Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 9
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 23 decembrie 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 23 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, față de faptul că la data de 28 decembrie 2009, Curtea de APEL IAȘI prin decizia 848 respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii Tribunalului Iași din 23 decembrie 2009.
Av. pentru inculpatul recurent arată că recursul declarat de inculpatul este inadmisibil.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpatul, ca fiind inadmisibil.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 23 decembrie 2009 Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
Respinge ca nefondată, cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales, în sensul de a se constata încetată de drept măsura arestării preventive dispusă împotriva sa prin încheierea de ședință nr. 141/4.09.2009 a Tribunalului Iași.
În baza art. 300 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui G și, născut la 08.07.1974 în comuna Tîrgu, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, prin încheierea de ședință nr. 141/4.09.2009 a Tribunalului Iași (mandat de arestare nr. 106/U/2009 emis în baza încheierii menționate).
În baza dispozițiilor art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului (cu datele de stare civilă de mai sus).
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Potrivit art. 140 alin. 1 lit. a Cod proc pen. măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare, ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală, dacă instanța nu a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive în acest termen.
În speță, împotriva inculpatului a fost luată în cursul urmăririi penale ce a format obiectul dosarului nr. 1058/P/2009, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, măsura arestării preventive pentru o durată de 30 zile, sens în care s-a emis în baza încheierii din 04.09.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, mandatul de arestare preventivă nr. 106/U/04.09.2009.
La momentul luării măsurii în discuție, judecătorul a reținut că sunt operante în cauză dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. a și lit. f din Cod procedură penală - deoarece din probele administrate în cauză se conturează indicii temeinice că inculpatul ar fi comis, cu intenție, faptele penale din 20.04.2009, respectiv tentativă de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri prevăzut și pedepsit de art. 321 alin. 1 Cod procedură penală, precum și că acestea sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată s-a reținut că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală, fiind lipsă la judecata propunerii de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Din cuprinsul mandatului menționat, dar și al încheierii nr. 141 din 04.09.2009 a Tribunalului Iași, rezultă că durata de deținere preventivă, de 30 zile, începe să curgă de la data punerii în executare a mandatului, urmând a se transmite instanței de către organele de poliție dovada de executare a măsurii dispuse și a se proceda la ascultarea inculpatului imediat după ce a fost prins sau s-a prezentat.
Așa cum s-a menționat inculpatul s-a sustras urmării penale și, fiind pus sub urmărire națională prin dispoziția nr. - din 05.09.2009, s-a stabilit la nivelul structurilor de specialitate abilitate cu localizarea și identificarea inculpatului, că acesta a părăsit teritoriul României anterior datei de 04.09.2009.
În raport de aceste împrejurări, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, s-a emis împotriva inculpatului mandatul european de arestare preventivă nr. 43/2009 din 14.10.2009 al Tribunalului Iași, precum și mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr. 42/2009 din 14.10.2009, potrivit art. 66 ind. 1 alin. 2 din Legea 302/2004.
Din datele furnizate de - Biroul Național Interpol la data de 11.11.2009 (fila 21 - 23 din dosar -), rezultă că inculpatul a fost arestat provizoriu de către autoritățile italiene la data de 10.11.2009, fiind preluat din Italia de către autoritățile judiciare române la data de 26.11.2009 și depus la. B (fila 43 din același dosar).
La data de 27.11.2009 inculpatul a fost prezentat Tribunalului Iași, procedându-se la ascultarea acestuia, potrivit dispozițiilor din art. 150 alin. 2 Cod de procedură penală (fila 21 și 22 din dosar nr-), moment de la care, în raport și de dispozițiile art. 153 alin. 3 Cod procedură penală, începe să curgă termenul de 30 zile de deținere preventivă menționat în mandatul emis de judecătorul național la 04.09.2009.
Contrar susținerii inculpatului, instanța constată că, până la data de 26.11.2009 inclusiv (data preluării acestuia de către autoritățile române), acesta s-a aflat sub puterea mandatului european de arestare și, deci, începând cu 27.11.2009 - data când a fost prezentat judecătorului național și s-au constatat îndeplinite condițiile punerii în executare a mandatului nr. 106/U/2009, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 1, 150 alin. 2 și 150 alin 3 Cod procedură penală - începe să curgă termenul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă la 04.09.2009, și nu de la data de 10.11.2009, când acesta a fost prins și arestat provizoriu de autoritățile italiene în baza mandatului european de arestare din 14.10.2009 emis de Tribunalul Iași.
Este de necontestat că mandatul de arestare preventivă nr. 106/U/2009 emis de Tribunalul Iași constituie suportul emiterii mandatului european de arestare nr. 43 din 14.10.2009, însă sub aspectul efectelor pe care le determină fiecare dintre cele două mandate în discuție, al autorităților chemate să le pună în executare, al temeiurilor și condițiilor de executare, precum și sub aspectul procedurilor aplicabile, trebuie subliniat că cele două instituții sunt diferite.
Astfel, în privința naturii juridice, Tribunalul reține că, în timp ce arestarea preventivă este o măsură preventivă, luată potrivit dispozițiilor art.149 indice 1 Cod procedură penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse, potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004.
Procedura emiterii mandatului de arestare preventivă și cea a mandatului european de arestare sunt diferite, reglementate de dispoziții legale diferite. Astfel, autoritatea judiciară din statul solicitat este autonomă în luarea deciziei dacă, cu respectarea procedurilor statului din care face parte, dispune sau nu punerea în executare a mandatului european de arestare. În caz contrar, toate mandatele europene ar fi executate necondiționat, cu efectele care ar decurge din această executare, referitoare la durata executată etc.
Mai mult, termenul în care autoritatea judiciară din statul solicitat dispune cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare preventivă și în care, de regulă, persoana la care se referă mandatul european este arestată în vederea extrădării, diferă în funcție de procedurile statului solicitat, autoritatea judiciară neavând nici o obligație de a soluționa cererea în cadrul duratei pentru care s-a dispus arestarea preventivă de către statul solicitant.
Referitor la efectele pe care cele două mandate le determină sunt și ele diferite, fiind într-o relație nu de echivalență, ci de interdependență. Astfel, mandatul european de arestare își încetează efectele în momentul predării inculpatului către statul solicitant, când începe să-și producă efectele mandatul de arestare preventivă, având în vedere că durata arestării preventive curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare, potrivit art. 149 alin. 1 Cod procedură penală.
În considerarea aspectelor expuse, instanța, constatând că, în speță, durata arestării preventive curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare nr. 106/U/2009, potrivit art. 149 alin. 1 Cod procedură penală, și art. 152 alin. 2, 153 alin. 3 Cod procedură penală, dar și că la acest moment, 23.12.2009, termenul de 30 zile prevăzut în mandatul menționat nu este expirat, a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpat în sensul de a se constata încetată de drept măsura preventivă, conform art. 140 alin. 1 lit. a Cod procedură penală și de a se dispune revocarea acestei măsuri.
Potrivit art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În speță, în raport de aceste dispoziții, dar și în acord cu dispozițiile art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, instanța, fiind sesizată la data de 16.11.2009 cu judecata infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și, a procedat, la data de 17.11.2009, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în condițiile stabilite de art. 300 ind. 1 alin 1 Cod procedură penală numai cu privire la primii cinci inculpați - toți aceștia fiind efectiv în stare de arest preventiv și pentru care măsura arestării preventive expira la data de 18.11.2009. Inculpatul nu se afla, deci, în situația celor cinci inculpați, în condițiile în care mandatul de arestare preventivă nr. 106/U/2009 emis în lipsa sa încă nu fusese pus în executare și, prin urmare, instanța constată că față de acesta dispozițiile din art. 300 ind. 1 alin. 1 nu erau operante, iar la acest moment acestea nu își mai găsesc aplicabilitatea.
Având în vedere împrejurarea că ulterior sesizării instanței cu judecata fondului cauzei a fost pus în executare, la data de 27.11.2009, mandatul de arestare preventivă emis împotriva inculpatului (efectele mandatului european de arestare încetând din momentul preluării inculpatului de către autoritățile române), constatând că la termenul de judecată din 07.12.2009 acesta nu a fost adus la judecată, procedurile de citare a acestuia în Arestul I și Penitenciarul Iași fiind restituite cu mențiunea "nu se află în Penitenciar" (fila 34 dosar) și respectiv "nu se află în arest" (fila 35 dosar), dar și aspectul că la acest moment (23.12.2009) termenul de 30 zile prevăzut în mandatul de arestare preventivă încă nu a expirat instanța a constatat că nemaifiind operante dispozițiile art. 300 ind. 1 din Cod procedură penală din considerentele deja expuse, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată la data de 04.09.2009 împotriva inculpatului intră sub incidența art. 300 ind. 2, raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală
Potrivit alin. 1 din art. 160 ind. b Cod procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În speță, analiza coroborată a probatoriilor administrate în cauză în prima etapă procesuală impune concluzia subzistenței, și la acest moment a indiciilor temeinice avute în vedere de judecător la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, indicii ce justifică bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele grave pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, constând în aceea că în noaptea de 19/20 aprilie 2009, alături de primii cinci inculpați, în loc public ar fi participat în mod activ și conjugat la comiterea de acte violente exercitate atât asupra persoanelor, respectiv asupra parților vătămate și - în privința primei părți vătămate consecințele faptelor lor fiind deosebit de grave, potrivit actelor medicale depuse la dosar - dar și asupra bunurilor, folosind corpuri contondente, care prin natura lor sunt deosebit de periculoase și care, odată întrebuințate, sunt apte a genera, între altele, și o puternică stare de tulburare și în rândul populației.
Același probatoriu susține și la acest moment concluzia persistenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului - pericol apreciat, în speța de fată, prin raportare la toate datele și elementele de fapt ale cauzei, respectiv natura și gravitatea deosebită a faptelor în legătură cu care exista prezumția că ar fi fost săvârșite de inculpați, între care și - gravitate ilustrată de împrejurările în care ar fi fost săvârșite, de urmările, din punct de vedere material și uman ale acestora, de modalitatea concretă în care se presupune că au fost desfășurate acțiunile delictuale ale acestora, de sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în societate săvârșirea unor fapte de genul acelora reținute în sarcina inculpatului, de conduita ulterioară comiterii faptelor, adoptată de același inculpat care, în cursul derulării activităților specifice urmăririi penale, aflând despre reținerea celorlalți inculpați a părăsit teritoriul României anterior datei de 04.09.2009, de existența unor date certe ilustrate de probele dosarului ce relevă aspectul că au existat și există tendințe de influențare a unora dintre martori și părțile din cauză.
Împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă după trecerea a circa patru luni de zile de la data comiterii faptelor deduse judecății nu este de natură a impune concluzia că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, din moment ce, din toate elementele expuse, rezultă, disprețul profund al acestuia atât pentru regulile de conviețuire socială dar și față de organele judiciare chemate la înfăptuirea actului de justiție - aspect ilustrat de sustragerea sa de la urmărirea penală, dar și de încercările sale de a obstrucționa activitatea organelor judiciare și aflarea adevărului în cauză - impunându-se, deci, ca împotriva unor fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată inculpatul, autoritățile judiciare să acționeze cu fermitate.
Cum toate aspectele relevate mai sus conduc indubitabil la concluzia că temeiurile care au determinat luarea și prelungirea măsurii în discuție nu s-au schimbat, acestea subzistând și în prezent, față de necesitatea de a se asigura efectuarea cercetării judecătorești în bune condiții, fără pericolul influențării, alterării, denaturării probelor ce urmează a fi administrate în mod nemijlocit, dar și pentru a se asigura cu maximă celeritate judecata cauzei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8 din Cod procedură penală, față de împrejurarea că la momentul luării măsurii preventive și punerii în executare efective a acesteia, au fost respectate toate condițiile de fond și formă impuse de legiuitor în normele procedurale ce reglementează instituția arestării preventive a inculpatului în faza de urmărire penală.
Încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Curtea, examinând încheierea criticată și recursul declarat, din oficiu, constată că este inadmisibil recursul de față, excepție pusă în discuția părților.
Criticile formulate de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 23 decembrie 2009 Tribunalului Iași au fost verificate de Curtea de APEL IAȘI ce a soluționat primul recurs promovat de inculpat prin Decizia penală nr. 848 din 28 decembrie 2009, astfel că un al doilea recurs declarat împotriva aceleiași încheieri nu este admisibil.
Pentru aceste considerente în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va fi respins ca inadmisibil recursul promovat de inculpatul cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 23 decembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Mihaela Chirilă, Gabriela Scripcariu
