Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 898/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 898
Ședința publică de la 15 2008
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri Valentina Trifănescu
- - - - JUDECĂTOR 3: George
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de la 11 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (aflat în arest preventiv în cadrul O), DIN OFICIU DE AVOCAT.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și judecarea în stare de libertate a inculpatului, arătând că lăsarea în libertate a acestuia nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că în mod corect a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat, întrucât nu s-au modificat temeiurile care au determinarea dispunerea acestei măsuri preventive.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, a artătat că își însușește concluziile apărătorului său și a solicitat judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 11 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.300 ind.1 al.1 C.P.P. s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.06.1971 în comuna, județul O, cu același domiciliu, cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, nu are copii minori, recidivist, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ O, iar în baza art.300 ind.1 al.3 menține C.P.P. în continuare privarea de libertate întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 353/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta dispus trimiterea în judecată în stare arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev.de art.174 alin.1, art.175 lit.c cu Cod Penal aplicarea art.37 lit.b
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 04.11.2008 și în dimineața zilei de 05.11.2008, în mod repetat, cu corpuri contondente a lovit-o pe mama sa a, cauzându-i leziuni care au dus la decesul acesteia.
Prin încheierea nr.40 din 06 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile, din data de 06.11.2008 orele 18,15 până la data de 04.12.2008, orele 18,15, rămasă definitivă prin decizia penală nr.129 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 10.11.2008 în dosarul penal nr-, după ce anterior prin ordonanța din data de 06.11.2008 s-a pus în mișcarea acțiunea penală pentru această infracțiune, că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică constând în aceea că există pericolul ca inculpatul să săvârșească în continuare fapte de acest gen, dat fiind faptul că este si recidivist.
A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 353/P/2008.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28.11.2008 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile, începând cu data de 04.12.2008 până la data de 02.01.2009, orele 24.00.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 11.12.2008 sub nr-, fixându-se termen pentru verificarea legalității si temeiniciei arestării preventive a inculpaților, conform dispoz. art. 3001alin.1 la C.P.P. data de 11.12.2008, iar termenul pentru soluționarea fondului a fost stabilit aleatoriu la data de 20.01.2009.
Analizând legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului, în raport de actele și lucrările dosarului instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă așa cum au fost reținute la luarea acestei măsuri prin încheierea nr. 40 din 06 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-a menținut, în sensul că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin 1 lit. f C.P.P. condiția pericolului concret pentru ordinea publică fiind dovedită prin certitudinea că dacă ar fi lăsat liber, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale.
Examinând actele dosarului s-a apreciat că la stabilirea măsurii preventive instanța a avut în vedere toate criteriile prev. de art.136 alin.8 C.P.P. respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, modul de săvârșire, dar și frecvența crescândă a unor asemenea fapte cu rezonanță socială deosebită de natură a genera un sentiment de teamă și insecuritate în rândul membrilor societății civile și în mod special al membrilor comunității în care trăiește inculpatul, precum și de circumstanțele concrete în care acesta a acționat, din probele administrate în cauză rezultând că începând cu data de 02.11.2008 și până la data survenirii decesului victimei din 05.11.2008, inculpatul fiind în stare de ebrietate în mod repetat și-a agresat mama lovind-o cu pumnii, picioarele, precum și cu un ciomag, iar în data de 5 noiembrie 2008, după ce a doborât-o pe victimă pe pardoseala din pământ, acesta s-a așezat deasupra victimei provocând o compresiune a corpului acesteia.
În raport de toate aceste considerente, instanța a apreciat, la luarea măsurii arestării preventive, că există indicii temeinice, în sensul prev. de art.681așa C.P.P. cum se observă din examinarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză care relevă implicarea inculpatului în săvârșirea faptei pentru care este cercetat, existând pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestuia în libertate, rezultat din gravitatea infracțiunii raportat la reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor comunității, elemente de natură a induce un sentiment de insecuritate, dezaprobare și indignare publică față de infracțiunile de corupție pentru cei din jur.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, așa cum au fost expuse în încheierea din camera de Consiliu nr.40 pronunțată de Tribunalul O l la data de 06.11.2008, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea acestuia de libertate.
Împrejurările concrete ale faptelor, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpat, faptul că inculpatul este cunoscut ca un element deosebit de violent și stăpânit de viciul beției, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului și a justificării măsurii arestării preventive a acestuia ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele, un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora.
Ori, în cauza de față se poate aprecia că prin faptele ce formează obiectul dosarului aflat în faza de urmărire penală s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar acestea denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celor pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, conduce instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a acestuia. În același sens s-a statuat constant în practica instanțelor cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză sunt realizate cerințele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și implicarea acestuia, așa cum a reieșit din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile martorilor audiați dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpatului, date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune.
În cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpat, i-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-i aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire este învinuit, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind existența infracțiunii și a vinovăției inculpatului, gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acestei infracțiuni, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. C.P.P. și art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, iar lăsarea acestuia în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică, se constată că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.300/1 alin.3 C.P.P. temeiurile care au determinat arestarea impun si in continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și judecarea sa în stare de libertate, arătând că lăsarea în libertate nu ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Recursul promovat de inculpat în cauză, este nefondat.
Probatoriile administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, depozițiile martorilor, raportul medico-legal, confirmă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul formulat de inculpatul, ca fiind nefondat, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, să-l oblige pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv suma reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat recursul declarat de inculpatul - în prezent aflat în stare de arest preventiv în cadrul O - împotriva încheierii de la 11 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.: GC.
:.
dact. 2 ex./IB() - 22 2008
-16 2008 -
- Administrația Finanțelor Publice S, va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri Valentina Trifănescu, George
