Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALA NR. 88/
Ședința publică din 06 Februarie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1981 în Rm.V, județul V, domiciliat în B, str. -,.12/1,.E,.2,.11, județul V, județul, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul inculpat -, în stare de arest și asistat de avocați aleși și, în baza delegațiilor de la dosar și de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 525/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin.7 Cod procedură penală, curtea permite apărătorilor recurentului să ia legătura cu acesta.
Apărătorii recurentului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat -, solicită în baza art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârii cu privire la modul în care a fost soluționată cererea de prelungire a măsurii arestării preventive și retrimiterea dosarului în vederea judecării. Arată că încheierea din 02.02.2009 a Tribunalului Vâlcea, este nelegală și netemeinică, întrucât judecătorul nu a judecat cererea de prelungire, ci a făcut o prelungire mecanică, nu a făcut nici o referire la art. 148 lit. și nu arată în nici un fel de ce inculpatul ar fi un pericol concret pentru ordinea publică. Apreciază că apare o lipsă de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurent, arată că, în cauză trebuiau analizate dispozițiile art. 160 Cod procedură penală și anume cele 2 condiții, în ce măsură existau temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în ce măsură acestea existau în continuarea menținerii sau constatării legalității arestului preventiv. Apreciază că încheierea de ședință a tribunalului este nemotivată. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond constatarea acesteia ca nelegală și netemeinică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că susținerea este fondată și pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat, casarea încheierii de ședință din 02.02. 2009 a Tribunalului Vâlcea, având în vedere că cele două faze la care s-a făcut și referire reprezintă insuficiența motivării temeiurilor și argumentelor în susținerea necesității menținerii măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt susține cele relatate de apărători.
CURTEA:
Asupra recursului penal formulat
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin încheierea din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 3002rap. la art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 23 aprilie 1981, în mun. Rm.V, județul V, cetățean român, studii 8 clase, ocupația - administrator, necăsătorit, un copil minor, stagiu militar nesatisfăcut, domiciliat în orașul B, strada -, bloc 12/1, scara E, etaj 2,. 11, județul V, fără antecedente penale, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
Spre a dispune astfel, tribunalul a reținut: "cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, nefiind audiați toți martorii din acte și nici martorii propuși în apărare și nici partea vătămată, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal".
Împotriva hotărârii a formulat recurs inculpatul, susținând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât nu conține motivarea soluției pronunțate, atât timp cât instanța nu a arătat motivele pentru care menține în continuare măsura arestării preventive, efectuând de fapt "o prelungire mecanică" a stării de arest, fără nicio referire la art.148 lit.f din Codul d e procedură penală.
Examinând hotărârea recurată, în raport de critica formulată, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.3856, 3858și 3859alin.3 din Codul d e procedură penală, se constată că recursul este fondat, deoarece hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, în sensul cazului de casare prevăzut de art.3859pct.9 Cod procedură penală.
Din considerentele hotărârii recurate rezultă că întreaga motivare a soluției este făcută într-o singură frază, aceasta referindu-se la faptul că "lăsarea în libertate a inculpatului ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal".
Or, potrivit art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, în cazul în care instanța verifică legalitatea și temeinicia arestării preventive este obligată să motiveze care sunt temeiurile care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Evident, temeiurile care impun continuarea stării de arest nu pot fi disociate de cele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv durata pedepsei prevăzută pentru infracțiunea imputată și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
La aceste temeiuri prima instanță nu a făcut nicio referire, deși potrivit textului sus-arătat avea o arate obligație.
Motivele invocate de prima instanță, vizând necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pe considerentul că este necesară continuarea administrării probatoriului, exced dispozițiilor legale arătate, ele putând constitui, eventual, motive de prelungire a arestului preventiv; ambele instituții, însă, se aplică numai în prezența existenței temeiurilor care au determinat arestarea inițială, prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pe care, însă, prima instanță le-a ignorat cu desăvârșire.
Tot astfel, se constată că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art.356 Cod procedură penală, referitoare la conținutul expunerii unei hotărâri penale, în sensul că nu au fost arătate temeiurile care justifică soluția dată în cauză (art.356 lit.d Cod procedură penală).
În raport de aceste considerente, se va admite recursul, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, cazul de casare constituindu-l pct.9 al art.3859Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1981 în Rm.V, județul V, domiciliat în B, str. -,.12/1,.E,.2,.11, județul V, județul, CNP--, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea, sub aspectul dispozițiilor privind menținerea arestării preventive și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecare.
Menține în rest dispozițiile încheierii.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.Gh. pt. în pt. în
imposibilitate imposibilitate să semneze să semneze
Grefier,
Red.Gh.
Tehn.
4 ex./07.02.2009
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
