Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.86/MP
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.4655/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, s-a scurs timpul rezonabil prevăzut de lege. În declarațiile date inculpatul a arătat că nu recunoaște fapta care i se reține în sarcină, iar acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținere a sentinței de fond, ca temeinică și legală. Consideră că în cauză subzistă temeiurile prevăzute de art.143 și art.148 Cod procedură penală, pericolul pentru ordinea publică este actual, este concret, iar în raport de dispozițiile art.136 Cod procedură penală se asigură scopul procesului penal cu inculpatul în stare de arest.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr.-/2009, a dispus:
"În baza art.160balin.(1) și alin.(3) Cod procedură penală, art.160 alin.(3) Cod procedură penală, ambele raportat la art.3002Cod procedură penală;
Menține măsura arestării preventive față de inculpații și .
În baza art.139 alin.(1) Cod procedură penală raportat la art.136 alin.(1) lit.b) și art.145 alin.(1) Cod procedură penală, respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul."
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond constată că măsura arestării preventive respectă exigențele dispozițiilor legale incidente în materie și că, în continuare subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Ținând seama de mijloacele de probă administrate, chiar dacă cercetarea judecătorească a început, fiind audiați inculpații și martora, în actualul stadiu procesual se mențin indiciile temeinice de comitere a faptei, asupra inculpaților planând suspiciunea rezonabilă că sunt autorii faptei
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, în mod indubitabil există și este actual, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare pentru infracțiunea de omor (închisoarea de la 10 la 20 de ani ), dar în raport și de gravitatea faptei prin chiar natura ei, evidențiată de împrejurările și modalitatea de săvârșire ( prin aplicarea mai multor lovituri în zona cervicală și craniană), de obiectul folosit (topor),urmarea produsă ( decesul victimei ), de atitudinea procesuală contradictorie manifestată, de impactul asupra opiniei publice și rezonanța negativă deosebită la comiterea unei infracțiuni atât de grave, ce determină o stare de dezaprobare firească din partea societății civile.
Este așadar realizată cerința înscrisă în art.148 lit.f) Cod procedură penală, ca temei al luării măsurii arestării.
Măsura arestării respectă exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța europeană statuând că, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, cu respectarea necesității măsurii și a proporționalității cu scopul pentru care aceasta a fost aplicată, condiții îndeplinite în cazul de față.
De asemenea, măsura preventivă de excepție este în acord cu scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat în art. 136 Cod procedură penală, prin care se urmărește desfășurarea în bune condiții a procesului penal,în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, ceea ce, cel puțin la acest moment procesual, se poate realiza prin asigurarea prezenței inculpaților la dispoziția instanței
În condițiile în care cercetarea judecătorească se află într-o fază incipientă, nu au apărut elemente noi în favoarea inculpaților ori modificări ale temeiurilor inițiale în baza cărora a fost luată măsura preventivă, pentru a atrage revocarea, conform art.160 alin.(2) Cod procedură penală ori înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.139 alin.(1) cod procedură penală raportat la art.136 alin.(1) lit.b) și art.145 alin.(1) Cod procedură penală, acestea continuă să se mențină.
Vârsta și starea de minorat a inculpatului, nu justifică, la acest moment procesual, luarea unei măsuri preventive nerestrictivă de libertate, întrucât prevalează gravitatea faptei și circumstanțele reale, elemente care contrabalansează circumstanțele personale.
Măsura arestării nu încalcă prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați, aceasta este o prezumție legală și se menține până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
În termen legal a formulat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive și s-a scurs timpul rezonabil prevăzut de lege.
Examinând legalitatea și temeinicia în raport de criticile formulate cât și din oficiu Curtea constată următoarele:
Recurentul a fost trimis în judecată alături de un alt inculpat prin rechizitoriul Parchetului, pentru comiterea infracțiunii de omor constând în aceea că au lovit cu o toporișcă peste cap și la nivelul gâtului pe victima, cauzându-i leziuni care au dus la deces.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța la data de 12.06.2009, iar până în prezent cercetarea judecătorească este la început în sensul că au fost audiate părțile vătămate în cauză, au fost audiați inculpații cât și un singur martor.
Din declarațiile părților vătămate constituite părți civile cât și a inculpaților, nu au apărut elemente noi în favoarea inculpaților, ori modificări ale temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpații sunt arestați preventiv pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din modalitatea de comitere a faptei, de împrejurările în care s-a comis și de rezultatul activității infracționale, respectiv decesul victimei.
Pe cale de consecință în temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, urmează a respinge recursul ca nefondat, cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu, se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./14.10.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
