Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 869
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul T - Biroul Teritorial Timiș.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial C - S și inculpatul, împotriva încheierii penale de ședință din data de 03 2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul, personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu G și inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, domnul avocat, arată că și inculpatul înțelege să formuleze recurs împotriva încheierii.
Instanța, constată că nu se află la dosar recursul formulat de acest inculpat și urmează a soluționa doar recursurilor cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al inculpatului, arată că nu i s-a dat ultimul cuvânt inculpatului și nici apărătorului ales al acestuia, sens în care solicită amânarea cauzei, pentru a se emite adresă la Tribunalul - S, pentru a comunica copie de pe caietul de ședință a grefierului și înregistrarea ședinței de judecată.
Apărătorii aleși celorlalți inculpații se opun amânării cauzei, iar în cazul în care se va admite cererea de amânare solicită disjungerea cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatului nu are alte cereri de formulat.
Procurorul solicită respingerea cererii de amânare și judecarea celor două recursuri, nu i-a fost încălcat nici un drept inculpatului.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată în cauză de către avocatul, apreciază că dosarul este în stare de judecată, din încheierea aflată la dosarul cauzei rezultă că avocatul din oficiu a pus concluzii, iar inculpatului i s-a acordat ultimul cuvânt.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, încheierea pronunțată de Tribunalul C - S, este netemeinică și nelegală sub aspectul admiterii cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpați și dispunerii punerii în libertate a acestora. Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt grave, aceștia prezintă un pericol social mărit, solicitând a se dispune menținerea măsurii arestării preventive față de toți inculpații.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare punerea în libertate a inculpatului, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, nu există echitate între inculpați, toți au fost puși în libertate, mai puțin inculpatul pe care-l reprezintă, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, au fost modificate. Susține că, de la primul termen de judecată, respectiv 03.09.2009, s-a luat o decizie, el fiind calificat la și " lider" al grupului. În data de 04.08.2009, când s-a discutat măsura arestării preventive, a fost menținută această măsură, existând contradicții între cele două încheieri, neintervenind nici un element nou.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea, încheierea atacată fiind netemeinică și nelegală, menținerea măsurii arestării preventive este o măsură exagerată, trecând 6 luni de la data arestării inculpatului, pericolul social nemaifiind același, inculpatul este infractor primar, nu are antecedente penale, iar din dintre inculpați au aceleași infracțiunii reținute în rechizitoriu, ca și inculpatul, și au fost puși în libertate, inculpatul a recunoscut fapta, solicitând aplicarea art.136 lit.c
C.P.P.Apărătorul ales al inculpaților și, solicită a se verifica rechizitoriul, la capitolul X, unde se menționează că, urmează a se disjunge dosarul cu privire la alte persoane, care au săvârșit aceleași fapte și se află în stare de libertate, arestarea este o excepție, iar libertatea este regula.
Solicită respingerea recursului formulat de parchet, rezonanța socială negativă reținută în motivele de recurs, nu are nici o legătură cu inculpații pe care-i reprezintă, aceștia nu prezintă pericol social concret, nu există probe de vinovăție, în sarcina acestora, nu există parte civilă și nici prejudiciu, urmând a se reține comportamentul inculpaților. Recursul parchetului este nefondat, nu atacă încheierea tribunalului, care este temeinică și legală, solicitând ca cei doi inculpați să fie cercetați în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, arată că, pericol pentru ordinea publică este strâns legat și de calificarea juridică din rechizitoriu, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de asociere la un grup infracțional, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a Cod Penal, ceea ce nu se poate reține. Rechizitoriul conține mai multe convorbiri telefonice, fiind citați 200 - 300 de italieni, nu există părți civile și nici prejudiciu, cadrul procesual obligă instanța de a stabili dacă există părți vătămate și dacă acestea se constituie părți civile. Temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, s-au modificat, solicitând a se menține încheierea tribunalului, care este temeinică și legală și punerea în libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită menținerea încheierii pronunțată de tribunal, ca fiind temeinică și legală, respingerea recursului declarat de parchet, ca nefondat și înlocuirea măsurii arestării preventive, cu obligația de a nu părăsi localitatea, susținând concluziile puse de avocatul. Prima instanță a apreciat în mod corect, cu privire la pericolul social concret, care nu mai subzistă. Din motivele de recurs ale parchetului, nu rezultă în ce constă pericolul social concret pentru ordinea publică, dacă s-ar proceda la punerea în libertate a inculpatului, acesta fiind student la două facultăți, provine dintr-o familie organizată, solicitând clemență din partea instanței, temeiurile arestării fiind modificate.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT - Biroul C - S, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au modificat esențial, acțiunea penală a fost pusă în mișcare pentru un număr mult mai mare de infracțiuni, decât pentru cele care au fost trimiși în judecată, inculpații prin rechizitoriu, numărul acestora fiind mult mai mic. În cauză nu există părți civile ci, doar martori și inculpați. Judecătorul național trebuie să aprecieze cu privire la starea de arest, după trecerea timpului, respectiv 6 luni, urmând a se reține jurisprudența CEDO. Inculpatul nu este recidivist, nu este acuzat de vreo infracțiune cu violență, este student, provine dintr-o familie d e elită din mun. C, solicitând a se da curs prezumției de nevinovăție. Se impune respingerea recursului DIICOT, pentru că nu mai există vreun interes, ne aflăm în faza de cercetare penală și nu în faza urmăririi penale, iar recursul formulat nu este individualizat pentru fiecare inculpat în parte.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită respingerea recursului formulat de parchet și, menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de prima instanță.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul, deoarece se mențin temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia, prezentând pericol social pentru ordinea publică, iar faptele reținute în sarcina sa sunt grave.
Inculpații, și, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorilor și solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 03 2009, pronunțată de Tribunalul C- S în dosar nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, iar în baza art.160 alin.1,3 a C.P.P. fost enținută în continuare starea de arest a acestuia.
Prin aceeași încheiere penală, în baza art.160 alin.2 C.P.P. raportat la art.3002C.P.P. art.139 alin.1 C.P.P. a fost revocată măsura arestării preventive a inculpaților, și, dispunându-se punerea de în dată în libertate a acestora, de sub puterea mandatelor de arestare preventivă emise de Tribunalul C - S, în baza încheierii penale nr.5/12.03.2009, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.145 alin.1 și art.136 alin.1, lit.b C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - municipiul C, jud. C-S, iar în cazul inculpatului - - municipiul Pitești, jud. A, decât doar pentru prezentare la termenele de judecată, măsura subzistând până la pronunțarea hotărârii în primă instanță.
Au fost obligați inculpații, - și să respecte disp.art.145 alin.11lit.a,b,c,d Cod procedură penală și disp. art. 145 alin. 12lit. c Cod procedură penală, care se referă în speță la interzicerea inculpaților de a se apropia de ceilalți inculpați, de membri familiilor acestora, de martorii conceptați prin rechizitoriu, nefiindu-le permis nici să comunice - direct sau indirect - cu aceste categorii de persoane.
S-a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 145 alin.21- 22Cod procedură penală.
A fost respinsă cererea de revocare a mandatului de arestare preventivă privind pe inculpatul, formulată de avocatul ales al acestuia,.
Pentru a pronunța această încheiere penală, cu privire la inculpatul, prima instanță a reținut în esență că " ceilalți inculpați nu erau în stare să săvârșească infracțiunea fără cunoștințele acestui inculpat. Tocmai pentru acest motiv, pentru a elimina încă o posibilitate de reluare a unei activități infracționale de către inculpații față de care s-a admis înlocuirea măsurii arestării preventive, prin eliminarea posibilității de a avea contact cu acest inculpat, instanța consideră că se impune menținerea măsurii arestării preventive".
Cu privire la ceilalți inculpați, prima instanță reține în esență că " faptele reținute în sarcina inculpaților, - și, nu ar fi existat fără cunoștințele cu mult peste media normală în materie informatică ale inculpatului, cunoștințe care au făcut posibilă derularea actelor ce formează latura obiectivă a infracțiunii", iar cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților, aceeași încheiere penală, în considerentele sale reține: " instanța, având în vedere faza procesuală în care se judecă prezentele cereri, constată că unul dintre motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acela de a se realiza o normală administrare a probelor în faza de urmărire penală, nu mai subzistă".
Raportat la cererea formulată de inculpatul, având ca obiect revocarea mandatului de arestare preventivă, în considerentele aceleiași încheieri penale se reține că: " instanța urmează că o respingă având în vedere comportamentul acestuia, ulterior punerii în libertate, respectiv sustragerea de la măsura arestării preventive".
Împotriva acestei încheieri penale au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial C - S criticând-o pentru netemeinicie întrucât în mod greșit prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și inculpatul care a criticat încheierea pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea sa având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive a fost respinsă.
Recursul declarat de procuror este fondat pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art.3002C.P.P. " în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 C.P.P. iar potrivit dispozițiilor art.3001alin.3 C.P.P. " când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă".
Încheierea penală recurată de procuror este evident netemeinică pentru considerentul că la data de 06.08.2009, aceeași instanță verificând în baza prevederilor art.3001C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, a menținut-o, iar la termenul din 03.09.2009, fără a mai fi întocmite acte de procedură, fără a fi administrată nici o probă, a revocat măsura arestării preventive.
considerent pentru care încheierea recurată este netemeinică, este acela că prima instanță nu analizează temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, limitându-se să rețină că " având în vedere faza procesuală în care se judecă prezentele cereri, constată că unul dintre motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acela de a se realiza o normală administrare a probelor în faza de urmărire penală, nu mai subzistă", ori inculpații au fost arestați în temeiul prevederilor art.148 lit.f Așa C.P.P. dar cele două condiții cumulativ prevăzute de art.148 lit.f C.P.P. trebuiau să se modifice pentru a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, este greșită reținerea în considerentele încheierii penale recurate a faptului " doar cunoștințele inculpatului și a voinței acestuia de a le folosi în scopul atingerii rezultatului infracțional, a fost posibilă organizarea celorlalți inculpați, pentru atingerea scopului urmărit" considerente care alături de celelalte citate mai sus, constituie o antamare a fondului, o antepronunțare a judecătorului cauzei.
Așa cum rezultă din încheierea penală nr.5/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, arestarea inculpaților s-a dispus în baza art.148 lit.f C.P.P. dispoziții potrivit cărora " măsura arestării preventive a inculpaților poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și C.P.P. dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților la urmărire penală, sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, astfel că prima condiție prev.de art.148 lit.f C.P.P. privind cuantumul pedepsei este îndeplinită în continuare.
Împrejurările reținute la urmărite penală, cu privire la săvârșirea infracțiunilor informatice, participația penală a fiecărui inculpat și numărul mare a infracțiunilor, dovedesc pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.
Conturile bancare, respectiv depunerile bănești bancare, constituie în prezent modalități de plată a drepturilor salariale și de economisire, astfel că lăsarea în libertate a inculpaților produce în rândul indivizilor ce compun comunitatea, un sentiment de teamă, de nesiguranță că la rândul lor vor fi expuși unor fapte de aceeași natură, că integritatea depunerilor bănești bancare, poate fi afectată prin săvârșirea acelorași infracțiuni.
Infracțiunile în domeniul informaticii cunosc în perioada actuală o creștere sub aspect numeric, o diversificare sub aspectul modalităților de săvârșire, astfel că lăsarea în libertate a inculpaților este de natură a contribui la amplificarea numărului infracțiunilor, al infractorilor și implicit al victimelor infracțiunilor.
Așa fiind, este îndeplinită și cea de a doua condiție privind pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă pentru societate lăsarea în libertate a inculpaților, considerente pentru care în. 385 alin.1 pct.2 lit.1p Cod Penal, va fi admis recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial C - S, împotriva încheierii penale de ședință din data de 03 2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, casată în parte încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art.3002C.P.P. raportat la prevederile art.160 C.P.P. va fi menținută măsura arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 30.12.1983;, fiul lui și, născut la data de 21.09.1984; -, fiul lui și, născut la 19.07.1988;, fiul lui și, născut la data de 14.03.1988 și, fiul lui și, născut la data de 19.04.1988, urmând ca temeinicia și legalitatea acestei să fie reverificată anterior împlinirii duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului procurorului vor rămâne în sarcina statului.
Pentru considerentele mai sus expuse, considerente din care rezultă că și în cazul inculpatului temeiurile arestării preventive se mențin în continuare, încheierea penală recurată fiind temeinică și legală în partea privind respingerea cererii acestuia, având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive, în temeiul prevederilor art.39515alin.1, pct.1, lit.b C.P.P. va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal va fi obligat inculpatul la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În.prev.art.385 alin.1 pct.2 lit.1p Cod Penal, admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial C - S, împotriva încheierii penale de ședință din data de 03 2009, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Casează în parte încheierea penală recurată și rejudecând cauza, în baza dispozițiilor art.3002C.P.P. raportat la prevederile art.160 C.P.P. menține măsura arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, născut la data de 30.12.1983;, fiul lui și, născut la data de 21.09.1984; -, fiul lui și, născut la 19.07.1988;, fiul lui și, născut la data de 14.03.1988 și, fiul lui și, născut la data de 19.04.1988, urmând ca temeinicia și legalitatea acestei să fie reverificată anterior împlinirii duratei legale de 60 zile.
În temeiul prevederilor art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului procurorului rămân în sarcina statului.
În temeiul prevederilor art.39515alin.1, pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași încheieri penale.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: ID/09.09.2009
Dact: 2 exempl/ 15 2009
Primă instanță: Tribunalul C
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Ion Dincă
