Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.86/R/2010
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgilviorel Andreieș PREȘEDINTE: Virgilviorel Andreieș
JUDECĂTORI: Virgilviorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița Hanzer
:- -
GREFIER:- -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale data de 21 ianuarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bistrița N pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art.2 alin.2 din legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, apreciind că au intervenit modificări în privința temeiurilor arestării. La data de 5 august 2009 s-a dispus arestarea inculpatului, aducându-i-se la cunoștință învinuirea pentru trafic de droguri, apreciindu-se că există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. S-a arătat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din fapta pentru care inculpatul este cercetatfără a se avea în vedere persoana acestuia. Instanța a avut în vedere unele aspecte relatate de organele de cercetare penală prin propunerea de luare a măsurii arestării preventive. Pe parcursul cercetării judecătorești s-au administrat probe fiind audiați martori fără ca apărătorul inculpatului să fie încunoștiințat. S-au administrat astfel, probe cu încălcarea prevederilor legale. S-a efectuat transcrierea interceptării convorbirilor telefonice, această probă fiind lovită de nulitate absolută, deoarece procurorul nu a dispus începerea urmăririi penale, astfel că nu putea solicita autorizarea interceptării acestor convorbiri telefonice. Totodată, a dispus desemnarea unor investigatori sub acoperire, fără ca urmărirea penală să fie începută. După ce instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, s-a procedat la citirea actului de sesizare, la audierea inculpaților și la reaudierea inculpaților și. E important să se constate că din completările luate de la inculpați, rezultă că inculpatul nu a fost niciodată la domiciliul inculpatului. Se impune reaprecierea în acest moment a pericolului concret pentru ordinea publică. Acest pericol nu mai era de actualitate la data menținerii de prima instanță a măsurii arestării preventive. Instanța de fond a examinat doar aspectele legate de imfracțiunile imputate inculpatului și s-a susținut că, fiind vorba de droguri de mare risc, se impune menținerea stării de arest. Din probe a rezultat că o persoană, de 3 ori a cumpărat de la inculpatul droguri de mare risc la solicitarea și îndemnul investigatorilor sub acoperire. Nu există nicio dovadă că inculpatul se ocupa cu această activitate. Esențial este că dacă investigatorul nu ar fi luat legătura cu inculpatul și nu i-ar fi solicitat să cumpere droguri de la inculpatul, nu ar fi existat aceste fapte și nici acest dosar. Inculpatul este împins de investigator să săvârșească aceste infracțiuni și să-l implice pe inculpatul în această activitate infracțională, dorind să obțină suma de 500 euro, pe care urma să-i împartă cu investigatorul acoperit. Acest aspect trebuie avut în vedere la stabilirea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că este căsătorit, că are copii minori în întreținere și o societate comercială care se ocupă cu transport internațional de persoane. Trebuie avute în vedere aceste aspecte în balanță cu faptele concrete cu care instanța este sesizată. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea. Cercetarea judecătorească se poate desfășura cu inculpatul în libertate fără a se aduce prejudicii, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are nicio legătură cu martorii ce urmează a fi audiați.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea în concurs a 3 infracțiuni, întreaga activitate infracțională având loc în cursul anului 2009 și se referă la o cantitate de 40 cocaină, reținându-se 4 ocazii în care inculpatul a săvârșit acte materiale de trafic de droguri de mare risc. Încheierea penală prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive corespunde stării de fapt reținute în dosar și art.148 lit.f C:pr.pen. care s-a considerat că subzistă în prezent. Inculpatul a săvârșit activitatea infracțională cu o frecvență mare, întreruptă prin intervenția organelor abilitate și nu a recunoscut fapta comisă. În mod legal s-a procedat la autorizarea interceptării convorbirilor telefonice, având în vedere că acestea pot fi făcute și în cazul pregătirii unor infracțiuni grave. În mod legal s-a procedat și la autorizarea investigatorilor sub acoperire, conform art.224/1 pr.pen. și conform art.21 din Legea 143/2000. oricum aceste aspecte privesc fondul cauzei și urmează a fi analizate de instanța de fond. Pentru toate aceste motive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 21 iasnuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosar nr-, în baza art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:, fiul lui și, născut la data de 30.06.1976 în mun. B, domiciliat în B,-,. C,. 37,. 4, jud. B N, CNP.-, cetățean român, 12 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit;, fiul lui și, născut la data de 02.02.1974 în mun. B, domiciliat în B,-, jud. B N, CNP.-, cetățean român, 11 clase, stagiul militar satisfăcut, divorțat, un copil minor și, zis " ", fiul lui și, născut la data de 27.05.1969 în mun. T, domiciliat în T,-, județul C, CNP.-, cetățean român, 10 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, trei copii minori, administrator la SC " " SRL T, și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul nr. 73 D/P/2009 al - Biroul Teritorial Bistrița N, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații, pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal a infracțiunii de trafic de droguri de risc și participație improprie la introducerea în țară de droguri de risc, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și respectiv art. 31 alin.2 Cod penal rap. la art. 3 alin.2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004;, pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000; pentru comiterea infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, introducerea în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, art. 41 al. 2.pen. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.
Prin actul de acuzare înaintat de procuror s-a reținut în sarcina inculpaților că la data de 17.11.2008, făptuitorul s-a prezentat la organele de poliție și a arătat faptul că urmează să primească o anumită cantitate de droguri de la inculpatul, care o va expedia din Spania. În baza acestui autodenunț s-a procedat la interceptarea convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de către acesta. După un timp s-a stabilit de către organele de urmărire penală că în traficul de droguri sunt implicați și inculpații și, precum și numita, astfel încât și telefoanele acestora au fost interceptate în baza unor autorizații emise de instanța de judecată. După efectuarea acestor interceptări și după ce în cauză au fost autorizați trei investigatori sub acoperire a rezultat că inculpații au comis faptele descrise în continuare.
La data de 10.01.2009 a vândut unui investigator sub acoperire, cu care s-a întâlnit într-un fast-food din zona Nord din mun. B, o cantitate de circa 100 gr. rezină de cannabis și 7,5 gr. cannabis.
La data de 06.02.2009, investigatorul sub acoperire cu numele de cod s-a întâlnit în B cu inculpatul după care împreună sau deplasat în localitatea T, jud. C, cu mențiunea că anterior acestei întâlniri cei doi au purtat mai multe discuții în cadrul cărora acesta din urmă a afirmat că poate face rost de drogul de mare risc cocaină. După ce au ajuns în localitatea T, inculpatul s-a întâlnit și apoi a plecat cu inculpatul, timp în care investigatorul sub acoperire a rămas în mașină până la întoarcerea celor doi. S-a subliniat că înainte de a ajunge în T, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul cu care s-a întâlnit într-un loc prestabilit, acesta din urmă venind cu o mașină marca cu nr. de înmatriculare BV 671 TJ, însoțit de un rămas neidentificat. După scurt timp inculpatul a revenit cu același autoturism aducând de la locuința inculpatului cantitatea de 5,9 gr. cocaină pentru care i-a cerut investigatorului sub acoperire (care a și plătit) suma de 300 euro și 700 lei.
În data de 02.03.2009 inculpatul s-a întâlnit în B cu același investigator sub acoperire după care s-au deplasat împreună în localitatea T, în același scop de a cumpăra cocaină. La fel ca și la data anterioară, înainte de a ajunge în T, inculpatul l-a contactat pe inculpatul solicitându-i să se întâlnească. După ce au ajuns în oraș, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul, au plecat împreună, iar după un timp, circa 30-40 minute a revenit și a înmânat investigatorului sub acoperire o cantitate de circa 8 gr. cocaină. Inculpatul a afirmat că a cumpărat-o de la inculpatul cu suma de 700 euro, bani care anterior fuseseră înmânați inculpatului de către investigatorul sub acoperire cu numele de cod.
În actul de acuzare s-a mai arătat că în împrejurări similare cu cele descrise mai sus investigatorul sub acoperire cu numele de cod " " a cumpărat de la inculpatul cantiatea de 11,5 gr. cocaină cu suma de 900 euro, drog pe care la rândul său l-a cumpărat de la inculpatul.
În data de 04.08.2009 un alt investigator sub acoperire, cu numele de cod " " s-a întâlnit în B cu inculpatul după care s-au deplasat împreună în T, întrucât în urma unor discuții telefonice din data de 03.08.2009 purtate cu investigatorul " ", inculpatul a afirmat că mai poate face rost de o altă cantitate de droguri.
Ajunși în T, inculpatul a solicitat investigatorului sub acoperire suma de 865 euro pentru a putea plăti drogul după care s-a îndepărtat de autoturismul acestuia și s-a întâlnit cu inculpatul. Inculpatul, în schimbul sumei de 365 euro și 40 lei, a primit de la inculpatul cantitatea de 7 gr. cocaină. Apoi, inculpatul a revenit la autoturismul investigatorului și i-a înmânat drogul primit de la inculpatul, afirmând că l-a cumpărat cu suma de 865 euro.
S-a mai arătat în actul de acuzare că, din rapoartele de constatare medico-legale întocmite în cauză de Serviciul Județean de Medicină Legală B N nr. 2128/II/d/27 și nr. 2127/II/d/26) rezultă că în probele biologice ridicate de la inculpatul s-a evidențiat prezența tetrahidrocannabinolului iar în probele biologice ridicate de la inculpatul s-a evidențiat prezența cocainei, astfel că în privința acestor inculpați a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu și au fost trimiși în judecată și pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, respectiv prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000.
Față de inculpați acțiunea penală a fost pusă în mișcare prin Ordonanțele din data de 5 august 2009 date de procuror în dosarul de urmărire penală nr. 73 D/P/2008.
Prin Încheierea penală nr. 31/CC/2009 din 5 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, încheiere care a rămas definitivă prin respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de aceștia (Decizia penală nr. 100/11.08.2009 a Curții de Apel Cluj ).
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită față de fiecare dintre cei trei inculpați prin Încheierea penală nr. 40/CC/ 31 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul penal nr- și apoi menținută în baza art. 300/1 pr.pen. prin Încheierea penală din data de 1 octombrie 2009 Tribunalului Bistrița N, rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac.
În fine, prin Încheierile penale din 25.11.2009 și 10 decembrie 2009, ambele ale Tribunalului Bistrița N, s-a menținut măsura arestării preventive față de fiecare dintre cei trei inculpați.
Instanțele care au dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpați au apreciat că, în cauză există probe și indicii suficiente de natură să justifice presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, fiind astfel incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. Aceleași instanțe au apreciat că inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, al cercetării inculpaților în stare de libertate, a fost dedus în raport de natura și gravitatea faptelor săvârșite, sentimentul de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității locale prin lăsarea lor în libertate dar și față de modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele.
Examinând legalitatea și temeinicia arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 160/ b Cod procedură penală, instanța a constatat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și justifică, pentru perioada următoare, privarea inculpaților de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinite sub acest aspect cerințele art. 136 Cod procedură penală.
În acest context s-a reținut că cercetarea judecătorească este încă la început, fiind audiați doar inculpații. Între declarațiile inculpaților și există contradicții, împrejurare în care au fost reaudiați la ultimul termen de judecată, fără ca neconcordanțele constatate să fie clarificate, astfel că există temerea că lăsați în libertate să influențeze administrarea probelor și buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Punerea în libertate a inculpaților nu este oportună în acest stadiu procesual având în vedere contradicțiile dintre declarațiile inculpaților și, împrejurarea că acest din urmă inculpat contestă săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc (cocaină) și relatează despre implicarea în traficul de droguri dedus judecății a unei alte persoane, pe care a identificat-o cu date concrete și despre care nu a făcut vorbire în faza de urmărire penală.
Pe de altă parte, la termenele următoare vor fi administrate probe din care s-a apreciat că va rezulta adevărata stare de fapt, astfel că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea premisele că cercetarea judecătorească să fie îngreunată prin zădărnicirea aflării adevărului.
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că există indicii grave de vinovăție în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, de natură să justifice cel puțin pentru un timp, măsura preventivă luată împotriva inculpaților. Totodată sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art.148 lit. "f" Cod procedură penală cu privire la fiecare dintre inculpații trimiși în judecată. În cauza de față pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, rezultă între altele din gravitatea deosebită a infracțiunilor de care sunt acuzați, reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din reacția publică la comiterea unor astfel de fapte. Faptele de genul celor de care sunt acuzați inculpații au o rezonanță negativă în rândul comunității locale și determină invitabil o reacție negativă față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzații în legătură cu traficul de droguri sunt judecate în stare de libertate.
S-a reținut că susținerea inculpaților că nu au antecedente penale, că provin din familii bine organizate, că au recunoscut (în parte) infracțiunile în materialitatea lor și le regretă, nu constituie temeiuri pentru judecarea lor în stare de libertate, ci împrejurări care în situația în care vor fi găsiți vinovați la finalizarea cercetării judecătorești, atrag reținerea de circumstanțe atenuante.
Așadar, tribunalul a apreciat că cerința pericolului concret pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. f pr.pen. nu poate fi evaluată doar în raport de datele care caracterizează persoana inculpaților (lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, situația familiară, etc) ci și luând în considerare posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme din partea organelor judiciare față de cei acuzați și cercetați pentru infracțiuni de trafic de droguri, în condițiile în care infracțiunile de criminalitate organizată sunt în continuă creștere.
Pentru considerentele arătate, tribunalul a apreciat că cercetarea în libertate a inculpaților nu este oportună, astfel că nu a însușit cererile acestora de revocare a măsurii arestării preventive sau de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, nefiind îndeplinite condițiile art. 139.pr.pen. și respectiv 145 și 145 ind.1 pr.pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii atacate și,în principal,punerea sa în libertate, iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara,arătându-se în motivarea recursurlui că în cauză nu mai subzistă temeiurile arestării, în special, cel privind pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului. Astfel, când s-a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond reanalizat toate problemele avute în vedere la data luării acestei măsuri, fără a da o mai mare aplicabilitate dispozițiilor legale privitoare la posibilitatea și nu obligația instanței de a menține starea de arest, în contextul în care, atitudinea inculpatului s-a modificat față de momentul arestării, respectiv, a avut o atitudine sinceră și a furnizat anumite informații, care urmau să fie valorificate de organul de urmărire penală, chiar dacă aceste demersuri nu s-au materializat în aplicarea art.16 din Legea nr. 143/2000. S-a solicitat a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are o familie legal constituită și copii minori în întreținere, are o firmă în administrare, iar după 6 luni de arest preventiv, se apoate aprecia că nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Nu pot fi avute în vedere ca probe, lucrările întocmite de investigatorii sub acoperire, deoarece toată activitatea acestora este lovită de nulitate absolută, ei fiind autorizați de procurorul de caz, înainte de a fi începută urmărirea penală în cauză, urmârindu-se practic, a se dovedi perseverența infracțională a inculpaților, provocați să comită fapte penale.
Deoarece inculpatul a fost determinat să efectueze tranzacții interzise de lege, din această perspectivă trebuie apreciat și pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acestuia, precum și prin prisma faptului că, în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului și la sediul societății acestuia, nu s-au găsit niciun fel de urme care să aibe legătură cu substanțele prevăzute în Legea nr. 143/2000.
Măsura arestării poate fi înlocuită cu una din măsurile prev. de art.145 sau art.145/1 pr.pen. neexistând riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să împieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Verificând încheierea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și art.385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată nefondat recursurul formulat în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin încheierea penală nr.31 din 5 august 2009 Tribunalului Bistrița -N, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și pe 29 de zile, începând din 6 august 2009 și până la 3 septembrie 2009 apreciindu-se ca îndeplinite condițiile prev. de art.143 și 148 lit.f proc.pen.
Ulterior, în cursul urmăririi penale, s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților, iar după trimiterea lor în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT - Biroul Teritorial Bistrița -N, la primul termen de judecată, în camera de consiliu, din 1 octombrie 2009, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001proc.pen.
Cu această ocazie, s-a constatat de către Tribunalul Bistrița -N că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art.136 rap.la art.143 proc.pen.și că în privința lor este incident cazul de arestare prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Apoi, la termenele din 25.11.2009, 10.12.2009 și 21 ianuarie 2010, în virtutea dispozițiilor art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a verificat din nou legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, constatându-se că temeiurile arestării impun în continuare privarea de libertate, s-a menținut măsura preventivă față de cei trei inculpați.
Potrivit disp.art.3001alin.3 proc.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă, lucru pe care l-a și făcut instanța de fond prin încheierea din 21 ianuarie 2010.
Aceasta deoarece, într-adevăr, indiciile temeinice, respectiv, datele din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul recurent ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată - în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. - au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestării preventive și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și, respectiv, nici după audierea inculpaților, așadar, nici până la soluționarea prezentei, aceste indicii rezultând din declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, coroborate cu rapoartele întocmite de investigatorii sub acoperire, cu conținutul convorbirilor telefonice interceptate și, parțial, cu declarațiile inculpaților.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică a lăsării în liberate a inculpatului recurent, acesta rezultă atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cât și din rezonanța socială a acestora în rândul comunității din care provin, din starea de insecuritate, de revoltă ce s-ar induce, prin lăsarea în libertate a presupușilor autori ai unor astfel de fapte, în contextul în care, acest fenomen infracțional este în continuă creștere în societatea românească, iar în lipsa unei reacții corespunzătoare a organelor abilitate, există riscul potențial al comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane.
Starea de arest a inculpatului recurent este totodată, în concordanță și cu dispozițiile art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora, o persoană poate fi lipsită de libertate, printre altele, în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Fără a face abstracție de elementele personale favorabile inculpatului -lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa procesuală, situația familială - Curtea constată, ca și instanța fondului că, acestea, chiar reale fiind, nu pot prevala, cel puțin la acest moment procesual, față de ceilalți factori, anterior menționați, care evidențiază pericolul pentru ordinea publică și care, justifică în continuare privarea de libertate.
În cauză apreciem totodată că, nu s-a depășit nici termenul rezonabil al unei detenții provizorii, în accepțiunea instanței europene, timpul scurs de la data arestării - 6 august 2009 - nefiind unul îndelungat, în măsură a determina aprecierea că s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunilor presupus a fi comise, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului pentru ordinea publică.
În ceea ce privește criticile vizând nelegalitatea probelor pe care se bazează acuzarea și, implicit, starea de arest ( momentul și modul autorizării investigatorilor sub acoperire, activitățile concrete desfășurate de aceștia, în sensul unei posibile provocări a comiterii faptelor, etc.) - Curtea constată că, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei are abilitarea legală ca, pe parcursul cercetării judecătorești să verifice legalitatea probelor, să constate sau nu, eventuale cazuri de nulitate absolută, să verifice legalitatea modului de obținere a probelor, respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpaților pe parcursul urmăririi penale, în virtutea disp.art.64 alin.2 proc.pen.și art.68 proc.pen.
În această fază procesuală însă, a recursului privind menținerea măsurii arestului preventiv, Curtea nu are abilitarea de a cenzura legalitatea mijloacelor de probă, corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei.
Nu poate fi primită nici solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, neprivativă de libertate, întrucât nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art.139 pr.pen.respectiv, prin prisma considerentelor anterior expuse, nu au intervenit nici un fel de schimbări în privința temeiurilor arestării.
Așa fiind, se constată legală și temeinică hotărârea atacată, astfel că recursul inculpatului va fi respins ca nefondat,în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, născut la 27.05.1969, împotriva încheierii penale din 21 ianuarie 2010 Tribunalului Bistrița N.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Virgilviorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița Hanzer
- - - - -
GREFIER
- -
Red.IM
Dact./4ex.
26.02.2010
Președinte:Virgilviorel AndreieșJudecători:Virgilviorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița Hanzer
