Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 87/2008
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
Judecător - - -
Grefier - - Creța
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 4 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent inculpat - personal și asistat de avocat din oficiu
- recurent inculpat - personal și asistat de avocat din oficiu
- recurent inculpat - personal și asistat de avocat din oficiu
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpații recurenți arată că sunt de acord să fie apărați de apărător din oficiu.
S-a procedat la audierea pe rând a inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate separat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpaților, avocat solicită admiterea recursurilor formulate de inculpații recurenți împotriva încheierii de menținere a arestării preventive și pe cale de consecință judecarea acestora în stare de libertate.
În motivarea recursurilor se arată că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpații nu ar mai putea influența desfășurarea procesului penal, beneficiază de prezumția de nevinovăție, ei considerând că de fapt sunt nevinovați și dorind să dovedească aceasta. Inculpații recurenți consideră abuzivă măsura arestului preventiv și doresc să fie judecați în stare de libertate, stare firească, cu atât mai mult cu cât în ce-i privește pe inculpații și, pedepsele care le-au fost aplicate nu mai justifică arestul preventiv.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați deoarece apreciază că temeiul pentru menținerea arestării preventive subzistă încă, o hotărâre de condamnare în primă instanță fiind un temei suficient.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și arată că a fost arestat pentru că a refuzat să dea declarație în primă instanță.
Instanța, în baza actelor și lucrărilor de la dosar lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea penală din 4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, printre altele, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, respingerea cererilor de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, iar în baza art. 160/b și art. 300/2 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpaților, și .
În motivarea încheierii, Tribunalul Hunedoaraa reținut, în ce-i privește pe inculpații că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat și, mai mult decât atât, în ce-i privește pe susnumiții inculpați, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost confirmate prin pronunțarea unor soluții de condamnare în primă instanță și că în cauză există necesitatea de a păstra inculpații la dispoziția instanței raportat la complexitatea cauzei.
Pentru aceleași considerente s-a dispus și respingerea cererilor formulate de inculpați.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen inculpații, și .
Recurenții inculpați, și, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat admiterea recursurilor pe care le-au declarat, casarea încheierii atacate și punerea lor de îndată în libertate.
În motivarea recursurilor s-a aratat că nu mai subzistă temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive, inculpații nu ar mai putea influența desfășurarea procesului penal, beneficiază de prezumția de nevinovăție, ei consideră că de fapt sunt nevinovați și dorind să dovedească aceasta. Inculpații recurenți consideră abuzivă măsura arestului preventiv și doresc să fie judecați în stare de libertate, stare firească, cu atât mai mult cu cât în ce-i privește pe inculpații și sunt arestați preventiv de 1 an și 2 luni iar pedepsele care le-au fost aplicate nu mai justifică arestul preventiv.
Analizând legalitate și temeinicia încheierii penale atacată prin prisma motivelor invocate de recurenții inculpați, precum și din oficiu conf. art. 385/6 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursurile declarate de inculpații și sunt fondate urmând a fi admise iar recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Inculpații ( minor la data comiterii faptelor) și au fost arestați preventiv la data de 15 iulie 2007, iar prin sentința penală nr. 330 din 29.11.2007 au fost condamnați de Judecătoria Hunedoara la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat și, respectiv, infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. c) și alin. 2/1 lit. a Cod penal și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a), g) și i), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, menținându-se starea de arest preventiv.
Sentința instanței de fond a fost apelată atât de parchet, cât și de cei doi numiți inculpați.
În conformitate cu dispozițiile art. 300/2 Cod proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitate și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b din același cod.
Totodată, art. 160/b Cod proc. pen. stipulează că, în cursul judecății, instanța verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifica privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod proc. pen. măsura arestării preventive se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Este adevărat că împotriva celor doi inculpați ( dintre care unul minor ) s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus condamnarea acestora la o pedeapsă privată de libertate, însă continuarea detenției inculpaților, chiar în contextul în care parchetul a formulat apel sub aspectul individualizării pedepselor aplicate acestora, solicitând majorarea lor, nu mai corespunde exigențelor art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin raportarea la actele dosarului din care rezultă că inculpații sunt arestați de aproximativ 1 an și 2 luni ( 14 luni ) iar pedeapsa aplicată de judecătorul de fond este de 3 ani și 6 luni închisoare ( 42 luni ) în ce-l privește pe inculpatul minor și, respectiv, 3 ani închisoare ( 36 luni ) în ce-l privește pe inculpatul.
Se constată că detenția provizorie se justifică pentru o perioadă rezonabilă de timp, dar în prezent nu se mai justifică pentru acești doi inculpați recurenți.
Inculpatul minor a executat până în prezent 1/3 din pedeapsa aplicată de instanța de fond, în cauză putându-i-se aplica dispozițiile art. 60 al. 2.Cod Penal referitoare la liberarea condiționată în cazuri speciale; inculpatul a executat și el din pedeapsa aplicată de judecătorul fondului 1 an și 2 luni. În condițiile în care cauza se află în apel, procedurile putând continua până la o rămânere definitivă, detenția provizorie nu se mai justifică, în ce-i privește pe cei doi inculpați, în caz contrar putând îmbrăca forma și caracterul unei pedepse definitive, fapt ce contravine legii penale române și dispozițiilor CEDO.
Ca o consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d se C.P.P. vor admite recursurile inculpaților recurenți și și se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă în ce-i privește, în cauză subzistând suficiente temeiuri care să justifice atât înlocuirea măsurii arestării preventive cât și necesitatea înlocuirii acesteia cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă.
În ce privește recursul inculpatului, acesta este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Contrar celor susținute de recurent, prin apărător și personal, în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 143, art. 146 și art. 148 Cod procedură penală, precum și exigențele art. 5 paragraf 1 lit. a) din Convenție, Tribunalul apreciind corect asupra necesității menținerii stării de arest preventiv a recurentului.
Inculpatul recurent a fost condamnat de către instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv tâlhărie și furturi, iar inculpatul este recidivist.
Raportat la multitudinea faptelor pentru care a fost condamnat inculpatul recurent în primă instanță, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este justificată și în mod corect tribunalul a menținut-
În speță, subzistă temeiurile care au condus la luarea și menținerea arestării preventive a inculpatului iar susținerile acestuia referitor la nevinovăția sa nu au relevanță cu privire la menținerea stării de arest preventiv, pe parcursul judecății urmând ca inculpatul să-și probeze această stare de fapt dacă ea există.
În concluzie, având în vedere și disp. art. 5 CEDO, menținerea stării de arest a inculpatului nu este abuzivă, este justificată iar recursul acestuia urmează a fi respins.
Față de cele arătate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b se C.P.P. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod pr.p. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații și împotriva Încheierii penale din 4 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în ds. nr- și în consecință:
Casează încheierea penală atacată numai în ce privește menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților și și rejudecând cauza în aceste limite,
Înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv, localitatea
În baza disp. art.145 alin.1/1 și 2/2 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu inculpații vor respecta următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform
programului de supraveghere stabilit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
e) să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, de
martorii audiați în dosar, experți și să nu comunice cu aceștia în mod direct și indirect.
În baza disp. art.145 alin.3) Cod procedură penală atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor și a obligațiilor menționate mai sus se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Poliția municipiului H va verifica periodic respectarea măsurilor și obligațiilor ce le revin inculpaților.
Dispune punerea de îndată în libertate, dacă nu sunt arestați în altă cauză, a inculpaților:
1., fiul lui și, născut la data 8.09.1989 în H, județul H, CNP -, domiciliat în H,-,. 17,. 4,. 29, jud. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.10/2007 din 15 iulie 2007 emis de Judecătoria Hunedoara în dosar nr-;
2., fiul lui G și, născut la data de 13.02.1987, în mun. H, jud. H, CNP -, domiciliat în loc. H,-, -,. A,. 8. 83, jud. H de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 9/2007 din 15 iulie 2007 emis de Judecătoria Hunedoara în dosar nr-.
Potrivit art. 145 alin.2/1 Cod procedură penală prezenta se va comunica fiecărui inculpat, poliției de domiciliu, respectiv poliția municipiului H, jandarmeriei, poliție comunitară, serviciului pașapoarte, organelor de frontieră.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 90 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 40 lei se vor avansa din fondul Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- - Creța
Red.
Tehnored../11.09.2008
,
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica
