Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 89/R/2009
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinarerecursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 5 februarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj,inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:
- trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
- trafic de droguri de risc și mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; punere în vânzare fără drept de precursori, prev. și ped. de art. 22 alin. 1 din OUG nr. 121/2006, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.; deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și, ambii aflați în stare de arest preventiv și ambii asistați de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților și solicită admiterea recursului declarat în cauză, apreciind că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală și că nu se bazează pe probele depuse în apărare, chiar dacă cercetarea judecătorească în cauză nu a fost declanșată. Solicită a se avea în vedere că la momentul la care au solicitat nemenținerea arestului preventiv sau înlocuirea acestei măsuri au invocat mai multe acte de la Agenția Națională Antidrog, în baza cărora au considerat că se justifică cererile formulate. Astfel, s-au invocat aspecte legate de încheierea penală din data de 8 octombrie 2008, prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați și când Tribunalul Cluja fost motivat de un număr foarte mare de persoane, ce trebuiau audiate în cauză pentru a se vederea contribuția fiecăruia la comiterea infracțiunii de trafic sau consum de droguri. La acea dată s-a apreciat că în dosar există indicii și probe că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, invocându-se în acest sens procesul verbal întocmit de organele de poliție DIICOT, care au specificat procedura de primire a drogurilor de către colaboratori, ce au fost ajutați de către investigator, precum și declarațiile mai multor persoane audiate în calitate de făptuitori. În finalul încheierii din data de 8 octombrie 2008 instanța a apreciat că inculpații trebuie arestați pentru că sunt consumatori de droguri, iar luarea măsurii este justificată pentru că nu sunt integrați într-un circuit de prevenire a consumului de droguri. Învederează instanței că acest ultim argument a fost demontat de apărare prin adresele emise de Agenția Națională Antidrog, din care rezultă că inculpații au intrat într-un program de prevenire a consumului de droguri la solicitarea lor expresă, s-au desfășurat mai multe întâlniri între inculpați și specialiști, care s-au exprimat în sensul continuării acestui program cu inculpații în stare de libertate. Apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere aceste acte, chiar dacă acestea proveneau de la o instituție de stat, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Constată că în dosar sunt trimiși în judecată pentru fapte prevăzute de Legea nr. 143/2000 mai multe persoane, a căror contribuție este descrisă în rechizitoriu și este foarte apropiată activității infracționale reținută în sarcina celor doi inculpați, astfel că, consideră că există o inegalitate de tratament juridic pentru că aceste persoane sunt cercetate în stare de libertate, față de ei luându-se măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Referitor la acest aspect solicită a se reține și că din rechizitoriu rezultă că inculpații sunt singurii care beneficiază de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 din Legea nr. 143/2000, DIICOT-ul reținând atitudinea sinceră a celor doi inculpați și contribuția acestora la descoperirea faptelor deduse judecății. Apreciază că nici aceste aspecte nu s-au avut în vedere de instanța de fond.
Totodată, arată că la data de 7 octombrie 2008 inculpații au fost reținuți și la aceeași dată s-au efectuat percheziții domiciliare la domiciliile celor doi inculpați. Cu acea ocazie la inculpatul nu s-au găsit droguri, inculpatul fiind cel care a indicat o încăpere unde s-ar afla droguri de risc ascunse, încăpere unde organele de poliție nu aveau posibilitatea de a verifica. De asemenea, când inculpatul a fost identificat acesta a avut o atitudine sinceră și a arătat că a încercat să se lase de această activitate, dar a fost influențat de alte persoane din dosar, care sunt cercetate în stare de libertate. Cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, la inculpatul s-au identificat pastile, care după ce au fost expertizate s-au stabilit că nu se înscriu în dispozițiile legii speciale și nu conțin substanțe interzise. Chiar dacă acest inculpat a vândut pastile, acestea erau din categoria celor găsite în apartament. Din acest punct de vedere și pericolul pentru ordinea publică este diminuat.
Pentru aceste motive solicită a se avea în vedere probele depuse la dosarul de fond pentru demontarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii inculpaților în stare de liberate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că perioada scursă în stare de arest preventiv fiind suficientă pentru diminuarea pericolului pentru ordinea publică și raportat la egalitatea de tratament juridic. În acest sens solicită a se avea în vedere că în dosar există inculpați cu experiență de viață mai mare, față de care nu s-a luat nici o măsură.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate în cauză, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Cluj este temeinic argumentată în fapt și în drept de prima instanță, constatând și că măsura arestului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă. Raportat la argumentele din hotărârea atacată, consideră că, criticile aduse de apărare sunt nefondate, iar egalitatea de tratament juridic nu-și găsește suport în dispozițiile legale, deoarece situația inculpaților trebuie analizată distinct, pe baza probelor administrate în dosar. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu consideră că prezintă pericol pentru ordinea publică, s-a înscris într-un centru de consiliere și având în vedere că nu va mai comite astfel de fapte pe viitor.
CURTEA
Prin încheierea penală din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații fiul lui și a, născut la data de 15.06.1987 În loc C-N, jud. C, fiul lui și, născut la data de 22.08. 1982 în loc. C-N, jud. C și A fiul lui și, născut la data de 24.09. 1983 În loc., jud. C, toți aflați în Penitenciarul Gherla, măsură pe care o menține.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de către inculpații și.
În temeiul art. 145 a1.1 rap. la art.143 a1.1 pr.pen. s-a dispus față de inculpatul fiul lui și, născut la data de 21.01.1989 în loc. C-N, domiciliat în loc.C-N,-, ap41, jud. C,posesor al CI seria - nr. -, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C-N, Începând cu data de 05.02.2009.
În temeiul art. 145 a1.1 ind.l inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază de competență locuiește, conform programului de supraveghere stabilit de către aceasta sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
A fost respinsă cererea formulată de către inculpatul, prin apărător ales, de suspendare temporară a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145.pr.pen.dispusă fată de acesta prin încheierea penală din 18.12.2008.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul cu nr.25/D/P/2008 al Ministerului Public - - Biroul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea in judecată,alături de alți inculpați, a inculpați lor, și A, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor trafic de droguri de risc și mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art41 alin.2 Cod penal, introducere în țară fără drept de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, punere în vânzare de precursori, prev. de art.22 alin.2 din OUG 121/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art 33 lit a Cod penal;
În timpul urmării penale prin încheierea penală nr.57/C/2008 din 08.10.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpați lor și pe o durată de 29 de zile, fiind emise și mandatele de arestare pe numele acestora. Ulterior prin încheierea penală nr.63/C/ 16.10.2008 a Tribunalului Clujs -a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpatul A, pe o perioadă de 29 de zile, din 16.10.2008 și până la data de 14.11.2008.
Prin încheierea penală nr.65/C/2008 a Tribunalului Clujs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpați lor, și A pe o durată de 30 de zile.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b pr.pen. în cauzele în care inculpatul este trimis in judecată în stare de arest instanța legal sesizată este datoare să verifice,în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și A se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a- f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 pr.pen. coroborat cu art.148 a1.1 pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1.pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că față de inculpați există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind. 1.pr.pen., că aceștia au săvârșit infracțiunile de care sunt învinuiți. În acest sens sunt declarațiile mai mult sau mai puțin nuanțate de recunoaștere a inculpaților și, declarațiile martorilor, Schiet, cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul precum și procesele- verbale ale investigatorului sub acoperire din data de 7.04.2008, 16.04.2008, 21.04.2008, 18.05.2008, 6.06.2008, 7,06.2008 cu privire la același inculpat; declarațiile martorilor, cu privire la activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul precum și procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire din data de 2.06.2008, 6.06.2008, 12.06.2008, 16.06.2008, 17.06.2008, 30.06.2008, 29.07.2008, 2.09.2008, 9.09.2008, 19.09.2008, 23.09.2008 cu privire la același inculpat;declarațiile inculpați lor și cu privire la inculpatul precum și rezultatul percheziții lor domiciliare efectuate la domiciliile inculpați lor și ori înregistrările convorbirilor telefonice.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A, deși pe parcursul urmăririi penale nu a recunoscut învinuirea adusă, indiciile temeinice și probele din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind. 1.pr.pen. că acesta a săvârșit infracțiunea de care este învinuit rezidă din declarațiile inculpatului și, contrazicerile existente între propriile declarații și cele ale martorilor și, declarațiile martorului și sub o altă identitate;de asemenea conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice.
De asemenea temeiurile de arestare prev. de art.148 lit.f pr.pen. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care sunt învinuiți inculpații este mai mare de 4 ani, minimul și maximul special al pedepselor pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt trimiși în judecată fiind între 3 și 20 de ani închisoare. În acest context instanța a reținut, față de susținerile apărătorului inculpațulor și, că aplicarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 este un aspect care ține de etapa deliberării și eventual a individualizării, la acest moment procesual avându-se în vedere limitele speciale prevăzute în textul incriminator. De altfel, o astfel de interpretare este constantă și în practica J, în materia recursurilor în interesul legii, pentru situații similare( stare de minoritate, tentativa).
Pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, cea de-a doua condiție impusă de lit.f a art.148 pr.pen. rezidă din perseverența infracțională a acestora, amploarea actelor desfășurate, numărul foarte ridicat al persoanelor atrase în activitatea infracțională și a consumului de droguri și modalitățile în care se realiza acest lucru- prin oferirea de droguri inițial gratuit sau în contextul inițierii unor relații apropiate-precum și gradul foarte ridicat de pericol social al acestora. Fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților și pericol social al infracțiunilor comise, acestea fiind noțiuni diferite, instanța reține că nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea.
Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpați lor trebuie avut în vedere și rezonanța socială a faptelor comise în rândul comunității în care aceștia locuiesc, sentimentul de in securitate inerent creat precum și reacția generată În rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave, organele statului nu actionează eficient.
În ceea ce privește temeiurile de are tare prev. de art. lit.a ind.I și b pr.pen. avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului A acestea de asemenea subzistă în cauză, din probele administrate până în acest moment rezultând că acest inculpat a contactat martorii audiați în cauză în sensul influențării acestora cu privire la depozițiile care urmează să fie depuse în cauză.Instanța a reținut că deși inițial inculpatul a beneficiat de clemență din partea organelor statului, acesta a înțeles în mod deliberat să nesocotească obligatiile impuse.
Întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, astfel cum s-a arătat anterior, în raport de dispozițiile art.139 pr.pen. cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către apărătorul inculpaților, apare ca neîntemeiată.
De reținut că împotriva încheierilor de arestare preventivă, de prelungire a măsurii arestării preventive precum și de menținere a arestării preventive inculpații au declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsurile preventive dispuse în cauză, de la acel moment și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.300 ind.I rap.la art. ind.b pr.pen. instanța a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpați, care a fost menținută.
În aceeași ședință de judecată din data de 05.02.2009, reprezentanta Ministerului Publica solicitat luarea față de inculpatul, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Potrivit Deciziei nr.76 din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casația și Justiție, dată în interesul legii, disp. art.145 și art.1451 se C.P.P. interpretează în sensul că măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dispuse ori prelungite fie de procuror fie de judecător în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței - prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 alin.1 pr.pen.
Față de dispozițiile deciziei de mai sus, obligatorie potrivit art.4142alin.3 pr.pen. după ce prezenta cauză a fost înregistrată la instanța de judecată, aceasta nu putea dispune prelungirea ori menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată în cursul urmăririi penale, nefiind reglementată expres o astfel de procedură.
Instanța de judecată a apreciat față de dispozitivul și considerentele Deciziei penale nr.76 a că această măsură, în faza de judecată, se poate lua în condițiile art.143 alin.l pr.pen. chiar dacă nu au intervenit schimbări în ceea ce privește temeiurile juridice anterioare. De altfel, în considerentele Deciziei nr.76 se arată că, față de caracterul restrictiv al interpretării dispozițiilor procedurale și în lipsa unor norme de reglementare exprese pe această situație, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă ori prelungită în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, aceasta nu mai poate examina o astfel de cerere (de prelungire sau menținere) însă nu este împiedicată să procedeze la discutarea luării acestei măsuri, dacă sunt întrunite la momentul respectiv condițiile prev. de art.145 alin. 1 rap. la art.143 alin. 1.pr.pen.
Examinând cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public, față de dispozițiile art.145 pr.pen. art.143 alin.1 pr.pen. și având în vedere și considerentele de mai sus, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.145 pr.pen. rap. la art.143 alin.1 pr.pen. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea se poate lua dacă sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.143 pr.pen. coroborat co art.148 al.l pr.pen. măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1.pr.pen. sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Or, față de declarațiile inculpatul, ale martorilor, A, procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției domiciliare precum și concluziile Raportului de constatare tehnico- ștințiifică nr. -/07.10.2008, conținutul convorbirilor telefonice, instanța apreciază că față de inculpat există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă, în sensul art. 143.pr.pen. coroborat cu art. 68 ind. 1.pr.pen. că acesta a săvârșit infracțiunile de care este învinuit.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.145 pr.pen. rap. la art.143 alin.l pr.pen. instanța a dispus luarea față de inculpatul măsura preventive a obligării de a nu părăsi localitatea C-
În temeiul art.145 alin.l ind.l pr.pen. instanța a impus inculpatului respectarea obligațiilor impuse de acest aliniat.
Cu privire la cererea formulată de către apărătorul inculpatului de suspendare temporară a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev; de art. 145.pr.pen. dispusă fată de acesta prin Încheierea penală din 18.12.2008, instanța a reținut pe de parte că o astfel de procedură- de suspendare temporară a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145.pr.pen. - nu este reglementată de dispozițiile Codului d e procedură penală, și cu privire de altfel, la nici una dintre măsurile preventive prev. de art. 136.pr.pen. Și, întrucât normele de procedură penală, mai ales cele din materia măsurilor preventive, sunt de strictă interpretare și aplicare, instanța nu poate recurge la diverse analogii cu alte dispoziții legale aplicabile în alte situații astfel că apreciază că nu există cadru legal în soluționarea unei astfel de cereri.
Pe de altă parte, motivele invocate, în sensul că inculpatul trebuie să se deplaseze în Germania, pe teritoriul căreia desfășoară activități comerciale în numele unei societăți înființate, pentru a depune bilanțul contabil pe anul 2008, sunt nefondate, aspectele invocate putând fi rezolvate prin reprezentant. De asemenea, unul dintre motivele care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpatul a fost tocmai existența pericolului ca acesta să se deplaseze în Germania și astfel buna desfășurare a procesului penal în curs să fie periclitată.
Împotriva mai sus menționatei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și solicitând casarea acesteia și judecarea lor în continuare în stare de libertate având în vedere că temeiurile care au stat la baza măsurii arestului preventiv s-au modificat, cei doi inculpați intrând într-un program de prevenire a consumului de droguri la solicitarea lor expresă.
De asemenea, s-a mai invocat existența unei pretinse inegalități de tratament juridic față de celelalte persoane implicate în acest dosar care sunt judecate în stare de libertate și că nu s-a ținut cont de atitudinea sinceră a inculpaților.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și având în vedere și dispozițiile art.385/6 alin.3 Curtea C.P.P. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța investită cu soluționarea fondului, în mod legal și temeinic, a procedat în conformitate cu dispozițiile art.300/2 raportat la art.160/b la C.P.P. verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv dispusă față de cei doi inculpați, respectiv la analizarea existenței sau inexistenței temeiurilor ce au determinat luarea acestei măsuri privative de libertate.
Astfel, instanța fondului a constatat că din materialul probator administrat până în această fază a procesului penal rezultă probe sau indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.25/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Cluj respectiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 introducerea Cod Penal în țară fără drept de droguri de risc prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 punerea Cod Penal în vânzare de precursori prev. de art.22 alin.2 din OUG nr.121/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 deținere Cod Penal de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu prev. de art.4 alin-.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal toate cu aplicarea art.33 lit.a Astfel Cod Penal sunt îndeplinite condițiile impuse de art.143
C.P.P.Ca temei al arestării pentru cei doi inculpați recurenți a fost reținută lit. faa rt.148 și dacă este de necontestat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani vom analiza dacă există un pericol concret pentru ordinea publică odată ce inculpații vor fi cercetați în continuare în stare de libertate.
Apreciem că această stare de pericol concret subzistă având în vedere gravitarea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, modalitatea în care acestea au fost săvârșite și împrejurările în care se susține că s-au produs faptele ilicite, durata deloc de neglijat a activității infracționale, amploarea acesteia în câmpul infracțional susținându-se că au fost ademenite un număr foarte mare de persoane și consecințele deosebit de negative pe care o astfel de activitate a inculpaților o are nu numai în rândul celor ce au "beneficiat " de serviciile lor ci și în rândul familiilor acestor persoane.
Nu trebuie omis faptul că inculpații se pare că au organizat o adevărată rețea de distribuție în cartierul în care locuiau strângând în plasa lor din ce în ce mai multe victime.
Este lăudabilă activitatea inculpaților și demersurile pe care aceștia le-au făcut pentru a intra într-un program de prevenirea consumurilor de droguri. Dar acest pas a fost făcut în primul rând pentru binele lor personal în încercarea de a scăpa de o dependență care poate nimici viața unui tânăr. Această împrejurarea nu diminuează în nici un fel impactul negativ prin care presupusă lor activitate infracțională l-a avut și îl mai are încă.
De asemenea nu se va omite nici faptul că faza de cercetare judecătorească nici nu a început iar de la momentul luării față de inculpați a măsurii arestului preventiv și până în prezent detenția preventivă s-a încadrat în limite rezonabile având în vedere complexitatea deosebită a cauzei dedusă judecății.
Pentru aceste considerente constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentii inculpați și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 5 februarie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- - - - - -
GREFIER
- -
red./
4 ex./16.02.2009
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
