. 83 din 10 decembrie 2009, în dosarul nr-și nr. 5 din 08 ianuarie 2010, în dosarul nr-, toate ale Tribunalului Botoșani, până la data de 12 februarie 2010, inclusiv.
Astfel, potrivit art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive după înregistrarea dosarului, instanța a menținut arestarea preventivă constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
S-a reținut există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă penală pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului social s-a avut în vedere gravitatea faptei comise, urmările acesteia, precum și faptul că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea săvârși fapte asemănătoare, care creează în rândul societății un sentiment de insecuritate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că este nevinovat și nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 3001Cod pr.penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând încheierea criticată sub aspectul legalității și temeiniciei, Curtea constată că menținerea arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Curtea reține că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art. 681Cod procedură penală și art. 5 lit. c din CEDO, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art.174, 175 lit. i Cod penal.
În speță, s-a invocat faptul că nu există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Aceste aspecte sunt însă contrazise de actele și lucrările dosarului: traducerile actelor procedurale efectuate de către autoritățile judiciare poloneze, planșele fotografice, procesele verbale de investigații, declarațiile martorilor, din care rezultă că inculpatul, la data de 13 iulie 2008, în jurul orei 4, pe fondul unei altercații care a avut loc pe o stradă din Varșovia - Polonia, acesta a aplicat victimei, în vârstă de 35 de ani, din localitatea, județul Sibiu, mai multe lovituri de cuțit în zona coapselor, orientate spre genunchiul stând, cauzându-i leziuni traumatice grave, cu șoc hemoragic sever, leziuni care au condus la deces.
Coroborarea probelor și indiciilor temeinice amintite conturează suspiciunea rezonabilă în sensul existenței unor date, informații care conving un observator obiectiv și imparțial despre posibilitatea ca inculpatul să fi săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat(jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului în cauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei).
De asemenea, instanța constată că sunt îndeplinite și condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La analizarea pericolului concret pentru ordinea publică se are în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, gravitatea deosebită a acesteia, împrejurările în care inculpatul a acționat, urmările produse, precum și sentimentul de insecuritate ce a fost creat în rândul comunității, ca urmare a comiterii presupusei infracțiuni.
Pericolul pentru ordinea publică la care se referă art.148 lit. f Cod procedură penală, presupune, pe de o parte, o rezonanță a faptei respective în comunitate, o reacție colectivă față de o stare de lucruri negative, iar pe de altă parte, o serie de împrejurări care vădesc necesitatea izolării inculpatului de comunitate, elemente ce rezidă din natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii.
Toate aceste date constituie probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care constă în gradul ridicat de insecuritate cauzat relațiilor normale din societate, tocmai prin faptul că inculpatul a acționat printr-o violență deosebită, luând viața unui seamăn.
Măsura lipsirii de libertate a unei persoane, potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauza de față, Curtea reține că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul prezintă o gravitate concretă sporită, în raport de toate elementele anterior analizate, fapta săvârșită având o rezonanță deosebită în rândul opiniei publice, măsura arestării preventive corespunzând scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Curtea constată că măsura arestării preventive a inculpatului este justificată, pe de o parte, de scopul derulării în condiții bune a procesului penal iar, pe de altă parte, de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care face parte, astfel că la acest moment aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi limitarea dreptului de circulație prin aplicarea unei măsuri dintre cele prevăzute de art. 145 sau art.1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Față de această ultimă concluzie, Curtea a analizat proporționalitatea dintre restrângerea dreptului la libertate al inculpatului cu scopul urmărit, proces în cadrul căruia toate argumentele deja expuse au pledat în favoarea acordării de prioritate intereselor generale ale comunității.
Prin urmare, constatând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, existând și la acest moment acea necesitate reală și de interes public care prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, Curtea constată că se justifică menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru considerentele arătate, constatând că recursul declarat de inculpat este nefondat, Curtea, în conformitate cu disp.art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură Penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 16 din 10 februarie 2010 Tribunalului Botoșani.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 200 de lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
12.02.2010
Jud. -
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Cheptene Micu Diana, Ilieș
